Maia Sandu: Măriți viteza
R. Moldova a intrat, după 8 iunie, într-un complicat şi neclar, deocamdată, experiment politic, în care şi-au dat mâna inadmisibilul cu admisibilul. Extrema stângă sau „stânga prorusească” şi „dreapta proeuropeană” au bătut, neașteptat pentru mulţi, palma şi s-au înţeles să lase la o parte divergențele geopolitice, să nu mai împartă R. Moldova între Est şi Vest…
Igor Dodon a plecat, la sfârșitul săptămânii trecute, într-o vizită de 7 zile în SUA. Chiar dacă această vizită peste ocean (şi călătorie de familie, totodată – Dodon şi-a luat cu el şi nevasta) este prima în trei ani de când e președinte, nu ea a fost evenimentul-cheie al acestei săptămâni. În primul rând, e o vizită tangențială: ocazia pentru care a plecat Dodon în SUA este cea de-a 74-a sesiune a Adunării Generale a Națiunilor Unite (ONU). În al doilea rând, nu Dodon era „ursitul” care urma să plece la ONU, ci prim-ministra Maia Sandu care, din considerente „colegiale”, probabil (sau tactice, ca să vedem de ce e capabil Dodon şi la Washington, nu doar la Moscova) i-a cedat („noi la guvern avem mult de lucru”) locul lui Dodon, care demult râvnește să facă niște poze la braţ cu nevastă-sa măcar pe fundalul Casei Albe, dacă nu în Biroul Oval, la o discuţie tet-e-tete cu Donald Trump. Există şi un al treilea, posibil, considerent din care vestea că Igor Dodon pleacă în SUA nu a ajuns să fie prima știre a săptămânii. America nu e lumea de care să se atașeze Dodon. Şi el a mers încolo nu pentru că şi-ar dori o mai mare apropiere a R. Moldova de America. Preferințele geopolitice ale lui Dodon sunt cunoscute. Vizita sa în SUA şi la ONU nu sunt decât o simplă vizită de PR, la fel cum s-a întâmplat şi la cel de-al doilea For al Păcii de la Paris, unde Dodon a pozat pe coridoare, dându-şi importanță, alături de Trump, Macron, Merkel, Erdogan, Johannis, Poroşenko, cu care nu a discutat nimic decât „bună ziua, eu sunt preşedintele Igor Dodon de la Chişinău”, dar de fotografiat s-a fotografiat cu toţi şi a umplut internetul cu poze. Cazul de la Washington s-ar putea să-l repete pe cel de la Paris, cu singura excepție, poate, că la ONU Dodon va avea şi un discurs despre R. Moldova şi despre președintele ei care, în egală măsură, vor să fie prieteni buni şi cu Estul, şi cu Vestul, care ar vrea şi în UE, dar nici de CSI nu ar vrea să se despartă – lucru posibil doar în fabulațiile politice ale lui Dodon. Despre ce va fi discursul lui Dodon la ONU, nimeni exact nu ştie. Deşi a promis şi Maiei Sandu, şi lui Nicu Popescu că îşi va coordona luarea de cuvânt cu Ministerul de Externe, mai mulți lideri de opinie de la Chișinău nu exclud că Dodon ar putea încurca lucrurile şi înclina mesajul spre interesele politice şi geopolitice ale Rusiei în regiune. Dar asta urmează să vedem.
Să revenim la subiectul-cheie al săptămânii. Presa, societatea civilă şi instituțiile diplomatice străine, acreditate la Chișinău, s-au focusat, ziceam, nu atât asupra plecării lui Dodon în America (deşi un președinte moldovean nu a mai vorbit de la tribuna ONU din 2005), ci pe Raportul la „100 de Zile” de la intrarea în mandat a Guvernului Sandu. Era şi firesc. R. Moldova a intrat, după 8 iunie, într-un complicat şi neclar, deocamdată, experiment politic, în care şi-au dat mâna inadmisibilul cu admisibilul. Extrema stângă sau „stânga prorusească” şi „dreapta proeuropeană” au bătut, neașteptat pentru mulți, palma şi s-au înţeles să lase la o parte divergențele geopolitice, să nu mai împartă R. Moldova între Est şi Vest, să facă ordine („curățenie”) în sistemul de administrare al statului, să pună legea în capul mesei, să vindece sistemul de corupție şi de corupți, de oligarhie şi de oligarhi, de hoţie, exod şi sărăcie. Cu alte cuvinte, să facă ordine şi dreptate în R. Moldova. Condiția principială pentru care ACUM a bătut palma cu socialiștii (PSRM) a fost dezoligarhizarea R. Moldova, depolitizarea instituțiilor statului şi scoaterea lor din captivitatea fostului regim Plahotniuc. Au trecut 100 de zile – proba de foc pentru guvern şi coaliție. Cât de departe s-a mers, s-a reușit, nu s-a reușit, s-a întâmplat şi dacă „da”, în ce măsură, ceea ce s-au înțeles din start cei trei parteneri de coaliție? Părerile în societate rămân, după cum au şi fost, împărțite. Mai ales după ce Blocul ACUM a semnat cu socialiștii noul Acord de cooperare la guvernare pe termen nedeterminat. În timp ce unii consideră că s-a mers pe varianta mai puţin rea din cele două rele, alții insistă pe faptul că Blocul ACUM, până la expirarea Acordului temporar de guvernare cu socialiștii, trebuia să inițieze sau să sprijine inițiativa PDM de scoatere a PSRM în afara legii pentru finanțare ilegală din exterior şi trădare de patrie şi anunțatea alegerilor anticipate. ACUM neagă ca soluţie reală cea de-a doua variantă. Mai ales după ce demersul PDM, în acest sens, a fost respins de procuratură, ca lipsit de temei. Dar Acum nici nu mai este atât de optimist că alianţa cu socaliştii ar fi o soluţie valabilă de guvernare. Şi, totuşi, ce avem după 100 de zile de guvernare hibridă, potrivit altora – monstruoasă?
Lucrul care cu siguranță s-a întâmplat este căderea regimului Plahotniuc. După o rezistență de o săptămână, PDM a cedat guvernul, Vlad Plahotniuc şi anturajul au evadat din R. Moldova, ulterior s-au retras din toate activitățile publice, şi-au vândut proprietățile şi s-au stabilit în străinătate. Regimul a căzut.
Doi: R. Moldova a fost scoasă din izolare internațională.
Trei: Cu greu, dar s-a pornit o reformă a justiţiei.
Patru. Guvernul Sandu încearcă să treacă de partea cetățenilor.
Cinci: dacă să-i credem lui Dodon, în trei luni, Alianţa a reușit să realizeze, în proporție de 90%, Acordul temporar privind dezoligarhizarea R. Moldova şi depolitizarea instituțiilor statului. Şi este adevărat, doar că aceste insițiunii depolitizate au fost repolitizate de PSRM. E vorba de Procuratură, Curtea Constituțională, CNA, SIS, Armată etc.
Şase: s-au produs şi primele arestări în cazul miliardului furat. Doar că „de jos”, nu de „sus”. Plahotniuc e la libertate. Şi Şor e la libertate, pentru că nu are (?!) cine se ocupă de cazul lor. În schimb, Şor a deschis ieri lista hoţilor „de sus”. Va urma?
Luni, Maia Sandu şi-a scos ministrii la raport. Să-i vedem cât sunt de buni. Impresia generală e că sunt la locul lor în funcții. Rămâne să se grăbească, să „mărească viteza” că au mult de lucru, vorba Maiei Sandu.
