Rusia – un stat care strangulează accesul la informație
De Ziua Libertății Presei, propaganda rusă a pregătit o nouă formă de dezinformare, țintind mai multe țări, inclusiv europene. Aceasta a prezentat o galerie foto denumită „Au murit pentru adevăr”, care conține portretele a 61 de jurnaliști ruși care ar fi fost uciși în timpul războiului. Este oare așa?
News of Donbass a descoperit că moartea unora dintre cei prezentați în galerie nu are nicio legătură cu războiul. Unul dintre ei este Maksim Fomin (pseudonim – Vladlen Tatarski), care a murit în Sankt Petersburg în urma unui atac terorist în aprilie 2023. Sunt și dintre cei care nici măcar nu au fost jurnaliști (cazul lui Vsevolod Petrovski, care a fost poet și istorician) ori au ajuns pe câmpul de luptă nu în calitate de reporteri, ci fiind mobilizați (cazul lui Denis Semionov), adică au mers pe teritoriul unui stat străin pentru a-l cotropi, ucigându-i locuitorii.
Propaganda rusă uită un simplu fapt: corespondentul de război este, de facto, un civil, nu un militar. Respectiv, corespondentul de război merge pe teren nu cu mitraliera în mână, ci cu aparatul foto/ video. Iar din moment ce acesta ia în mână arma, el devine fie combatant, fie terorist.
Pe de altă parte, propagandiștii ruși n-au spus niciun cuvânt despre jurnaliștii ucraineni uciși în războiul pornit de Putin, cei care au mers pe câmpul de luptă nu să ucidă, dar să-și facă munca reportericească. În cei trei ani de invazie pe scară largă, au fost uciși peste 100 de jurnaliști ucraineni, dintre care 12 – în timp ce-și îndeplineau meseria de reporteri. Printre aceștia se numără și Victoria Roșina, care a fost declarată dispărută în august 2023, în timp ce pregătea un reportaj din regiunea Zaporijjea, ocupată de ruși. Abia în mai 2024, Rusia a recunoscut că jurnalista ucraineană este ținută în captivitate.
De la începutul războiului, Victoria Roșina a filmat secvențe video și a scris articole aflându-se în mai multe zone fierbinți din estul și sudul Ucrainei. În primele două săptămâni, aceasta a reușit să realizeze reportaje din Guleaipole, care se afla atunci sub bombardamente constante, și din Zaporijjea, unde avansau rușii; a vorbit cu locuitorii evacuați din Volnovaha și a relatat despre situația din Energodar. Ulterior, jurnalista a scris despre acțiunile militare din regiunea Donețk și planifica să meargă la Mariupol, care era atunci înconjurat de ruși – planuri care nu au fost realizate. În octombrie 2024, a fost anunțat decesul acesteia.
Credeți că trupul ei neînsuflețit a fost imediat restituit familiei? Nu! La fel ca și în cazul lui Navalnîi și al altor decese suspecte, ocupanții ruși au tărăgănat procesul de restituire cât de mult posibil, corpul Victoriei fiind returnat familiei abia în februarie 2025. Cadavrul acesteia era într-o stare de mumificare, avea numeroase semne de tortură și maltratare, inclusiv escoriații și hemoragii pe diferite părți ale corpului, precum și o coastă ruptă. Experții au depistat și posibile semne de electrocutare.
Potrivit echipei ce investighează cazul, în timpul examinării s-a dovedit că lipseau unele organe interne, în special creierul, globii oculari și o parte din trahee – absența acestor organe ar putea ascunde faptul că moartea a fost cauzată de strangulare. În plus, vânătăile de pe gâtul Victoriei indică o posibilă fractură a osului hioid, o fractură rară, asociată de obicei tot cu strangularea, ceea ce ar constitui o crimă de război.
Potrivit datelor The Institute of Mass Information, de la începutul invaziei pe scară largă și până în prezent, Rusia a comis peste 830 de crime împotriva jurnaliștilor și a reprezentanților media, inclusiv 12 persoane au fost ucise, 14 jurnaliști au fost declarați dispăruți, 29 de jurnaliști au fost răpiți, 42 au fost răniți, au fost realizate 2 tentative de asasinare, 129 de amenințări cu moartea/ intimidări ale jurnaliștilor, 103 crime cibernetice și altele.
Pe de altă parte, jurnaliștii ruși care se pronunță împotriva războiului și/ sau care au mediatizat protestele soțiilor celor mobilizați nu rămân „nepedepsiți” de statul cotropitor. Potrivit OVD-info, pe parcursul celor trei ani de invazie pe scară largă, jurnaliștii (71 de persoane) constituie cel mai mare grup împotriva cărora au fost pornite cauze penale „anti-război”, intentate din cauza postărilor, comentariilor, declarațiilor și altor materiale jurnalistice. Totodată, mai mulți jurnaliști care se opun sistemului ucigaș au fost incluși în registrul „agenților străini”, iar site-urile unor agenții media care se pronunțau contra războiului au fost blocate.
În prezent, 38 de jurnaliști și bloggeri ruși sunt întemnițați pe dosare penale „anti-război”, printre care se numără și jurnalista ruso-americană Alsu Kurmasheva de la „Radio Free Europe/Radio Liberty”, condamnată la 6,5 ani de închisoare pentru că ar fi relatat „informații false” despre armata rusă, după un proces care a durat doar (!) două zile.
În perioada 24 februarie 2022 – 18 februarie 2025, au avut loc
peste 1900 de cazuri de presiune asupra jurnaliștilor și bloggerilor din partea autorităților ruse.
În total, 144 de jurnaliști, bloggeri și angajați media sunt urmăriți pe cauze penale „anti-război”. Printre aceștia se numără și 15 jurnaliști străinii, împotriva cărora FSB a intentat dosare penale pentru activitatea lor profesională în regiunea Kursk.
Între timp, așa-numiții jurnaliști, alde Soloviov, Simonian, Kiseliov ș.a., se ocupă cu spălarea de creiere. Aceștia stau în siguranță în fotoliile lor călduțe, inventând știri false, care nu doar că nu sunt blocate, dar, dimpotrivă, sunt promovate de autoritățile ruse, care sunt interesate ca adevărul să NU iasă la iveală. Și nu e vorba despre adevărul celor mobilizați, pe care Kremlinul acum îi prezintă drept reporteri, ci despre adevărul celor 12 jurnaliști ucraineni care au fost uciși pentru că informau societatea de la fața locului despre ceea ce se întâmplă pe câmpul de luptă, dar și adevărul celor 38 de jurnaliști ruși întemnițați pentru că nu vor să trăiască într-o țară ținută captivă de un tiran, un stat care strangulează accesul la informație.
