EDITORIAL Interviul cu Putin – cum să-i demascăm minciunile
Acum câteva zile, jurnalistul american pro-Trump, Tucker Carlson, a realizat un interviu cu Vladimir Putin. Întrucât Putin nu are tendința de a acorda interviuri (ultimul a fost în iunie 2021, înainte de invazia totală a Ucrainei), acesta a făcut valuri și a acumulat peste 15 milioane de vizualizări în doar câteva zile. Dar această popularitate nu este un semn de bunăvoință, de bună intenție sau de solidaritate și activism jurnalistic din partea lui Carlson. Interviul cu Putin l-a propulsat pe jurnalistul radical de dreapta (dar care se vrea văzut drept apărător al libertății de exprimare) în topurile internetului, fapt care, la rândul său, a dat platformă și megafon mesajelor livrate de conducătorul autocrat și criminal al Rusiei. Și întrucât e imposibil de a opri răspândirea acestor mesaje, este important să lucrăm asupra înțelegerii lor și anume – de ce contează pentru noi interviul lui Putin și ce trebuie să înțelegem din el?
În primul rând, însăși „bunăvoința” liderului rus de a da un interviu i-a animat pe acei oameni din occident care sunt sceptici față de ajutorul pentru Ucraina în lupta de apărare contra Rusiei. „Uitați-vă la președintele rus!”, își zic ei. „E calm, rezonabil și gata să discute – de ce i se răspunde cu acuzații, sancțiuni și izolare politică de către liderii occidentali?!”
Dar, având în vedere trecutul acestui jurnalist, așa-zisa bunăvoință putinistă poate fi de înțeles. În primul rând, Carlson a livrat întrebări comode – de exemplu, l-a întrebat pe Putin de ce crede că Occidentul se teme mai mult de Rusia decât de China (o teză pe atât de falsă, pe cât de utilă pentru Putin). Președintele rus s-a folosit de asta și a spus ceea ce gândesc cu toții – Vestul nu vede nici pe departe Rusia drept un pericol mai mare decât China. Ca și capacitate industrială, populație, influență globală, China este singurul rival de calapod egal cu SUA sau cu Uniunea Europeană. Folosind această logică, Putin încearcă să spună că tocmai de asta implicarea Statelor Unite și a Europei în Ucraina nu are sens – adică, de ce să te aperi de Rusia, dacă nu e un pericol atât de mare?
În al doilea rând, jurnalistul american nu a pierdut ocazia de a speria oamenii cu un război mondial. Vreau să fiu clar – e greu de afirmat că un astfel de fapt ar fi imposibil – lucrurile sunt improbabile până în clipa în care se întâmplă. Este important totuși cum percepem modul în care un conflict global ar începe. Astfel, folosindu-se de contextul întrebării lui Carlson, Putin insistă că numai din cauza (și nu grație!) implicării SUA în Ucraina, există riscul ca acest conflict regional să devină unul mondial. Președintele rus adaugă că Rusia a propus soluții pașnice non-stop – mai exact, le-a cerut americanilor să oprească furnizarea de bani și armament Ucrainei. Cu alte cuvinte, americanii sunt de vină că rușii nu pot să facă în toată Ucraina ceea ce au făcut în Bucea, Bahmut sau Mariupol. Și tot americanii vor fi de vină dacă Rusia escaladează acest conflict cu pretextul „autoapărării”.
De fapt, acest interviu nu aduce nimic nou despre război. Majoritatea oamenilor deja cunosc retorica putinistă – ucrainenii sunt ruși „mai exotici”, dar tot ruși până la urmă, țara vecină e dominată de naziști, Rusia nu atacă, dar se apără, americanii și NATO s-au băgat prea mult în coasta Rusiei. Totuși, printre multe altele, acest interviu atinge 3 scopuri principale, mai mari și mai de anvergură decât strict discuția despre războiul din Ucraina.
Primul scop este să-i convingă pe cei nesiguri. „CUM AȘA, să convingă cu minciuni sfruntate?!” – ne întrebăm noi. Dar asta e cheia de fapt – cele mai bune minciuni sunt în proporție de 90% adevăruri. Pentru că regizarea acestui interviu dă exact doza necesară de dezinformare pentru a face o persoană să se răzgândească sau pentru a convinge o persoană mai prost informată ori fără o opinie sigură. Doza aceasta, minimă fiind, nu stârnește suspiciuni. Cu unele excepții, Putin nu exagerează, nu devine agitat sau coleric. De exemplu, el povestește calm și cu lux de amănunte despre istoria cnezatelor rusești. Adaugă totuși unele detalii manipulatorii care fac ucrainenii să pară un popor născocit, hibrid, artificial.
Al doilea scop este să dezbine – să mărească discordia din occident, care nu aduce decât dividende într-un an crucial când în SUA au loc alegeri prezidențiale și pentru Congres, dar și alegeri parlamentare în UE. Fiind întrebat de Carlson dacă ar lucra mai bine cu altă administrație prezidențială din Statele Unite (adică, subînțelegând, cu Donald Trump), Putin afirmă că a avut relații foarte bune cu Trump. Încă un gol în poarta susținătorilor Ucrainei. Adăugați aici și ultimele afirmații bulversante ale fostului președinte SUA, care s-a lăudat recent că în cazul statelor care nu cheltuie suficient pentru bugetul de apărare, el (Trump) nu le-ar apăra ca aliat NATO, ba chiar ar încuraja Rusia „să facă ce vrea”.
Și al treilea este să-l umanizeze pe Putin, un om care a ordonat și coordonat lichidarea și torturarea a mii de persoane, pe lângă masacrul pe care îl dirijează în Ucraina. În interviu, Putin dă impresia unui lider temperat, etic chiar – el refuză să divulge detalii din conversațiile cu Joe Biden, Volodimir Zelenski sau alți președinți, pentru a rămâne „corect” și „respectuos”. Tot Putin îi ține lui Carlson o mică prelegere despre valorile ortodoxe, despre importanța conviețuirii pașnice, „asemenea unei familii”, în cadrul unui stat mare și divers. Nicio mențiune despre uciderea prin tortură a unor juriști cinstiți precum Serghei Magnițki, niciun cuvânt despre linșarea unor opozanți politici curați și periculoși pentru dictatura sa precum Boris Nemțov. Nimic despre familiile dezbinate în Ucraina sau despre zecile (sau chiar sutele) de mii de copii deportați și duși în Rusia de la începutul invaziei.
În 1938, în „Trădarea de la Munchen”, Hitler îi asigura pe prim-miniștrii Marii Britanii și Franței că Cehoslovacia era ultimul lui capriciu. Asta i-a făcut pe liderii occidentali să cedeze și să accepte anexarea și dezmembrarea ilegală a acestui stat, iar Chamberlain și Daladier au prezentat acest pact drept prețul păcii. Cunoaștem cu toții ce se întâmpla un an mai târziu, când Hitler invada Polonia și dădea start celui mai mare conflict întâmplat vreodată – al Doilea Război Mondial. În prezent, Putin ne asigură că anexarea sau „pacificarea și denazificarea” Ucrainei sunt ultima lui mișcare. De dragul păcii, să nu ne lăsăm prostiți din nou.
