EDITORIAL De ce UE nu e URSS și nici CSI
La 28 iunie ne-am amintit din nou cum am fost băgați cu forța în Uniunea Sovietică, cum a fost anexat teritoriul Basarabiei, hăcuită Bucovina și ciopârțită ieșirea la Marea Neagră. Ni s-a luat identitatea, limba, conexiunile, averile. Am fost mereu un ciot, fără munte, mare, industrie, sortiți doar la sapă de lemn.
Când eram elevă, țin minte că mă interesa comunismul. Pentru că ni s-a povestit atâta la școală despre comunism – lumea în care urma să avem cu toții de toate și era atât de captivant să vrei în comunism când ai 10 ani, iar până la școală trebuie să parcurgi 2,5 kilometri de glod adânc. Nu mai scăpam de cizmele de cauciuc din septembrie până în aprilie. Mă gândeam că în comunism am putea avea asfalt pentru toți, inclusiv pentru cei din capătul satului, nu doar pentru pravlenia (cârmuirea – n.r.) colhozului. Mă gândeam că în comunism, noi, cei din capătul satului, am putea avea apeduct ca la Chișinău și poate am putea călători în România.
Țin minte că de fiecare dată când veneam plină de glod de la școală, o luam iar pe maică-mea cu întrebările: când anume ajungem în comunism că m-am săturat. Ea răspundea tot mai evaziv și uneori mă apuca frica că va fi mai târziu decât degrabă. N-a venit niciodată. A fost o minciună, în spatele căreia ne-au furat copilăria, visele și tot ce am avut.
În loc să ajungem în comunism, am ajuns cu o URSS moartă în prag și tot noi a trebuit să ne ocupăm de funeralii. La destrămarea URSS, nomenclatura nu a admis întoarcerea teritoriilor de acolo de unde au fost luate. Nu, conducerea URSS nu a venit să revoce actele de anexare, să declare că nu mai sunt valabile ciopârțirile teritoriale, nici măcar nu și-au recunoscut incapacitatea de a administra în continuare închisoarea popoarelor.
La scurt timp după căderea URSS, nomenclaturiștii controlați de KGB din fruntea Moldovei ne-au făcut peste noapte membri ai unei alte făcături rusești, CSI. S-a promis din nou marea cu sarea, râurile de lapte și munții de bezea. Dar nu a mers nimic.
Statele Baltice au avut destul caracter să se opună atunci CSI-izării și să își croiască calea spre Uniunea Europeană, unde au și ajuns de mult prin muncă și perseverență. Georgia și Ucraina au părăsit CSI-ul, atunci când Rusia le-a organizat câte un război. Moldova a avut și ea parte de război rusesc pe teritoriul său, dar încă nu a realizat ieșirea din această structură, ajunsă o epavă nefuncțională.
După ce am fost băgați cu forța și abandonați sărăciți de către cele două uniuni rusești, a apărut marea șansă de a ajunge într-o uniune a celor mai dezvoltate state din Europa. Poate că, de oboseală, am vrea să fim luați și acolo cu forța, dar acest model nu va merge. În Uniunea Europeană nu doar că nu poți ajunge cu de-a sila, în UE este extrem de dificil să ajungi să fii invitat. Și asta tocmai ni s-a întâmplat.
Moldova a primit într-un final invitația, alături de Ucraina, suntem oficial state candidate. Dar calea este lungă și plină de munci obositoare. Va fi posibil oare? Cred că urmează una dintre cele mai dificile perioade din viața generațiilor prezente: avem acum toate crizele posibile la noi acasă: energetică, economică, financiară, socială.
Nu mai avem dreptul să greșim, să amânăm reformele, să fim slabi și să îi lăsăm pe alții să ne anexeze, să ne șantajeze cu armatele și războaiele, să ne fure și să ne mintă.
E ultima redută, trebuie să demonstrăm că putem construi ceva durabil din proprie dorință. E pentru ca aceste greutăți să fie rezolvate acum și să nu mai aibă parte de ele generațiile viitoare. E pentru ca să ne unim cu lumea care este împotriva războiului și e pentru pace.
