Editorial Cum doare un viol
În septembrie 2024, scriam despre un caz grav de viol, care s-a produs ziua în amiaza mare, pe malul unui lac din satul Rădeni, raionul Strășeni. O tânără femeie, mamă singură, având la întreținere doi copii mici, a fost sechestrată din stradă, după care a fost dusă de trei consăteni de-ai săi la acel lac, unde a fost violată.
Au urmat zile negre pentru tânăra mămică. Pentru o perioadă de câteva luni, a fost plasată în siguranță la un centru de protecție a victimelor violenței. Acolo, alături de ea, au fost plasați și cei doi copii ai săi. Între timp, suspecții au fost interogați, unul dintre cei trei fiind plasat în arest preventiv. După sesizarea unor localnici din Rădeni, ZdG a scris, a monitorizat, a solicitat opiniile celor responsabili de investigarea cazului. Timpul trecea fără prea multe rezultate. Între timp, tăcerea victimei devenea tot mai pronunțată. Ba din cauza fricii, ba din cauza rușinii, ba pentru că nu are timp, aceasta vorbea tot mai puțin, răspundea tot mai rar la telefon. Uneori, reușeam să vorbim cu unul dintre copii, de la care aflam cum a fost ziua, dacă au mâncat la amiază, dar și cum se simte mama.
Din septembrie 2024 urmărim acest caz, care, după mediatizarea în presă, alertase inclusiv principalele instituții ale statului și organizațiile societății civile. Ministra Justiției a declarat, imediat după mediatizarea cazului, că va oferi tot suportul necesar, în limita competențelor Ministerului Justiției, pentru pedepsirea celor vinovați. Pe 25 septembrie, aceasta declara: „Vedem elemente de viol, dar și de răpire a persoanei, vedem și faptul că problema este mult mai profundă.”
Și ministrul de Interne din acea perioadă, Adrian Efros, califica acest caz ca fiind „o faptă antisocială”. Au urmat și câteva proteste ale unor ONG-uri, după care, timp de 8 luni de zile, s-a lăsat o tăcere profundă asupra acestui viol. Tăcerea însă, întotdeauna e prielnică comiterii unor acțiuni reprobabile și luării unor decizii dubioase.
La începutul anului 2025, procuratura anunța că a trimis în judecată cauza penală intentată pentru violul în grup de la Strășeni, cei trei bărbați fiind „învinuiți că au întreținut acte sexuale forțate cu femeia la domiciliul unuia dintre ei, aplicând violența fizică și psihică. Abuzurile au continuat și pe malul unui lac, unde indivizii au transportat victima în stare inconștientă.” Potrivit Codului penal, pentru astfel de infracțiuni, învinuiții riscă pedeapsa cu închisoare pe un termen de până la 25 de ani.
În acest răstimp, ne-am tot interesat de situația victimei, de starea copilașilor ei, dar și de acțiunile anchetatorilor și ale judecătorilor. Periodic, primeam semnale că lucrurile se complică, justiția pare să cedeze în fața insistențelor familiilor și avocaților celor trei. Ne-am tot zis că ar fi imposibil, din momentul în care cele mai importante instituții ale statului constată că e un caz extrem de grav.
Se pare însă că ne-am înșelat. Astăzi, cei trei suspecți sunt în libertate, unul dintre ei fiind chiar vecinul victimei. Cum e să te vezi zi de zi cu violatorul tău? Tot în aceste zile, am mai aflat că femeia care figurează în calitate de victimă în acest dosar are probleme serioase de sănătate. Nu cred că au rost întrebări precum „dar ce o doare?”, pentru că violul doare, violul îmbolnăvește. În plus, libertatea celor trei o înfricoșează, fiind îngrijorată mai ales de perspectivele copilașilor săi. Unde sunt acum instituțiile statului și societatea civilă? Să fie acesta încă un caz dintre cele care demonstrează că în R. Moldova corupția e mai puternică decât justiția?
