Cine apropie Armenia de Moldova?
Alegerile din Armenia, care au avut loc pe 7 iunie 2026, poate nu ar trebui să ne intereseze – e o țară din Caucazul de Sud, aproape de Orient, iar noi suntem din Europa de Est, foarte aproape de Vest. Armenia se mărginește cu Turcia, Azerbaidjan, Iran și Georgia, iar noi – cu Ucraina și România. Dar, fiind atât de departe și de diferit poziționate geografic, ceva totuși ne unește. Ce anume? Alegerile. Mai exact – interferența Rusiei în procesele electorale de la Chișinău și Erevan.
Nici Armenia, nici Moldova nu au hotar comun cu Federația Rusă. Normal ar fi ca ambele țări să aibă toată autonomia posibilă față de Moscova și să își caute de grijile lor, alături de vecinii geografici pe care-i au pe harta actuală. Dar de ce credem că Rusia se implică în alegerile acestor țări, poate ni se năzare? Rusia are probleme mult mai grave cu propriile alegeri, Putin este „ales” în această țară iar și iar, doar el, de peste două decenii; oponenții lui sunt încarcerați sau omorâți; procesele democratice nu mai funcționează aproape deloc. La ce i-ar trebui Rusiei pline de probleme (nu doar electorale) să se ocupe de alegerile de la noi?
Primul semn clar că Rusia se va implica în alegerile din Armenia l-am avut la finele anului 2025, după alegerile parlamentare de la Chișinău, când Șor a anunțat că se retrage din R. Moldova. Nu că l-am crezut pe cuvânt că se retrage cu totul, dar mi-am pus întrebarea – unde se duce oare acum acest condamnat penal să se implice în cumpărarea de voturi? Că asta știe să facă cel mai bine. Că doar nu se va implica în alegerile de la Moscova, chiar dacă trăiește acolo? Am găsit răspunsul imediat: Evrazia, un așa-zis ONG al lui Șor, își deschisese o secție la Erevan. La câteva zile după aceea, internetul a fost invadat cu falsuri și sperietori despre liderul armean Nikol Pașinean. Am început să primesc e-mailuri zilnic despre cât de oribil este acest Pașinean. Zilnic. Aceste e-mailuri nu ajungeau doar la mine, la Chișinău, ci în boxele electronice de pe tot globul. De ce Pașinean? Pentru că era un lider proeuropean. Armatele digitale ale Kremlinului, le țineți minte după investigațiile ZdG, și-au dislocat o parte din trupe la poalele muntelui Ararat.
Trebuie să amintim că Rusia nu a decis totuși abia în campaniile electorale din 2024–2025 din Moldova sau 2026 din Armenia să se implice în deturnarea proceselor democratice. Trebuie să nu uităm, niciodată, că Rusia deține forțe armate atât în Moldova, cât și în Armenia. La noi, fosta armată a 14-a rusă staționează în regiunea transnistreană, alimentând separatismul, încă din prima zi a existenței R. Moldova. În Armenia, armata rusă nr. 102 este dislocată în orașul Gyumri tot de atunci. Desigur, nu doar în aceste 2 țări vedem armate ruse. Le găsim în Georgia – în Abhazia și Osetia – două regiuni separatiste la fel de vechi ca enclava transnistreană. Armatele ruse mai staționează în Belarus, Kîrgîzstan, Kazahstan, Tadjikistan și, desigur, în Ucraina, unde armata rusă, extrem de numeroasă, nu doar staționează, ci și moare.
De ce își ține Rusia trupele în toate aceste țări? Sunt state independente, recunoscute oficial de întregul glob, inclusiv de acte oficiale semnate la Moscova. Problema e la Kremlin, care semnează acte de independență și respect, dar nu poate renunța la imperialism și control asupra altor state. Moscova nu și-a retras niciodată armatele din statele postsovietice, pentru că a vrut să se implice în procese separatiste, antidemocratice, antieuropene. Cu armata e cel mai ușor să sperii oamenii și să-i determini să facă ce vrei, dar și să-i omori atunci când nu te ascultă.
Da, iată așa Rusia își ține armatele în țări cu care nu are hotar direct. Iar pe lângă armatele convenționale, și-a extins tot mai mult armatele digitale. Iar procesele electorale sunt principala țintă a acestora – Rusia vrea oameni loiali la conducerea statelor fostului imperiu sovietic ca să continue să corupă, să captureze, să omoare, ca să demonstreze că oriunde e mai rău decât la ei. Cel mai ieftin mod de a ocupa un stat, pentru Rusia, e să corupă alegerile. Așa cum au fost aleși o mulțime de oameni ai Moscovei în Parlamentul de la Chișinău: procesul democratic a avut loc, alegerile au fost validate, iar faptul că Dodon și ortacii săi treapădă la Moscova în calitate de deputați e calificat ca îndeplinirea voinței alegătorilor.
În fine, când Moscova își face planul să deturneze democrația în alte state, să știți că reușește. Indiferent de cât de stabilă e democrația și cât de rezilient e statul, să știți că reușește. În alegerile din 2024 din Moldova, Rusia aproape că a reușit să deturneze total sensul alegerilor, creând piramide de corupere a alegătorilor, plătind proteste false, creând și înregistrând partide false, promovând politicieni cu falsă agendă proeuropeană. Abia în ceasul al 12-lea, autoritățile R. Moldova au început a acționa, retrăgând din cursă politicieni, formațiuni, reținând capi interlopi ai rețelelor de finanțare electorală, blocând aplicații digitale, blocând pagini web. Sunt oare aceste acțiuni niște acte deplin democratice? Experții le-au văzut la limita democrației, pentru că în statele cu democrație perfectă orice limitare în procesele electorale trebuie explicată foarte devreme, trebuie discutată cu cetățenii și încadrată în lege cu mult înainte de ziua alegerilor, pentru a nu perturba încrederea alegătorilor în transparența organelor electorale.
În Armenia s-au întâmplat procese un pic mai dramatice: 6 candidați din cadrul partidelor pro-ruse au fost arestați chiar în ziua alegerilor, fiind acuzați de corupție electorală. Procuratura Armeniei a obținut mandatele de arest cu aprobarea oficială a Comisiei Electorale Centrale (CEC). Asemenea procese, pe de o parte, dau încredere cetățenilor că autoritățile combat corupția electorală, iar pe de alta – atrag întrebări legitime cu privire la faptul dacă arestările din ziua alegerilor nu ar favoriza candidatul care reprezintă puterea.
Atât Armenia, cât și Moldova, au noi și noi întrebări față de ceea ce înseamnă alegeri libere în condițiile în care un stat terț încearcă să le corupă. Iar pentru guvernări cu adevărat proeuropene, aceste acțiuni trebuie să fie doar un pretext pentru a verifica starea democrației, a o îmbunătăți, a asigura nu doar alegeri mai corecte, ci și integritate mai profundă în apărarea interesului public. În 2027, Moldova va avea alegeri din nou și integritatea proceselor electorale trebuie pusă la punct deja acum.
