EDITORIAL: Cât costă pe degeaba?
Vaccin pe gratis, servicii medicale pe gratis, școli pe gratis, asistență socială pe gratis, drumuri și terenuri de joacă pe gratis, ajutor pentru sezonul de încălzire. Dar cât de gratuite sunt acestea, care sunt costurile, cine le plătește și cât investim ca să explicăm solidaritatea?
Moldova are vaccinul disponibil de mai mult de jumătate de an, oferit pe gratis, dar numărul persoanelor care s-au vaccinat abia de a ajuns la 30% din populație. De ce nu se vaccinează oamenii, dacă e un remediu care le poate salva viața, le poate prelungi viața și e gratuit? Poate pentru că oamenii cred că le poate scurta viața, poate pentru că se tem de gratuit.
Țin minte la începutul anului 2021, când în unele țări apăruse deja vaccinul împotriva COVID-19, dar în R.Moldova încă nu se știa când și dacă va ajunge, mai multe persoane discutau că ar vrea să plătească ca să își poată procura vaccinul, pentru că muncesc, au salariu și din banii primiți vor să-și construiască o viață sigură. Dezbaterile au luat-o atunci spre solidaritatea socială: dacă toți riscă să se îmbolnăvească de COVID, atunci toți ar trebui să aibă acces la vaccin, inclusiv cei care nu au bani.
Ei bine, imediat cum a apărut vaccinul la noi, am asistat la o situație criminală și hilară, când șefii de raioane și alți șefi de prin raioane s-au vaccinat prin abuz, pășind în fața lucrătorilor medicali care erau, justificat, primii în listă. Pentru că șefii înțeleg că trebuie să beneficieze primii de ceea ce e pe gratis și e pentru toți.
În paralel, pentru că rândurile erau enorme, mii de oameni (poate zeci de mii, deși, din păcate, nu am văzut o cifră oficială) au bătut drumul în România, pentru a se vaccina acolo, în calitate de cetățeni români. Deși vaccinul le-a fost administrat pe gratis, drumul repetat până la centrul de vaccinare e chiar costisitor (mașină, benzină, carte verde). Dar nu s-a discutat nicăieri despre compensarea acestor cheltuieli, singura ofertă fiind să aștepte când va fi disponibil vaccinul gratuit la centrul de lângă casă.
De luni bune vaccinurile sunt disponibile peste tot în R.Moldova, nu mai sunt rânduri, e pe gratis, dar 70% dintre cetățeni sunt reticenți și nu se grăbesc. Mai mult chiar, există rute turistice cu grupuri care vin din Rusia să se vaccineze cu vaccinuri europene, pentru a putea obține certificat verde în UE. În schimb, mulți dintre localnici nu doar că ezită să își administreze vaccinul european pe gratis, preferă să plătească 200 de euro și mai mult ca să își procure un certificat fals. Cu siguranță au niște frici, care le-au fost induse.
Accesul la informații pare să fie absolut gratuit: cei care au televizor pot butona pe gratis orice canale doresc; cei care au un computer sau un telefon mobil cu acces la internet pot vizita surse informaționale infinite, pe gratis. Dar este oare informația cu adevărat gratuită? Cât se cheltuiește pentru informarea oamenilor despre corupție și încălcări? Dar cât costă informațiile care mint și manipulează oamenii?
Să trecem la costul gazelor. Acum oamenii au țevi pe gratis, dar gazul e tot mai scump. Guvernul urmează, din banii tuturor, să ofere compensații. Dar cum vor fi ajutați cei care nu folosesc gaze pentru încălzire? Cei care folosesc tizic? Baterii solare? Sonde geotermale?
Sondele și bateriile sunt cele mai costisitoare, dar se pare că sunt și cele mai eficiente. Acești oameni au investit, acum nu poluează, nu creează dependență de gazele rusești, nu taie copaci, nu ard cărbune, nu fac fum. Investițiile lor și comportamentul ecologic nu ar trebui compensate? Nu e cazul să se discute despre plățile solidare în raport cu acești oameni? Probabil nici măcar nu se știe câte gospodării folosesc energie solară și termală în R. Moldova.
Dar să revenim la vaccin, la sistemul medical și la gratuitățile de acolo. Zilele trecute Singapore a decis să nu mai acorde asistență medicală gratuită celor care au decis, fără contraindicații medicale, să nu se vaccineze. Adică asistența medicală va fi disponibilă negreșit, dar contra plată. Desigur că s-a lansat instantaneu un val de discuții despre drepturile omului, despre responsabilitatea statului, despre jurământul lui Hipocrate, despre lipsă de empatie.
Problema compensărilor și gratuităților e foarte complexă. În acest spațiu oamenilor li s-a furat mult și li s-a compensat puțin. Cei care i-au furat, nu au fost pedepsiți pentru abuz. Uneori oamenilor li s-a oferit mai mult, dar nu li s-a explicat de fapt cât costă. Or, tratamentul de COVID este gratuit, deși de fapt este printre cele mai costisitoare tratamente medicale, dacă punem laolaltă nu doar numărul de zile de spitalizare și costurile de facto, dar și costul de vieți omenești și costul arderii profesionale a lucrătorilor medicali.
Nu există nimic gratuit. Poate solidaritatea este gratuită, dar explicarea ei costă. Cu atât mai mult educarea ei costă și din cauza asta este lăsată pentru altă dată. Așa avem o societate și mai inegală, în care o parte de oameni cred că prevalează drepturile și gratuitățile, iar alții cred că prevalează obligațiile și pentru toate trebuie să plătești. E timpul pentru o pandemie a explicării și a educării solidarității.
