Aneta Grosu: A omorât-o cu stânga. Dreapta îl durea
A intrat în casă pe când fetiţa dormea. S-a apropiat de pat şi, cu mâna stângă, a strâns-o de gât. După câteva zile de la omor, spune că nu ştie de ce ar fi comis această crimă. A doua, de acelaşi fel, în viaţa sa de până la 27 de ani.
Fetiţa avea 7 ani şi trăia cu maică-sa şi cu tatăl vitreg în satul Petreşti, raionul Ungheni. Acum câteva zile, ea a fost asfixiată de mâna stângă a unchiului său, de 27 de ani, cu antecedente penale.
Am urmărit imaginile filmate de poliţişti în timpul reconstituirii crimei. Întrebat de ce a omorât-o cu stânga şi nu cu dreapta, cum ar părea firesc, tănărul a spus că mâna dreaptă îl durea şi că, din cauza durerii, nu avea puteri în ea. Acum câţiva ani, tot el a omorât un copil de 4 ani. Atunci a fost condamnat la 9 ani de puşcărie, dar, în 2008, a fost amnistiat de Voronin. Vă amintiţi? Amnistierea tinerilor, inclusiv a celor condamnaţi pentru omucideri, de către ex-preşedintele Voronin?
Urmăream firul mărturisirilor unchiului asasin şi mă gândeam la Iacob Gumeniţă, care acum spune şi el că are probleme de sănătate. Îl doare o mână şi un picior. Îl dor foarte tare, atât de tare, încât va cere să nu fie condamnat niciodată, în legătură cu agresiunile comise de el în Piaţa Marii Adunări Naţionale în noaptea de 7 spre 8 aprilie 2009.
De altfel, articolul în temeiul căruia este cercetat Iacob Gumeniţă, la fel ca şi superiorii săi, Gheorghe Papuc şi Vladimir Botnari, e „depăşirea atribuţiilor de serviciu”. Citeam ieri, la închiderea acestei ediţii, un mesaj de pe www.zdg.md, în care MARA se întreba: „dar lovituri cauzatoare de moarte nu merge? Cum să nu, haidamacul ştie multe, de aia ceilalţi n-au interes să pice şi ei, că nu degeaba îl poartă dintr-un sanatoriu în altul, să adune cât mai multe hârţoage de «boală», fie şi de sifilis sau schizofrenie, numai să nu facă pârnaie. Cine-i «pregăteşte» dosarul? Tot acei care loveau în muribunzi, alături de el. A fost pedepsit cineva? A pus mâna pe sapă careva dintre şacalii ăştia? Dacă s-ar mai întâmpla un 7 aprilie, tot ăştia ar fi în prima linie, cu aceleaşi metode”.
Şi Ion Perju, poliţistul suspectat de aplicarea unor lovituri mortale asupra lui Valeriu Boboc, se plânge de durere. Şi pe el îl dor mâinile… Şi alte părţi ale corpului. Din cauza invocatelor dureri, instanţa a fost milostivă cu el şi a decis să fie cercetat în arest la domiciliu. Şi el speră că va fi „reabilitat”, la fel cum s-a întâmplat cu colegii săi, restabiliţi deja în funcţii, chiar dacă, în noaptea de 7 spre 8 aprilie, au acţionat cu toţii deopotrivă.
Asasinul de 27 de ani, care şi-a strangulat nepoata cu mâna stângă, este cum este deoarece s-a convins că, în acest stat, orice-i posibil. Poţi fura, omorî, poţi minţi, poţi falsifica, fără a fi pedepsit după merit. Spiritul infracţional este unul aproape firesc în societate, iar cei tentaţi de crime, orice post, funcţie, nivel social sau financiar ar avea, cu toţii gândesc la fel, fiind obsedaţi de identificarea unor căi sigure de apărare, indiferent dacă au furat sau au omorât. De obicei, cu toţii mizează pe milostenie: a judecătorilor, a procurorilor, a miniştrilor, a deputaţilor sau a preşedinţilor. Milostenia poate fi inevitabilă, dacă invoci o suferinţă, o boală.
Astfel, unchiul asasin, de 27 de ani, la fel ca şi Gumeniţă, Papuc, Botnari sau Perju, invocă dureri de mâini, cap, picioare, ficat, stomac, inimă, apendicită, pentru a trezi milostenia. Deseori reuşesc. Deseori, însă, milostenia poate fi cumpărată. Şi este.
Aneta Grosu, aneta.grosu.zdg@gmail.com
