48 de partide. Cu cine să votăm?

Dacă duminică am avea alegeri, 41% din populaţie nu ar avea opţiune de vot. Aşa arată unul dintre ultimele sondaje. O rezervă enormă de votanţi. Pentru un partid sau poate două partide bune. Iar dacă rezerva rămâne şi este atât de mare, înseamnă că partidul de care are nevoie R. Moldova încă nu există?

Agenda politică a săptămânii trecute a fost marcată de câteva evenimente mai speciale, atât pentru guvernare, cât şi pentru cei care pun tot mai mult la îndoială rostul acestei guvernări. În prim-planul săptămânii, a fost vizita de documentare de două zile la Chişinău a coraportorilor APCE, după care o altă vizită de 7 zile, tot de documentare (extrem de mult aşteptată) a unei misiuni a Fondului Monetar Internaţional (FMI), de verdictul căreia depinde când şi dacă va avea R. Moldova un nou Acord de finanţare. Importante vizite. Ambele. Dar, şi într-un caz, şi în altul, notele la purtare pentru actuala Coaliţie de guvernare, după cum şi era de aşteptat, nu au fost mai mari de 2 cu plus.

Coraportorii APCE au plecat cu concluzia că 1: R. Moldova este un „stat captiv”, intrat pe mâna oligarhiei. Şi 2: că instituţiile statului nu se bucură de încrederea populaţiei. Nu sunt cu nimic mai optimiste nici concluziile experţilor de la FMI, deşi mass-media nu a reuşit să afle mare lucru. Ceea ce transpare dintr-un comunicat de presă difuzat de guvern, e că Executivului (dar şi Legislativului) li s-a sugerat că, dacă vor bani de la FMI, să se lase de mişmaşuri şi să facă ordine în sistemul financiar-bancar, care este unul găunos, lipsit de orice protecţie şi garanţii din partea statului. Deci, şi într-un caz, şi în altul s-au cerut reforme. Serioase, reale, nu de faţadă şi nici de paradă. Este greu să spunem în ce măsură e gata Coaliţia să se apuce serios de treabă, dacă tot săptămâna trecută, la o lună de la ultimatumul (Rezoluţia) Forului Civic, niciuna din cele 9 revendicări ale Forului, care sunt în consonanţă cu altele 13 ale UE şi 6 ale Guvernului Cioloş, România (cu excepţia Legii Procuraturii şi demisiei procurorului general, C. Gurin), nu au fost îndeplinite. „Guvernarea a ignorat solicitările noastre de a crea o platformă de dialog cu societatea civilă şi cu mişcarea protestatară, mimând o serie de acţiuni forţate, menite să creeze impresia opiniei publice şi a partenerilor de dezvoltare ai R. Moldova privind disponibilitatea realizării unor reforme”. Este concluzia celor de la Forul Civic, după o lună de aşteptări în gol. Putea fi altfel? Putea. A existat loc pentru compromisuri? A existat. De ce nu s-a întâmplat şi de ce guvernarea a ales să meargă pe contrasens în relaţiile cu mişcarea protestatară, greu de spus. Fie că nu vor să se lepede de „păcat”, fie că nu sunt capabili să guverneze transparent. Vot fi altfel în relaţiile cu partenerii de dezvoltare? Urmează să vedem.

Deocamdată, lucrurile nu au mers mai departe de faza schimbării „factorilor” cu locul. Demisia lui Gurin de la procuratura Generală şi preluarea interimatului de către Harunjen (implicat în dosarele 7 Aprilie) asta înseamnă. Uneori nu se face, însă, nici atât, aşa cum s-a întâmplat în cazul lui Poalelungi, reconfirmat, contrar acuzaţiilor de neconformitate morală, la şefia Curţii Supreme de Justiţie. Şi asta nu-i tot. În două săptămâni ne aşteaptă lucruri şi mai spectaculoase. Pe 16 martie, expiră mandatul preşedintelui N. Timofti. Câtă transparenţă va exista în selectarea candidatului? Şi cine va fi „uns”? Un alt subiect din acelaşi scenariu? O nouă schimbare a termenilor cu cu locul? Nu a mai rămas mult ca s-o vedem şi pe asta. Între timp, Forul Civic şi-a anunţat disponibilitatea de a relua şi a „amplifica presiunile protestatare asupra guvernării”, cerând comunităţii internaţionale, finanţatorilor externi şi partenerilor de dezvoltare ai R. Moldova să se solidarizeze cu mişcarea protestatară şi să-şi menţină, prin efort comun, revendicările pe care le-au cerut regimului. Ce va urma? Depinde. Depinde şi de stradă, şi de societatea civilă, şi de partenerii de dezvoltare. În tot cazul, zarurile (vizita misiunii FMI la Chişinău) au fot aruncate. Să vedem acum de ce sunt capabili „jucătorii” de la guvernare, pentru că „pomeni” şi concesii din partea finanţatorilor externi, cu siguranţă, nu vor mai fi făcute. Indiferent ce vor arăta sondajele „de opinie”, trucate în dependenţă de cine plăteşte.

În ultima jumătate de februarie, două sondaje, la diferenţa de doar o săptămână şi cu rezultate absolut contrarii. Primul realizat de CBS-AXA, în perioada 5-13 februarie, care, în cazul unor alegeri anticipate imediate, nu dă nicio şansă partidelor parlamentare, cu excepţia socialiştilor. În topul listei este scos Partidul Nostru al lui R. Usatîi (19,8%), după care PSRM-ul lui Dodon (13%), „DA” cu 8% şi „PAS”-ul Maiei Sandu cu 6%. Potrivit sondajului, pe lista eventualilor câştigători ar mai exista loc şi pentru „un partid unionist”, care rămâne necotat (?!) şi care, – specifică autorii sondajului, nu va fi nici PNL-ul V. Pavlicenco şi nici „Dreapta” Anei Guţu. Surpriza cea mare, însă, este alta, dar la ea o să revenim. Cel de-al doilea sondaj este realizat de Asociaţia Sociologilor şi Demografilor din R. Moldova. De data asta, Dodon în prim-plan cu 17,2%, după care urmează „DA” cu 13,8%, Partidul Nostru – cu 13%, Partidul Popular European (PPEM) al lui Iu. Leancă – cu 6,8%, Partidul Democrat cu 6,6% (în primul nu avea decât 4,3%) şi comuniştii lui Voronin cu 6,1% (faţă de 3,2% în primul sondaj). „PAS”-ul M. Sandu a fost eliminat din listă, pe motiv că nu este înregistrat, deocamdată. Deci, spre deosebire de primul, al doilea sondaj lasă „uşa” deschisă în legislativ şi pentru 3 partide parlamentare şi, în primul rând, pentru PD.

Despre faptul că sondajele ar fi fost făcute la comandă şi că primul ar fi fost finanţat de Usatîi, iar al doilea – de Dodon, s-a spus deja. S-a spus şi despre faptul că ultimul sondaj ar fi fost convenit între Dodon şi Plahotniuc, care cooperează din umbră. O fi. Contează cel mai mult, însă, altceva: că dacă duminica viitoare am avea alegeri, 41% din populaţie nu ar avea opţiune de vot. 41%. O rezervă enormă de votanţi. Pentru un partid sau poate două partide bune. Iar dacă rezerva rămâne şi este atât de mare, înseamnă că partidul de care are nevoie R. Moldova încă nu există? (deşi avem 48 înregistrate oficial). Sau încă nu s-a afirmat? Dar despre asta, în numărul următor.