„Mama se simte foarte rău, mi-e frică să sun la ambulanţă”

Depăşiţi de situaţie, cu părinţi care fizic sau emoţional nu le sunt aproape, foarte mulţi copii au apelat cel puţin o dată la un străin, în speranţa că vor fi ajutaţi sau măcar ascultaţi, spun specialişti în domeniu. Neînţelegerile cu colegii, relaţiile defectuoase din familie, primele decepţii în dragoste, exploatarea şi hărţuirea se numără printre situaţiile cu privire la care copiii ar vrea cel mai des să primească un sfat. În timp ce, an după an, autorităţile îi tratează pe cei mici ca pe simple statistici, repre­zen­tanţii soci­e­tă­ţii civile, cu suportul Uniunii Europene, au pre­luat şta­feta şi au creat o serie de servicii de consiliere telefonică sau online destinate copiilor, care devin tot mai populare de la o zi la alta.

De obicei, un copil nu va mai apela la ajutorul unui părinte dacă anterior i s-a adresat după ajutor şi nu a fost înţeles, solicitarea i-a fost luată în râs sau chiar a întâmpinat o atitudine ofensivă. Astfel motivaţi, din disperare sau din simplă curiozitate faţă de tot ce este nou, copiii ajung să apeleze la străini, în căutare de răspunsuri sau soluţii. Unul dintre serviciile ce le stă la dispoziţie din anul 2014, non-stop şi gratuit, se numeşte “Telefonul Copilului – 116 111”.

Potrivit reprezentantei Centrului Internaţional “La Strada”, organizaţie care implementează proiectul, cea mai mare parte a copiilor care apelează au 12-14 ani. De la celălalt capăt al firului, copiii cer adesea consiliere psiho-emoţională, psiho-socială, iar uneori chiar şi ajutor imediat, când se simt în pericol.

„Adesea sunt neînţelegeri cu părinţii, aspecte ce ţin de sexualitatea copilului, care este un subiect delicat pe care nu îl pot discuta cu părinţii, sau ei nu ştiu cum să discute aceste subiecte cu copiii. Sunt şi situaţii de neînţelegere între semeni, ţinând cont de particularităţile de vârstă, şi situaţii de violenţă în instituţiile de învăţământ”, afirmă Daniela Misail-Nichitin.

În ceea ce priveşte copiii de vârstă mai mică, între cinci şi nouă ani, aceştia telefonează mai degrabă pentru a comunica cu cineva. „Totodată, ceea ce ne alertează şi ne pune în gardă la copiii de această vârstă este, mai degrabă, situaţia când ei se află singuri acasă. Copiii pot telefona şi în orele nocturne, ceea ce denotă o detaşare fizică a copiilor sau o situaţie de neglijenţă”, mai susţine Daniela Misail-Nichitin.

„Mama se simte foarte rău, mi-e frică să sun la ambulanţă”

Pe lângă serviciile de consiliere psiho-emoţională, consilierii de la Telefonul Copilului au şi menirea de a interveni în situaţii de criză, în care se încalcă drepturile copilului. Agresarea fizică a copilului în familie sau în afara ei sunt numai câteva dintre cazurile care, odată semnalate, obligă persoana de la celălalt capăt al firului să evalueze prompt riscurile şi gravitatea situaţiei în care se află copilul şi urgenţa cu care trebuie de intervenit.

Primele cuvinte rostite de Maria, de 10 ani, odată ce a apelat la Telefonul Copilului, au fost: „Mama mea se simte foarte rău, mi-e frică să sun la ambulanţă!”. Printre lacrimi, copila spunea că ea trebuie să aibă grijă de mama sa, care deseori are crize şi îşi pierde cunoştinţa, iar ei îi este frică de aceste stări. În timpul discuţiei, îşi aminteşte consiliera, Maria repeta că ea este vinovată de tot răul ce i se întâmplă. Mama fetiţei suferea de probleme psihice şi avea dificultăţi în găsirea unui serviciu stabil.

Consilierii au asigurat-o pe Maria că poate suna ori de câte ori are nevoie de suport. Totodată, ca şi în alte cazuri, a fost informată autoritatea tutelară locală şi autoritatea tutelară teritorială, pentru evaluarea şi monitorizarea situaţiei copilului şi a familiei. Respectiv, familia este monitorizată de specialiştii din domeniul protecţiei copilului şi beneficiază de ajutor material. Copilul frecventează regulat şcoala şi, totodată, merge la şedinţe cu psihologul.

Un alt caz, relatat recent de un copil care a sunat să ceară ajutor, ţine de faptul că acesta era agresat la şcoală. „Profesoara mă bate cu un băţ peste mâini şi picioare”, a început să-şi povestească istorioara Ilie, de 12 ani, îşi aminteşte consiliera care a recepţionat apelul.

Altă dată, vecina a fost cea care a apelat consilierii de la Telefonul Copilului după ce a observat că o adolescentă a postat pe o reţea de socializare un mesaj mai puţin obişnuit. După o discuţie cu adolescenta de 13 ani, aceasta le-a mărturisit consilierilor de la Telefonul Copilului că deseori e abuzată sexual de concubinul mamei sale.

Există şi o Linie verde pentru Prevenirea Suicidului

Din decembrie 2012, în serviciul copiilor şi adolescenţilor aflaţi în dificultate se află şi Linia verde pentru Prevenirea Suicidului. Potrivit iniţiatoarei proiectului, Liuba Ceban, iniţiativa a venit ca un răspuns la ceea ce se întâmpla la acel moment în societate, însă, spune aceasta, nici acum lucrurile nu stau cu mult mai bine.

„Am fost sensibilizată în mod special de cazurile de suicid în rândurile minorilor, care în acel an, în lunile mai şi iunie, au fost foarte multe, şi am încercat să văd dacă cineva lucrează în domeniu. Nu am putut să rămân indiferentă. La întrebările pe care le puneam privind cazurile de suicid în rândurile adolescenţilor, toţi dădeau din umeri. Atunci, proaspăt venită de la un program de schimb de experienţă în SUA, eram motivată să fac ceva util pentru societate şi, iată, m-am pornit la drum, cum se zice”, îşi aminteşte Liuba Ceban, care arunci era singura care răspundea solicitărilor venite de la cei aflaţi în dificultate. Astăzi, ea activează cot la cot cu mai mulţi voluntari, care nu sunt medici, nici pompieri, şi totuşi salvează zilnic vieţile celor aflaţi în dificultate.

Am rugat-o să ne povestească şi despre o situaţie din activitatea profesională care a marcat-o, într-un fel sau altul. „Fiecare caz mă marchează, pentru că fiecare caz este o poveste unică şi specială de viaţă. Ai în faţa ta un suflet care se deschide, iar tu, şi ca om, şi ca specialist, vrei să faci ceva, să-l ajuţi. Unul dintre ultimele cazuri a fost al unei fetiţe care a scris în limba rusă, a scris într-un limbaj… „я хочу сдохнуть”. E foarte dureros să vezi, să auzi aşa ceva. Când un copil ajunge să spună acest lucru, înseamnă că este atât de dezechilibrat emoţional, încât dorinţa asta şi-o manifestă foarte deschis. Pe de altă parte, era un copil lider, care spunea că nu o să renunţe. O luptă între generaţii. Era un copil foarte talentat, dar cu părinţi de care nu era înţeles. Ei nu ştiau cum e ca cineva să devină lider şi să iasă în afara tiparelor. Această situaţie m-a făcut să mă gândesc: câţi copii de la noi din ţară s-ar putea să nu devină niciodată lideri? Din motiv că în mediul în care se află nu au fost persoane care să vadă acest potenţial în spatele unui copil, care manifestă aparent nesupunere”, îşi aminteşte Liuba Ceban.

A creat chiar el, fiind copil, un serviciu de care ar fi avut nevoie

Sergiu Caragia este încă student, dar de vreo trei ani este administratorul unei pagini foarte populare pe reţelele de socializare, destinată celor care ar vrea să ceară un sfat în condiţii de anonimat. Tânărul susţine că ideea i-a venit după ce, copil fiind, a conştientizat că are foarte multe întrebări fără răspunsuri. „Când aveam o problemă, mereu o scriam pe o foaie, pentru că asta mă relaxa. Încercam să mă acomodez cu ea. Aveam şi întrebări, dar nu găseam răspuns la ele şi mi-am zis să folosesc societatea, vocea societăţii şi să mă ghidez după ea. Cred că şi cei care îmi trimit mesajele să le postez pe pagină sub protecţia anonimatului vor să vorbească cu cineva despre ceea ce simt, iar astfel eu îi ajut”, mărturiseşte Sergiu.

Cea mai grea, spune el, a fost partea tehnică ce ar fi permis ca întrebările să fie postate anonim. Ar fi fost nevoie de un site, dar din lipsă de finanţare a decis să profite de două portaluri deja existente. Astfel a fost pusă baza unui proiect fără precedent în R. Moldova, pe care l-a denumit simbolic „Anonim”.

„Cu vârsta, apar foarte multe întrebări la care nu cunoaştem răspunsul. Mai ales acum, când majoritatea au părinţi plecaţi peste hotare. Nu poţi întreba direct: unii oameni, dacă îi întrebi, nu te iau în serios, alţii pot evita răspunsul din cauză că nu ştiu cum să-l expună. Aşa, însă, obţii foarte multe răspunsuri, din care ai opţiunea de a-l alege pe cel care îţi place sau de a le pune pe mai multe pe cântar şi de a vedea care e, de fapt, adevărul”, îşi argumentează Sergiu entuziasmul, deşi recunoaşte că au fost şi momente în care ar fi vrut să renunţe la activitatea care îi fură tot timpul liber.

Astăzi, pagina are peste 30 000 de abonaţi. Zilnic, câteva zeci de adolescenţi, copii şi tineri adresează întrebări sau relatează ceea ce simt, iar numărul reacţiilor pe care le primesc se ridică până la câteva mii.

Anastasia CUCURUZ