[sondaj] „Independența noastră e unirea cu România”

Pe 27 August, la Chişinău şi în toată republica a fost consemnată, pentru a 24-a oară, Ziua Independenţei R. Moldova. De la ecrane şi microfoane, oficialii de la noi s-au lansat, şi de data aceasta, în spectacole de imagine, concurând între ei în declaraţii patriotice. Atât doar că bucuria acestui eveniment nu s-a mai făcut resimţită, aşa ca în anii trecuţi, la manifestările din Piaţa Marii Adunări Naţionale din Chişinău. Ce s-a întâmplat?

Independenţi de 24 de ani. Unde am ajuns?

Ludmila Bolboceanu, profesor universitar

Ca şi mulţi alţii, am fost martor la evenimentele de la începutul anilor `90, cunosc starea de spirit şi aşteptările de la ceea ce se vota la Marile Adunări Naţionale şi în primul Parlament. Am crezut că vom ajunge şi noi un stat în rând cu lumea. Cu ce ne-am ales? Jaful, corupţia, banditismul politic stau în capul puterii. Satele noastre nu că au îmbătrânit, dar au pustiit. Lumea pleacă pe un capăt, iar cei care au rămas îşi duc viaţa de azi pe mâine. Un stat independent le oferă cetăţenilor săi garanţii sociale. Unde-s garanţiile noastre? Europenii şi americanii pompează de ani de zile bani grei în dezvoltarea R. Moldova. Unde-s banii? Noi nu ne-am dorit asta. Nu astea au fost idealurile noastre. E timpul să ne gândim ce facem, că mai departe aşa nu se mai poate.

Gheorghe Paladi, istoric

În 1991 noi ne obţineam independenţa faţă de Rusia sovietică. A fost un act istoric care ne deschidea calea spre o autoguvernare, care să ne asigure drepturile, libertăţile şi interesele pledate de Mişcarea de Eliberare Naţională. Cu anii am înţeles că debarcarea guvernului Druc a fost sfârşitul acestui început. Mai departe, lucrurile s-au complicat tot mai mult. Oricât ar fi de paradoxal, dar astăzi, independenţi pe plan extern, am ajuns să fim total dependenţi pe plan intern de jocurile şi interesele propriului regim de guvernare. Suntem ostaticii acestui regim. În acest sens, 27 august nu mai este decât un eveniment calendaristic, pe care e bine să-l consemnăm, dar dacă nu se vor face reforme, dacă corupţia va rămâne unde este şi dacă cei de la guvernare vor fi lăsaţi să facă ceea ce fac, atunci independenţa noastră nu va fi decât un eveniment calendaristic şi atât.

Alecu Reniţă, Asociaţia „Parlament-1990”

Unde am ajuns? Cel puţin, nu acolo unde ne-am propus să ajungem atunci când am votat Declaraţia de Independenţă. În 1991, aveam convingerea că în foarte scurt timp ne vom reuni cu România, după care avea să urmeze perspectiva integrării euro-atlantice – ceea ce s-a întâmplat cu România şi nu s-a întâmplat cu noi. Cu regret, şi azi, după 24 de ani de independenţă rămânem, împărţiţi între Est şi Vest, cu o guvernare oscilantă, de multe ori instabilă – dovadă că nu ne-am rupt încă de Rusia. Când vom avea o independenţă totală faţă de Rusia, atunci, cu siguranţă, şi la Chişinău vom avea altfel de guvernări.

Valentina Sturza, Asociaţia Foştilor Deportaţi

Mare lucru, din păcate, nu s-a întâmplat în aceşti 24 de ani. La modul practic, ne-am ales cu ceea ce am reuşit să obţinem cu primul Parlament şi cu primul Guvern: Tricolorul, Alfabetul, Limba Română, o Românie şi o Europă mai aproape de noi. E foarte important, dar e puţin pentru 24 de ani. După 1994, de la agrarieni încoace, lucrurile au mers din rău în mai rău. Am sperat că situaţia se va schimba după 2009. dar avem ce avem: şi mai multă sărăcie, şi mai multă hoţie. Independenţa, putem spune, ne-a fost furată. Avem drepturi? Avem libertăţi? Pentru unii – da, dar nu pentru toţi. Eram o gură de rai, azi nici la poarta raiului nu suntem. R. Moldova a ajuns pe mâini rele.

Anatol Caraman, Asociaţia Tiras-Tighina

Independenţi de 24 de ani şi, totuşi, neindependenţi. Mircea Snegur a greşit în 1992 când a semnat la Moscova cu Elţin aşa-zisul Acord de pace, care a dezlegat mâinile Rusiei şi i-a dat voie să-şi păstreze armatele la Nistru şi să ne ţină mereu în şah, ameninţându-ne la tot pasul cu noi agresiuni militare. S-a greşit şi în 2009. Noi am crezut că am câştigat alegerile din 2009 şi, de fapt, le-am câştigat, dar le-am câştigat prost. Am crezut în echipa Filat, echipa Urecheanu, echipa Ghimpu, care ne-au promis o Moldovă fără comunişti, fără corupţie, fără sărăcie, dar pe care au furat-o şi au umilit-o fără pic de simţ. Asta nu-i independenţa noastră. Independenţa noastră reală este reunirea cu România.