Nr. 80 (13 aprilie 2006)

 Social

Politica pe oase
si morminte
Ma apropii de un grup de ostasi care sapa un sant in apropierea complexului memorial. Ii intreb daca nu au gasit, intamplator, si oase de om. Continuare 

SOS pentru
crestinii romani din Ucraina
In opinia lui Vasile Iordachescu, din Hagi–Curda, atacurile asupra parohiei Mitropoliei Basarabiei devin tot mai frecvente Continuare 

Politica pe oase si morminte

In 1975, Memorialul Gloriei Militare din Chisinau, aflat in prezent in proces de reconstructie, a fost inaltat pe teritoriul fostului cimitir al orasului. Atunci acest fapt a ramas nedezvaluit. Peste 30 de ani, odata cu reconstructia complexului memorial, taina cimitirului "ingropat" sub monumentul celor cazuti in al II–lea Razboi Mondial a iesit la suprafata. Marturii veridice ale acelui act de vandalism camuflat sunt osemintele crestinilor inhumati candva pe aceste locuri.

Oasele de om nu trebuie sa vada lumina zilei, dar au vazut–o

Ma apropii de un grup de ostasi care sapa un sant in apropierea complexului memorial. Ii intreb daca nu au gasit, intamplator, si oase de om. Uimiti, dar si cu o doza de gluma, acestia arata spre unul dintre tinerii in uniforma, care continua sa sape si imi spun ca "el a gasit un craniu care avea dinti de aur (n.r., rad)". Tinerii mi–au spus sa ma apropii de cei care muncesc nemijlocit la reconstructia memorialului si anume de "prorabu' cu hartia in mana". Il intreb si pe el de oase. "Da, au fost vreo doua, dar le–am ingropat inapoi", imi spune Nicolae Grecu, masurand un sant de la un capat la altul. "Eu am gasit acele oase, dar repede le–am inhumat", imi spune un muncitor auxiliar care sapa santul masurat de Grecu.

Ma apropii de un alt grup de muncitori, angajati ai firmei "Dismecon — 7". Si ei confirma faptul ca au gasit ramasite omenesti. Initial imi spun ca au gasit vreo doua, mai tarziu isi amintesc ca, de fapt, au gasit mai multe, iar spre sfarsitul discutiei aflu ca teritoriul reconstruit e "impanzit de oase". "Doar va dati seama, acest memorial este construit pe un cimitir", imi explica muncitorii. "Iti aduci aminte, anul trecut, prin octombrie, cand trecuse putin timp de la inceperea lucrarilor, am gasit un craniu de om. Era cusut si era dat cu verde de briliant. Aceasta asa si ramane pe os, nu se mai sterge", isi aminteste "detalii" un muncitor, adresandu–se colegului sau.

Un alt barbat, venit si el in cercul in care se discuta despre ramasite de cadavre, ne marturiseste ca recent a gasit o insigna pe care, de obicei, o poarta militarii pe chipiu. "Probabil ca apartinea unui general. Era o "stea" deosebita. Mai si stralucea." Tot el mi–a vorbit despre un ritual care trebuie facut atunci cand sunt dezgropate oasele de om. "Dupa inmormantare oasele nu trebuie sa vada lumina zilei. Totusi, daca se intampla, acestea ar trebui stropite cu agheasma, invelite in stofa si ingropate inapoi, la mare adancime", imi explica muncitorul. "Dar noi aici nu avem nici stofa si nici agheasma", continua barbatul.

Exact in momentul in care discutia si contradictiile erau mai incinse, cineva imi striga: "Uite niste oase! Vrei sa le vezi?" Muncitorul care tocmai sapa un sant in locul in care au fost gasite ramasite de oase, imi spune ca anterior gasise trei schelete unul deasupra altuia. "Acolo la fel erau trei", imi arata un alt loc care se afla la doar 2–3 m distanta. In timp ce un lucrator imi arata de pe ce parte a corpului sunt oasele gasite, il intreb daca nu–i este frica atunci cand gaseste astfel de ramasite. Vasea (n.r., asa–l numeau colegii) ma priveste mirat: "Pe bratele mele au murit soldati in razboi! Am vazut atata moarte..." Asa am aflat ca pe santier muncesc mai multi combatanti care au luptat la Nistru in 1992.

"Am avut indicatia sa sapam aici. Asa e proiectul si nu avem ce face", imi explica angajatii. Ii intreb de salariul pe care il primesc efectuand lucrari de reconstructie. "Primim doar ce mai trece "printre degete". O parte din bani, credem, se opreste in alta parte", sare indignat cu vorba un alt angajat de pe santier, in timp ce incerca sa porneasca macaraua. "Am doi copii mari. Ambii sunt studenti, da' salariul meu... Acum, de exemplu, pentru ca muncesc la reconstructie am aproximativ 2 mii de lei, iar daca lucrez la reparatii, salariul nu ajunge la 2 mii", continua Vasile.

Muncitorii spun ca mai sunt vizitati si de autoritati. Primarul interimar Vasile Ursu, de exemplu, vine in fiecare zi. A fost si Vasile Tarlev de vreo doua ori. "Alaltaieri (n.r., miercuri, 5 aprilie) a fost si Voronin. A facut o tura prin santier, s–a uitat cum muncim si s–a dus. A mai fost de vreo doua ori, mai demult." Pe parcursul ultimei vizite a presedintelui la Memorial, acesta a adus o informatie–trasnet. Voronin a anuntat ca, sub acoperirea anonimatului, un sponsor doneaza pentru reconstructie un milion de dolari. Mai multe versiuni circula in prezent in legatura cu numele anonimului sponsor si cu originea banilor "donati". Oamenii se intreaba cat de curati sunt acesti bani si daca, eventual, este o suma provenita din tranzactii ilicite, cat de crestineste e sa folosesti astfel de bani in scopuri comemorative.

De obicei, muncitorii de pe santier lucreaza pana la orele 19.00, iar soldatii pana la 17.00. Uneori muncesc si sambetele, iar daca va fi nevoie vor munci si in zilele de duminica. Ii intreb daca nu–i deranjeaza pe cei care locuiesc in apropierea memorialului. "Parca nu s–a plans nimeni", imi spune cineva. "Dar nu deranjam pe nimeni. In caminele studentesti din apropiere locuiesc mai multe fete. Lor chiar le place. Dupa ore mai trec pe aici. Macar ne bucura ochii", adauga soldatii care, relaxandu–se, au "uitat" ca urmau sa termine de sapat santul.

Anii 1800. Cimitirul orasului

In timpul dialogului cu muncitorii, la santier a aparut si Nicon Zaporojan, arhitect–sef in cadrul Directiei arhitectura si urbanism a Primariei mun. Chisinau. El ne informeaza ca lucrarile de reconstructie vor fi efectuate in cateva etape. Lucrarile primei etape urmeaza sa se finiseze la 9 mai. Arhitectul–sef ne spune ca 50 % din fondul lucrarilor de reconstructie vine din bugetul municipal, iar cealalta jumatate este alocata de Guvern. Referitor la osemintele gasite, Nicon Zaporojan afirma ca in acest loc a existat un cimitir, dar mormintele au fost stramutate. "Desigur, au mai ramas cateva oase, dar noi nu facem haz de necaz. Chiar si soseaua Ismail se afla pe teritoriul fostului cimitir", explica Zaporojan. La despartire, arhitectorul–sef ne–a spus ca, de obicei, jurnalistii abuzeaza de informatia data de autoritati. "Asa ca vom vedea cat de civilizati sunteti", adauga el.

Istoriograful Iurie Colesnic ne–a informat ca pe locul unde este construit acum Memorialul Gloriei Militare, se afla, prin 1800, cimitirul orasului. Tot aici erau inmormantati si militarii. O parte apartinea ortodocsilor, iar un alt segment — catolicilor, de fapt, partea cea mai distrusa. Colesnic spune ca acel cimitir nu era extins si pe soseaua Ismail. Acum, langa memorial se afla cimitirul militar. Aici sunt inmormantati ostasii cazuti in cel de–al II–lea Razboi Mondial. Tot in acest loc au fost aduse din centrul Chisinaului si o parte din mormintele celor care au luptat in Primul Razboi Mondial. "Nu se ducea o evidenta stricta. Soldatii erau inmormantati unde decedau. Printre acestia se numara si ostasi straini. Spre deosebire de situatia de la noi, in Germania se stia exact unde anume a fost inmormantat fiecare soldat", spune Iurie Colesnic.

Parintele Benone Farcas de la Biserica romano–catolica din Chisinau ne–a spus ca primii catolici au venit in Chisinau prin 1820–1830, iar primul cimitir al acestora se afla in actuala Vale a Trandafirilor. El afirma ca profanarea mormintelor, din punct de vedere civil si bisericesc, este un delict. Mai mult ca atat, este o insulta adusa raposatilor. "Dar acest pacat ramane pe seama autoritatilor care au profanat cimitirul. Ramane la atitudinea acestora refacerea memoriei celor care nu mai sunt printre noi", spune preotul.

Memorialul Gloriei Militare a fost inaugurat la 9 mai 1975 de ziua aniversarii a treizecea a victoriei asupra fascismului. Autorii complexului sunt I. Poniatovski, A. Maiko, A. Minaev.

Anastasia NANI


Ziarul de Garda
ATENTIE! Versiunea electronica a Ziarului de Garda nu contine toate materialele aparute in editia tiparita.
Adresa redactiei: str. 31 august, nr. 129, bir. 914/c, Chisinau
Tel: 23-79-84, 079583737
ziaruldegarda@yahoo.com