Fricile vs. realitatea de peste câțiva ani: cum s-au adaptat copiii transferați din școlile mici sau închise în instituții mai mari
În ultimii ani, reorganizarea unor instituții de învățământ din R. Moldova a provocat proteste, nemulțumiri și numeroase falsuri despre „școli lichidate”, copii „abandonați” ori sate „rămase fără viitor”. În multe localități părinții s-au opus închiderii școlilor, temându-se de drumuri lungi, clase aglomerate și adaptarea dificilă a copiilor.
La câțiva ani după reorganizare, Ziarul de Gardă a mers în câteva instituții din țară în care au fost transferați elevi din școli mici sau închise. Elevii, profesorii și părinții au vorbit despre frica de la început, despre primele luni dificile, dar și despre laboratoare, proiecte, olimpiade, competiție, prietenii noi și copii care, odată ajunși în instituții mai mari, au început să se dezvolte altfel decât o făceau în școlile mici din sate.
Liceul „Alexandr Pușkin”. Părinții care s-au opus închiderii școlii și-au schimbat între timp părerea
În r. Căușeni, una dintre cele mai sensibile situații a fost reorganizarea școlilor din satele Grigorievca și Grădinița, de unde copiii au fost transferați la Liceul Teoretic „Alexandr Pușkin”.
Mulți părinți s-au opus inițial. Viorel Buzlan, tatăl unei eleve din clasa a VIII-a, spune direct că părinții „s-au luptat” ca școala din sat să rămână deschisă. „Noi la Pușkin am venit nu cu de-a sila, dar am insistat ca copiii noștri să învețe la noi în sat”, spune el. Cea mai mare frică era transportul. „Mai tare ne făceam emoții legate de transport. Nu era clar cum o să ajungă copiii la școală, de la școală, mai ales iarna”, spune bărbatul.
Astăzi însă vorbește cu totul altfel despre liceul unde învață fiica lui. „Liceul Pușkin e minunat! Nu avem pretenții la profesori, la doamna directoare, totul e bine, fata s-a adaptat ușor. Noi ne-am adaptat ca părinți mai greu”, afirmă Viorel Buzlan. El spune că fiica lui vine mulțumită acasă și că profesorii „sunt de nota 10”. „Noi nici nu ne-am așteptat că o să fie așa”, spune părintele.
Aceeași schimbare de perspectivă o descrie și Mihail Dentiu, tată a doi copii transferați la Liceul „Pușkin”. „Deodată am avut oleacă de probleme, ne-am luptat că am vrut să rămână școala în sat”, spune el. Acum însă afirmă că elevii s-au integrat foarte bine. „Aici e clasa mai mare și lor le e interesant. Ei ascultă ce părere au la lecții alți copii. Au mai multe păreri și lor le este mai interesant”, afirmă bărbatul. El spune că fiica lui merge în excursii și vine acasă „cu emoții foarte plăcute”.
Directoarea Galina Macuha: „Aici au o concurență sănătoasă”
Directoarea Galina Macuha spune că reorganizarea școlilor din Grigorievca și Grădinița a fost una dintre cele mai dificile perioade prin care a trecut liceul „Alexandr Pușkin”. Astăzi, în liceu învață 323 de elevi – copii găgăuzi, bulgari, ucraineni, armeni și de alte etnii.
După izbucnirea războiului, aici au început să vină și refugiați din Ucraina, pentru care bariera lingvistică era mai ușor de depășit. În același timp, școala din Grigorievca se confrunta cu o criză gravă de profesori. „Profesorul de biologie preda și educație fizică, profesorul de matematică preda chimie și fizică. Eu consider că acest lucru afecta grav calitatea procesului educațional”, afirmă Macuha.
Reacția părinților la transfer a fost dură. „Și acum prin sat se vorbește că «am închis școala»”, spune directoarea. Totuși, după transfer, copiii „au început să observe diferențele dintre ei și asta a creat o concurență sănătoasă”.
Pentru adaptare, elevii din Grigorievca au fost grupați împreună în clase, iar profesorii au discutat anticipat cu elevii din liceu despre integrarea noilor colegi: „Le-am spus: poate acești copii sunt îmbrăcați diferit sau sunt mai slabi la învățătură, dar nimeni nu are voie să-i umilească.” „A fost o muncă uriașă și cred că profesorii merită tot respectul pentru felul în care au reușit să îi adapteze și să prevină conflictele dintre aceste grupuri”, adaugă directoarea.
„În sat mergeau la școală și apoi se întorceau acasă. Aici copiii socializează”
Marina Goloborodiko, mamă din Grigorievca, spune că a decis să-și transfere copilul la Căușeni încă înainte de închiderea școlii din sat, pentru că vedea deja lipsa de profesori și oportunități.
„Am vrut să-l dau la o școală unde există mai multe perspective, unde copilul poate avea acces la activități opționale, să poată merge la un cerc extracurricular. Aici, în apropiere, există și un centru de creație, pentru ca el să se dezvolte mai mult. În satul nostru, practic, el mergea la școală și se întorcea acasă, iar aici copiii socializează, învață să traverseze pe trecerea de pietoni într-o zonă cu trafic intens, învață să meargă singuri la magazin, învață să comunice cu profesorii, cu un cerc mai larg de profesori și colegi”, afirmă femeia.
Printre copiii transferați la liceul „Pușkin” sunt și elevii din satul Leuntea, a căror școală era la Grădinița și s-a închis după ce în instituție au rămas doar 57 de copii. Svetlana Sîrghi spune că schimbarea a fost diferită pentru fiecare dintre cei trei copii ai săi. Carolina, elevă în clasa a IX-a, s-a adaptat cel mai greu. „Ea este puțin mai sensibilă, discută și cu psihologi… ținea totul în ea”, povestește mama. În schimb, mezinul familiei, Dumitru, elev în clasa a II-a, a reacționat complet diferit încă din prima zi. „Aproape că sărea de fericire. Mi-a spus: «Mamă, de ce nu m-ați trimis mai devreme la această școală?»” Între timp, mama observă schimbări și la fiica ei: „Acum parcă s-a mai deschis, este mai degajată. Se trezește foarte bine dimineața, își pregătește hainele și imediat pleacă.”
Cum s-au adaptat profesorii din Grigorievca la Liceul „Pușkin”
Pentru profesorii veniți din Grigorievca, mutarea la liceul „Pușkin” nu a însemnat doar schimbarea locului de muncă, ci și adaptarea la un colectiv nou, clase mult mai mari și copii veniți din medii complet diferite.
„Până în ziua de astăzi ne doare sufletul că a rămas o școală frumoasă, dar pustie”, spune Ludmila Bolocan, profesoară de limba română și dirigintă uneia dintre cele mai diverse clase din liceu. În clasa ei învață copii din Grigorievca, Grădinița, Ucraina și regiunea transnistreană. „Este una din cele mai complicate clase, pentru că s-au unit din diferite colțuri ale republicii și ne-am adaptat n-aș spune ușor. Și noi, dar și elevii.” Profesoara recunoaște că la început au existat conflicte și tensiuni între copii, iar oboseala era permanentă. Totuși, spune ea, în timp, elevii au început să se acomodeze și să profite de noile condiții. „Copiii studiază două limbi străine, au mai multe oportunități.”
Maria Ceban, învățătoare de clase primare, a trecut prin reorganizare simultan ca profesoară și ca mamă a trei copii transferați din Grigorievca. Dacă elevii mai mici s-au adaptat repede, pentru fiica cea mare schimbarea a fost extrem de dureroasă. „Ea era ca un fel de lider în Grigorievca. A avut un mare stres când s-a mutat aici, s-a închis, nu voia să vină la școală”, povestește femeia. În noua clasă erau 35 de elevi, iar fata nu mai primea atenția cu care era obișnuită în școala mică. După jumătate de an însă, situația s-a schimbat. „Acum este foarte bucuroasă. Și-a găsit prieteni, și-a găsit locul ei.” Profesoara spune că tocmai posibilitățile noi au ajutat-o să se adapteze: lecții suplimentare de engleză, dansuri, volei, bibliotecă mare, calculatoare și activități extracurriculare, la care în sat nu aveau acces.
„În această școală există mai multe posibilități de dezvoltare și mai multe activități”
Pentru unii elevi, schimbarea la liceul „Pușkin” a însemnat prieteni noi și mai multe oportunități. Pentru alții – primele luni au fost dureroase și au venit la pachet cu bullyingul, frica ori sentimentul că sunt „diferiți”. Aproape toți însă spun că, în timp, au început să se simtă parte din colectiv.
Ilie, elev în clasa a X-a, a venit din Grigorievka după ce în clasa lui mai rămăseseră doar patru copii. „Din cauza asta clasa s-a închis și am venit aici”, povestește băiatul. Spune că încă din primele zile colegii au început să se apropie de ei. „Nu doar câțiva, ci aproape toată clasa.” Astăzi vorbește despre școală ca despre un loc în care elevii sunt tratați egal și susținuți. „Aici întotdeauna te susțin. Oricât de greu ți-ar fi la învățătură, tot încearcă să te ajute cu ceva. Nu pleci niciodată de la școală cu capul gol – în fiecare zi iei ceva cu tine”, spune Ilie.
Experiența Gabrielei a fost mult mai grea. Fata spune că după transfer a trecut printr-o perioadă de bullying. „Toți se purtau foarte urât cu mine”, povestește ea despre primele luni petrecute în noua școală. Spune că unele fete râdeau de ea pentru că venea din sat sau pentru felul în care arăta. Totuși, între timp, și-a găsit prieteni și sprijin în colectiv. „S-au găsit oameni care ne-au susținut și acum avem un colectiv bun”, spune Gabriela.
Și copiii mai mici din Grigorievka vorbesc despre adaptare în termeni foarte practici. Ivan, elev în clasa a IV-a, spune că principala problemă rămâne transportul: „Uneori stăm câte trei pe un loc în microbuz.”
Eva, colega lui, spune că s-a adaptat repede tocmai pentru că mulți dintre copiii din clasă veneau din aceeași localitate. „În această școală există mai multe posibilități de dezvoltare și mai multe activități”, afirmă ea.
Costești. „Într-o școală mare tu poți să evoluezi”
La Liceul Teoretic „Olimp” din Costești schimbarea a venit în anul de studii 2024–2025, când a absorbit Gimnaziul nr. 3 Costești. În total, 77 de copii au fost transferați în noua instituție.
Pentru directoarea Eugenia Bordianu prima grijă nu a fost infrastructura, ci felul în care copiii aveau să se simtă într-o instituție mai mare.
„Orice schimbare inițial creează disconfort – și fizic, dar și moral. Primul lucru a fost să urmărim adaptabilitatea copiilor în instituția noastră. Cum să-i facem să se simtă și în instituția noastră exact ca în instituția lor? Pentru că instituțiile mici au un specific al lor”, spune directoarea.
Ea povestește că profesorii au organizat zeci de activități doar pentru ca elevii să înceapă să comunice între ei: pauze dinamice, Ziua fără ghiozdane, Ziua pijamalelor și alte activități informale.
„Chiar la un moment dat, cadrele didactice spuneau că «uite, prea multe activități». Dar activitățile își au rostul de a consolida și a face grupul de elevi un pic mai prietenos. Mi-a plăcut atunci când un copil a zis că e foarte interesant în școala asta, pentru că toată lumea e prietenoasă”, afirmă Bordianu.
În paralel, profesorii au încercat să le arate copiilor veniți din gimnaziu că o instituție mare poate însemna mai multe șanse.
„Un alt aspect pentru copiii care au venit în instituția noastră a fost să-i promovăm, adică să le arătăm că, venind într-o școală mare, tu poți, de fapt, să evoluezi, să ai o concurență sănătoasă și în felul ăsta să-ți manifești abilitățile mai mult”, spune directoarea.
„Concurența mai bună ne facilitează să ne dezvoltăm”
Tudor și Dumitru Cozma, frați gemeni, elevi în clasa a XI-a, au venit de la fostul Gimnaziu Costești. Pentru ei, mutarea în liceu a însemnat mai mult decât o simplă schimbare de clădire.
„Pot spune sigur că la liceu avem mai multe facilități, am putut să ne implicăm în mai multe proiecte, asta oferindu-ne posibilitatea să ne dezvoltăm personal”, spune Tudor.
El povestește că, odată ajuns la liceu, a început să participe la olimpiade școlare și proiecte educaționale. A obținut locul doi la olimpiada de biologie, s-a calificat la etapa republicană la educație fizică și a participat inclusiv la olimpiada de economie.
„Anul trecut și anul acesta ne-am implicat în proiecte prin Fondul pentru Tineri, prin care am obținut bani pentru implementarea diferitelor proiecte în cadrul liceului”, spune elevul.
Frații practică judo de performanță și spun că mediul competitiv din liceu i-a motivat.
„Aici sunt mai multe laboratoare de fizică, de chimie. Profesorii, de asemenea, sunt un pic mai experimentați. Avem mai multe oportunități de a ne dezvolta personal și un colectiv mai larg, ceea ce permite o concurență mai bună”, afirmă Dumitru.
Tudor spune că elevilor care urmează să treacă printr-o astfel de experiență nu ar trebui să le fie frică.
„Toate schimbările sunt făcute în beneficiul lor și cred că tranzitul spre o școală mai mare este tot în favoarea lor, deoarece le oferă posibilități, facilități mai avantajoase pentru o dezvoltare mai amplă și mai diversificată”, afirmă el.
„Noi activam cu 7–10 copii în clasă, acum avem 35”
Fosta directoare a Liceului „Olimp”, Maria Bivol, spune că reorganizarea a schimbat radical ritmul de studii. Profesorii care lucrau în clase foarte mici au ajuns să predea unor colective de peste 30 de elevi.
„Evident, pentru profesorii de la gimnaziu a fost un pic de disconfort, că la moment ei activau cu câte 7–10 copii per clasă și noi, dacă ne-am comasat și suntem acum cu câte 33, 34, 35…, dar trebuie să activăm corect, frumos, cinstit și echitabil pentru toți”, afirmă ea.
Creșterea numărului de elevi a adus și dificultăți noi. Administrația vorbește deschis despre dificultățile care au apărut: săli aglomerate, insuficiente bănci și scaune, dar și deficit de tehnică, inclusiv calculatoare.
Totuși, Maria Bivol spune că reorganizarea a permis trecerea tuturor elevilor într-un singur schimb, învățarea în două schimburi fiind una dintre cele mai mari nemulțumiri ale părinților înainte de fuziune. Asfel, elevii din ciclu primar au fost mutați în clădirea fostului gimnaziu, iar ceilalți au fost transferați în clădirea centrală a Liceului „Olimp”.
Prima rezistență a venit din partea părinților, spune directoarea Eugenia Bordianu. Oamenii se temeau că drumul spre școala nouă va fi prea lung, mai ales că localitatea Costești este întinsă, iar unii copii urmau să facă naveta zilnic și din satele vecine. În timp, una dintre soluțiile care a redus tensiunea a fost transportul școlar oferit instituției.
Astăzi, autobuzul liceului aduce copii din Horești, Zâmbreni, Molești, Hansca și Pojăreni, inclusiv elevi din ciclul primar și gimnazial. În total, 54 de copii sunt transportați zilnic spre instituție. Pentru ca toți să ajungă la timp, liceul și-a modificat inclusiv orarul: o cursă pornește la 7:30 din Molești și Hansca, iar alta la ora 8:00 din Horești și Zâmbreni, motiv din care lecțiile încep acum la 8:15.
„Colegii erau foarte deștepți și cu timpul am devenit și eu ca ei”
Directoarea Liceului Teoretic „Mihai Eminescu” din Căușeni, Olga Ostaș, vorbește despre instituția pe care o conduce ca despre un organism uriaș, care funcționează zilnic între mai multe clădiri, sate și rute de transport școlar. În fiecare dimineață, sute de copii ajung aici din localitățile din jurul Căușeniului, iar pentru mulți dintre ei liceul a devenit alternativă după reorganizarea școlilor mici din sate.
„Sunteți în cea mai mare instituție din sud-estul R. Moldova, cu 1462 de copii, dintre care aproximativ 300 de copii din satele megieșe ale orașului Căușeni, din satele Zaim, Opaci, Tocuz, chiar din raionul Ștefan Vodă”, spune directoarea.
Instituția funcționează în cinci blocuri de studii amplasate la distanță unul de altul. Unul dintre ele, aflat în Căușenii Vechi, la aproximativ 3,5 kilometri distanță, este fostul liceu „Dimitrie Cantemir”, devenit ulterior gimnaziu și absorbit apoi de „Mihai Eminescu” în contextul proiectului național al Școlilor Model.
În fiecare zi, elevii sunt transportați cu microbuze școlare între sate și blocurile liceului. Un fost absolvent al instituției a donat un autobuz școlar, iar astfel a fost deschisă o rută nouă pentru copiii din Tănătari și Ursoaia.
Olga Ostaș afirmă că statutul de „școală model” nu înseamnă doar investiții în infrastructură, ci și în profesori. Instituția investește constant în formarea cadrelor didactice, inclusiv în domeniul educației incluzive. Directoarea spune că liceul se implică în toate concursurile și proiectele extracurriculare din raion, iar rezultatele sunt vizibile inclusiv prin numărul mare de premii la olimpiade.
În ultimii ani, în licee mari precum e Liceul „Mihai Eminescu” din Căușeni au ajuns să învețe nu doar elevi din școlile reorganizate sau închise, ci și copii din sate unde instituțiile de învățământ continuă să funcționeze. Mulți părinți și elevi însă aleg voluntar școli mai mari, considerate mai prestigioase și mai bine dotate, în speranța unor condiții mai bune de studiu și a unor oportunități educaționale mai diverse.
Pentru Valeria Nitrean, elevă venită din Baccealia, primele luni au fost dificile. „Perioada de adaptare a fost destul de grea, pentru că nu știam pe nimeni aici, nici colegii, nici profesorii, și de la început a fost greu – și disciplinele, pentru că aici e cu mult mai complicat”, spune eleva.
Totuși, exact această diferență a motivat-o. „Colegii au fost o motivație foarte mare pentru mine, îi socoteam foarte deștepți și, cu timpul, am devenit și eu ca ei”, spune ea.
Daniela Sajin, venită din Chircăiești, vorbește despre concurența din liceu ca despre un exercițiu de maturizare. „Concurența fiind mai înaltă aici, te obligă cumva să te dezvolți din toate punctele de vedere. Nivelul de studii a fost mai ridicat și m-a forțat să încerc să mă adaptez”, afirmă eleva.
La început, spune ea, avea o medie mai joasă decât în școala din sat. „După, am început să mă ridic și mi-am dat seama că din moment ce ești pus sub presiunea de a te manifesta mai mult, începi să faci față situației și să te ridici”, spune Daniela.
Valeria, elevă în clasa a XII-a, a venit și ea din satul Chircăiești încă din clasa a VIII-a. Inițial a venit pentru gimnaziu, apoi a rămas și la liceu, pentru că s-a obișnuit cu mediul și cu ritmul instituției. „Mai multe laboratoare digitalizate, mai multe proiecte, mai multe concursuri”, spune ea atunci când explică diferența dintre școala din sat și liceul din Căușeni.
Pentru Adelina Tocan, venită din Zaim încă din clasa a doua, diferența a fost legată în special de oportunitățile educaționale și extracurriculare. Spune că în localitatea ei „studiile nu erau așa de dezvoltate” și nu existau atât de multe posibilități de afirmare. „Am venit aici, cumva, să-mi îmbunătățesc educația”, spune eleva.
Ea povestește că încă din copilărie diriginta a implicat-o în proiecte, concursuri și activități naționale și internaționale, unde a obținut premii și diplome. Anul trecut, eleva a fost inclusă într-un clasament al celor mai buni elevi din raion și a obținut locul trei. „Asta tot m-a motivat foarte mult”, afirmă ea.
Și Vlad Bazatin, elev venit din Ursoaia în clasa a X-a, spune că a ales intenționat liceul „Mihai Eminescu”, pentru că îl considera unul dintre cele mai puternice din raion. „Aici este un nivel înalt de învățare, profesorii sunt foarte buni, sunt multe oportunități”, spune Vlad.
După transfer, băiatul s-a implicat în proiecte și olimpiade, iar la cea de educație fizică a obținut locul doi. „Pentru mine asta a fost cea mai bună oportunitate, într-un fel, pentru că după îmi va fi mai ușor la universitate”, afirmă el.
Copiii cu cerințe educaționale speciale: „Mai complicat este pentru părinți decât pentru copil”
Reorganizarea școlilor a însemnat și creșterea numărului de copii cu cerințe educaționale speciale în instituțiile mai mari.
La Costești, Diana Meleca, șefa Serviciului Teritorial de Asistență Psihopedagogică Ialoveni, spune că Liceul „Olimp” are 22 de copii cu CES, dintre care șapte cu grad sever. Asta înseamnă o încărcătură suplimentară pentru profesori, mai ales la nivel de individualizare a procesului educațional. „Perioada de adaptare, pentru orice elev, nu vorbim despre copii cu CES, este o perioadă care are nevoie de timp și are nevoie de dinamică. Este foarte individuală”, explică specialista. Ea spune că de multe ori, schimbarea este mai grea pentru părinți decât pentru copii: părintele pierde spațiul cunoscut, cadrul didactic cunoscut, rutina veche.
La Căușeni, Liliana Grosu, pedagogă în cadrul Serviciului Teritorial de Asistență Psihopedagogică, spune că Liceul „Mihai Eminescu” și Liceul „Alexandru Pușkin” sunt instituții bine organizate, monitorizate atent inclusiv din perspectiva copiilor cu CES. În cazul Liceului „Mihai Eminescu”, copiii din fostul Gimnaziu „Dimitrie Cantemir” „au avut de câștigat”, spune specialista, pentru că beneficiază de cadre didactice de sprijin și sunt incluși în activități.
Directoarea Olga Ostaș spune că la „Mihai Eminescu” învață 34 de copii cu CES, unii transportați cu microbuzul școlar, iar instituția are trei cadre didactice de sprijin și logoped. Școala caută psiholog, dar, spune directoarea, nu se sperie de noile solicitări, inclusiv ale copiilor cu autism sau sindrom Down, pentru că profesorii au fost formați pentru educația incluzivă.
Acest material a fost produs cu suportul financiar al Uniunii Europene. Conținutul acestuia reprezintă responsabilitatea exclusivă a proiectului „Consolidarea rezilienței de sus în jos și de jos în sus în Republica Moldova”, cofinanțat de Uniunea Europeană. Conținutul materialului aparține autorilor și nu reflectă în mod neapărat viziunea Uniunii Europene.
