Ziua Internațională a Limbii Materne: 43% din cele 6000 de limbi vorbite în lume sunt pe cale de dispariție
Ziua internaţională a Limbii Materne este marcată anual, la 21 februarie, după ce a fost celebrată pentru prima dată de ONU în anul 2000. Scopul acestui eveniment este de a promova diversitatea culturală şi lingvistică din întreaga lume. Potrivit ONU, data aleasă aminteşte de studenții care și-au pierdut viața în 1952, fiind împușcați pentru că au cerut recunoașterea oficială a limbii populației autohtone din estul Pakistanului.
Oficiali UNESCO subliniază că Limba maternă este cel mai puternic instrument de conservare şi dezvoltare a patrimoniului mondial şi o componentă esenţială în procesul de definire a oricărei minorităţi naţionale. Date oficiale arată că, la fiecare două săptămâni, o limbă nedominantă dispare, și odată cu ea o întreagă moștenire culturală și intelectuală a celor care o vorbesc. Cel puțin 43% din cele 6000 de limbi vorbite în lume sunt pe cale de dispariție. Doar câteva sute de limbi au primit cu adevărat un loc în sistemele de învățământ și în domeniul public, iar mai puțin de o sută sunt folosite în lumea digitală.
Cu prilejul acestei zile, ZdG a solicitat opiniile unor profesioniști din R. Moldova pornind de la faptul că, la noi, discuțiile privind denumirea limbii materne continuă decenii la când. În aceste condiții, ce ar trebui să întreprindem ca să vorbim mai puțin despre denumirea limbii, în schimb, să vorbim mai corect românește?
Vitali Gavrouc, muzician profesionist, politician, cunoscător a 12 limbi:
De Ziua Internațională a Limbii Materne, fiecare dintre noi ar trebui să simtă responsabilitate față de limba sa. Să citească cât mai mult, inclusiv în alte limbi. Or, cunoscând mai multe limbi, ajungi să înțelegi și mai bine cât de frumoasă este limba ta maternă. Descoperi legături lingvistice, compari mentalități și tradiții. De noi depinde cum ne prețuim limba, pentru că, în fond, așa ne prețuim pe noi înșine. Poate că pentru mulți ar deveni, în sfârșit, clar ce limbă vorbim și cine suntem. Pentru mine, acest lucru a fost limpede din copilărie: sunt român și vorbesc limba română. Da, este adevărat, încă există un conflict de identitate, iar din acest motiv artiștii, scriitorii și istoricii ar trebui să vorbească mai des despre aceste lucruri, pentru ca noi toți să conștientizăm bogăția pe care o avem și să ne iubim limba, dincolo de aspectele politice sau geopolitice. Limba română este o limbă foarte frumoasă, apreciată în lume. Acord o mare importanță limbilor străine, dar, mai presus de toate, limbii mele materne.
Maria Ciobanu, profesoară, politiciană
A știut ocupantul rus dintotdeauna cum se poate dezbina un neam. Ne-a „botezat” moldoveni, iar limba maternă a devenit „moldovenească” cu grafie kirilică. Azi parcă nu ar mai trebui să se discute despre denumirea limbii materne. Este stipulată în Constituție, legea supremă, denumirea limbii de stat. Cred că trebuie interzisă prin lege utilizarea limbii ruse în Parlament, iar la acordarea cetățeniei Republicii Moldova să se respecte obligativitatea cunoașterii limbii de stat. Este de neînțeles pentru mine de ce unii jurnaliști, moderatori de emisiuni TV, găsesc de cuviință să folosească expresii rusești, să schimonosească limba română într-un hal fără hal… A vorbi corect limba română este de datoria fiecărui cetățean, „de la vlădică până la opincă!”
Ionela-Cristina Ciutac, premiantă la Marea Dictare Națională
Deși denumirea limbii are o semnificație mare istorică pentru noi, este adevărat că e mai important să o vorbim corect. Presupun că ar trebui ca în școli, cel puțin o dată pe săptămână, să li se predea elevilor sau ei să pregătească singuri, la cerința profesorului, ce greșeli gramaticale facem cel mai des, ce cuvinte noi, cu sens putem învăța, să le explice profesorii regulile de gramatică și de ce anume așa se scrie și nu altfel, fiindcă există o logică în spate. Cred, de asemenea, că ar trebui să fie promovată lectura cât mai mult. În școli, să fie obligatorii și cărți mai noi, mai contemporane și, desigur, ar fi foarte binevenit să fie incluse și cărțile scrise de femei, nu doar de bărbați ca fetele să aibă exemple cât mai bune. Cititul, analiza și înțelegerea mesajului unei scrieri este un exercițiu superb pentru dezvoltarea gândirii critice și, mai ales, a empatie. Fiecare om are nevoie de așa ceva în viață, poate chiar mai mult decât realizează. Tiktok-ul este un instrument foarte bun care poate ajuta la promovare. Ar fi destul de ingenios dacă ar face politicienii videoclipuri în care ei ne-ar spune ce carte au citit și le-a plăcut sau să ne spună ei un cuvânt nou cu un sens aparte, sau o greșeală pe care o facem frecvent. Presupun că ar fi destul de inspirațional. Presa tot are putea să participe cu astfel de postări o dată pe săptămână. Ar putea să analizeze discursurile politicienilor și să ne spună ce nu a fost corect și cum putem înlocui.
Angela Carauș, actriță la Teatrul Național „Mihai Eminescu”
Limba maternă a națiunii noastre este limba română. Nu la toți le convine să spună astfel, deoarece ne-au îndobitocit ani de zile, afirmând că suntem moldoveni și că suntem un stat aparte și că nu avem nimic în comun cu frații noștrii de peste Prut. Am fost atât de manipulați, incăt și Grigore Vieru a scris o poezie-durere, lacrimă și recunoaștere „Scrisoare din Basarabia”, abordând cât de mișelește am fost prostiți: „Credeam că un noroc e plaga/ Un bine graiul cel sluțit/ Citesc azi pe Arghezi, Blaga/ Ce tare, Doamne-am fost mințiți”. Părinții noștri sărmanii, buneii care au trăit în perioada interbelică, își amintesc cu drag cum citeau și sctiau în limba română, ca după anii ’40 totul să se năruie, să fie tras un hotar între frați și să ne facă moldoveni, să ne rusifice în asemenea hal, încât și până în prezent unii nu vor să audă și să vorbească corect. Totuși, sunt optimistă, fiindcă în școli, în teatru, se pune mare accent pe limba vorbită corect, se citește româneste, se pune în scenă literatură și dramaturgie romanească, au loc concursuri de poezie și teatru. Totul va ajunge la locul cuvenit. De noi, de fiecare în parte, depinde cum ne exprimăm, cât de mult și cât de adevărat țimem la neamul nostru. Personal, lucrez mult cu elevii și observ că munca nu e zădarnică.
Gheorghe Iordachi, premiant la Marea Dictare Națională, ediția 2025
În opinia mea, dacă vrem să vorbim mai corect, rămâne valabilă, ca întotdeauna, necesitatea de a CITI. Faptul că primele mele cărți citite, în copilărie, erau scrise în română chirilică («молдовеняскэ»), nu m-a împiedicat să deprind regulile de punctuație, gramatică, semantică etc. la care astăzi apelez în fiecare zi.
