VOX Ce lipsește legislației R. Moldova pentru ca jurnaliștii să fie în siguranță și să-și poată exercita munca liber?

În ultima lună, cazurile de atac asupra jurnaliștilor s-au intensificat. Doar pe parcursul ultimelor trei săptămâni, cel puțin cinci reporteri au fost intimidați, agresați și/sau hărțuiți. Purtătorul de cuvânt al Guvernului, Daniel Vodă, a menționat că a „discutat acest subiect cu deputata Liliana Nicolaescu-Onofrei, care are în lucru procesul de consolidare a legislației privind protecția jurnaliștilor și introducerea unor măsuri concrete anti-SLAPP (împotriva proceselor abuzive intentate pentru a intimida sau a reduce la tăcere jurnaliștii sau activiștii, n.r.).” În acest context, mai multe organizații mass-media fac apel către autorități  să fortifice în regim prioritar garanțiile legale privind siguranța și protecția jurnaliștilor pentru a redresa amenințările emergente la adresa presei și a contracara cultura impunității.

Ce lipsește legislației R. Moldova pentru ca jurnaliștii să fie în siguranță și să-și poată exercita munca liber?

Irina Tabaranu, jurnalistă la Zona de Securitate

În viziunea mea, sunt trei puncte importante: în primul rând, pentru a mă simți în siguranță în munca pe care o fac, în mare parte în perimetrul Zonei de Securitate, am nevoie să-mi fie asigurată libera circulație mie, ca jurnalistă care merg în scop profesional, dar și celorlalți cetățeni care au dreptul la libera circulație. Este un drept asigurat de Constituție prin articolul 27, dar care nu ne este asigurat în mod constant. Respectarea drepturilor jurnaliștilor trebuie să fie parte a negocierilor privind reglementarea transnistreană. Altfel, suntem lăsați singuri în fața unui regim separatist.

În al doilea rând, autoritățile trebuie să aibă toleranță zero la cazurile de intimidare, agresiune și discriminare a jurnaliștilor. Sper ca modificările legislative propuse de Parlament să intre în vigoare și, cel puțin în perioada electorală, să nu avem derapaje în adresa presei. Și în al treilea rând, trebuie să existe un mecanism clar: cine se poate numi jurnalist și cine doar se folosește de acest titlu, dar care, de fapt, face un deserviciu acestei profesii – fapt care duce la scăderea încrederii și respectului față de mass-media și, astfel, vedem tot mai des cazuri de violență fizică și verbală în internet sau pe stradă.

Petru Macovei, președinte al Asociației Presei Independente

Legislația și acum are prevederi care ar trebui să protejeze jurnaliștii de tot felul de atacuri. Din păcate, marea problemă este că legislația nu se aplică. La fel și în multe alte domenii. Noi, în Moldova, nu ducem lipsă de legi bune, ducem lipsă de aplicarea acestora. În cazul jurnaliștilor, este o problemă evidentă care ține de reacția poliției, care ar trebui să fie mult mai activă și, în primul rând, să împiedice atacurile de acest fel. În al doilea rând, să reacționeze inclusiv prin autosesizări, nu neapărat să aștepte plângeri din partea redacțiilor sau a jurnaliștilor. Dar legislația ar trebui să fie înăsprită în sensul în care persoanele care se fac vinovate de diverse atacuri asupra jurnaliștilor să poarte răspundere concretă, materială, administrativă și chiar penală în cazul atacurilor fizice. 

Din câte cunosc, într-adevăr, sunt pregătite o serie de amendamente la Codul penal și la Codul administrativ. În același timp, sunt absolut convins că trebuie să fie modificată legea întrunirilor publice, astfel încât organizatorii protestelor sau ai evenimentelor de amploare să-și asume protecția jurnaliștilor care se află în exercițiul funcțiunii. Și dacă nu fac lucrurile astea, acești organizatori să poarte răspundere. Or, de cele mai multe ori, jurnaliștii tocmai sunt atacați în cadrul diverselor proteste. Iar organizatorii acestor proteste nu numai că nu iau măsuri ca să protejeze profesioniștii media, dar, în unele cazuri, chiar ei asmuță oamenii, ei înșiși atacă jurnaliștii și dau un exemplu foarte prost. Atunci când legea în R. Moldova va fi respectată și nu va exista impunitate pentru acei care atacă jurnaliștii, atunci vom putea vorbi despre îmbunătățirea situației la capitolul acesta.

Liliana Nicolaescu-Onofrei, deputată

Noi am discutat aceste aspecte pe platforma comisiei noastre, împreună cu grupul de experți. Avem un grup de experți, împreună colaborăm în domeniul mass-media încă din 2022, și propunerile pe care le-am înaintat atât eu, cât și alți colegi de-ai mei de la Comisia Juridică, țin de înăsprirea unor sancțiuni prevăzute și completarea cu prevederi care țin de activitatea mass-mediei sau a jurnalistului atunci când aceasta este împiedicată în diverse situații. Deci, completarea Codului penal cu măsuri de înăsprire a sancțiunilor. De asemenea, am propus în Codul contravențional includerea unui articol care să vizeze măsurile sau sancțiunile în cazul ultragierii jurnalistului aproximativ după același model după care sunt prevăzute în Codul contravențional sancțiunile pentru cazurile de ultragiere a cadrelor didactice sau a cadrelor medicale, sau a polițiștilor. Și acum, Comisia Juridică are în lucru aceste amendamente, sper că vor fi aprobate foarte curând. 

Referitor la cazurile care au fost vizibile în spațiul public, cred că este evidentă încercarea de a intimida jurnaliștii în situațiile în care aceștia merg să-și facă treaba pentru informarea publicului. 

Andrei Captarenco, jurnalist

E foarte bună inițiativa Parlamentului, dar păcat că deja acest Parlament nu mai este funcțional. Asta este simbolic, în ultima zi aceste probleme se discută și nu este prima dată. Noi suntem jurnaliști deja experimentați și suntem de mai mulți ani în aceste situații, înțelegem și suntem antrenați. Dar eu mă gândesc că scopul lor, de fapt, este descurajarea presei și, mai ales, a reporterilor care merg în teren. Din experiența mea de lucru în redacție, știu cum vine omul dimineața, mai ales reporterii tineri, și sunt trimiși la astfel de evenimente și au parte de un tratament despre care noi toți cunoaștem. În consecință, ce se întâmplă? Se întâmplă că oamenii sunt descurajați, mă refer la tineri, pentru că aici foarte mult înseamnă experiența. Noi, de fapt, arătăm lumii fața adevărată a protestatarilor, mergând la aceste manifestații pe care le organizează. Protestatarii au în spate liderii lor, care le spun cum trebuie să se comporte. Noi le dăm o întrebare, iar ei imediat zic că ești provocator. Asta nu este nimic altceva decât intimidare, pentru ca presa să-i lase să-și facă de cap, să prezinte publicului agenda lor.Comparativ cu anii trecuți, eu aș zice că nu s-a schimbat nimic, ba chiar s-au înrăutățit lucrurile. Am o vechime în domeniu și pot compara cum a fost și în anii ︐90, și în anii 2000, și astăzi. Singurul lucru care s-a schimbat, într-adevăr, este atitudinea poliției, carabinierilor. Se simte că au fost instruiți, se simte că au înțeles cum funcționează legea. Noi nu mai avem acea presiune din partea forțelor de ordine, lucru care se întâmpla, de exemplu, în perioada lui Plahotniuc. Acum, poliția este corectă cu presa.

Nadejda Roșcovanu, jurnalistă

Pentru că m-am ciocnit de diferite situații și impedimente atunci când îmi desfășuram munca, vă expun, cum și ce văd eu, că ar trebui să prevadă legiuitorul, ca să ne asigure libertatea exercitării muncii noastre. Avem nevoie de o lege care să prevadă răspunderea penală sau contravențională (cu amendă aspră) pentru ultragierea jurnalistului în timpul documentării sale, documentare care a fost sau nu coordonată cu instituția media pe care o reprezintă, în timpul sau în afara orelor de muncă, pentru că jurnalistul e mereu la datorie, în căutarea și identificarea subiectelor de interes public, nu doar în intervalul programului de muncă și nu întotdeauna coordonat de superiori.

Această lege ar trebui să cuprindă inclusiv îngrădirea libertății jurnalistului de a acumula informații în spații publice și așa numitele spații publice-private (precum sunt magazinele, piețele etc.), la diferite evenimente, manifestații, proteste, îngrădire manifestată inclusiv prin așa numita metodă de „acostare”, când o persoană, sau grupuri de persoane, îl înconjoară și izolează pe jurnalist pentru a-i bloca posibilitatea de înregistrare a informațiilor publice, prin fotografii, video, sau audio, când lovesc în tehnica de înregistrare a informațiilor sau îl deposedează de acestea, ori șterg informațiile de pe dispozitivele de înregistrare ale jurnaliștilor, indiferent cine sunt posesorii. La fel, legea ar trebui să prevadă și răspunderea penală sau contravențională personală a funcționarilor instituțiilor statului care semnează, în scris, răspunsuri inadecvate la solicitările jurnaliștilor. Prin asta înțelegându-se răspunsurile care nu au legătură cu subiectul întrebării adresate de jurnalist, o practică des întâlnită la noi.