Sondaj Vocea Diasporei: Anul 2022. Cum ni-l dorim?
Departe de casă, într-o lume care a căpătat numele DIASPORA, anii vin și se duc cu mai multe emoții, cu mai multe frământări și cu așteptări mai mari. ZdG a solicitat câțiva reprezentanți ai Diasporei să ne vorbească despre așteptările pe care le au de la anul 2022.
Pentru 2022 să ne facem planuri pe care nimeni și nimic să nu le poată distruge. Să fie un an în care să nu ne simțim singuri sau inutili, un an în care să avem cât mai multe vești bune de la apropiați, din țară și din lume. Fără calamități și războaie ucigașe. Un an în care, deschizând televizorul, să nu mai vedem atâtea emisiuni politice sau știri în care se vorbește despre politicieni, orgoliile lor, ambiții, corupție. Un an din care să lipsească ura și trădarea, în care să se nască cât mai mulți copii și să moară cât mai puțini părinți. Un an fără copii sau vârstnici abandonați, flămânzi ori în lacrimi. Cât mai multă empatie, toleranță și dragoste! Să privim înapoi cu iertare, înainte cu speranță, în jos cu înțelegere şi în sus cu recunoștință!
Începutul de an nou îl simt încărcat de așteptări, plin de speranță și împliniri, că asta ne învață „marketingul” modern…, deși eu am încetat să mai am așteptări de la „ani”. Am așteptări doar de la mine. Îmi doresc să-mi pot ține inima deschisă și tot ce îmi este greu să înțeleg cu rațiunea, să pot ierta cu inima și să pot picta cu cât mai multă culoare. Fără loc de singurătate sau de tristețe…
În 30 de ani de Independență, R. Moldova nu a avut o asemenea aliniere într-un unison a celor trei puteri în stat: Președinție, Parlament și Guvern, orientate spre cursul european de dezvoltare. Atât diaspora, cât și cei de acasă pun mari speranțe în actualii guvernanți. Atât timp cât avem salarii și pensii nesimțite de zeci de mii de lei pentru unii, pe de o parte, și alții care trăiesc sub nivelul sărăciei, nu putem vorbi de „vremuri mai bune”. După umila mea părere, bunătatea oamenilor ar însemna, mai întâi de toate, o minimă echitate socială. Atunci când Președinția, Parlamentul, Guvernul vor înțelege asta, vom putea scoate dintre ghilimele cuvintele „vremuri mai bune” și „oameni buni”. Îmi doresc ca, în 2022, să trăim cu adevărat vremuri mai bune, fapt pentru care clasa politică de la Chișinău, susținută și de diasporă, ar trebui să fie cât mai unită în vederea orientării R. Moldova spre integrarea în familia UE.
Așteptările populației de la noua guvernare în 2021 au fost mari. Poate mai mari decât s-a putut face. Societatea rămâne dominată de corupție, haos, interese meschine. Agricultura, la fel ca și justiția, sunt marea dramă a țării. Îmi doresc ca guvernarea să prioritizeze dezvoltarea agriculturii la fel cum a prioritizat lupta cu corupția, iar Programul Național de Împădurire, anunțat de Președinție, să capete contur în 2022, inclusiv cu efortul diasporei. Totodată, sper să manifestăm prudență și mult curaj în negocierea „problemei transnistrene” și să avem susținerea internațională necesară și cât mai multă unitate pe plan național. Succese în noul an 2022!
Am crezut, vorba bunelului, că pot cuprinde o lume, atunci când am votat pentru PAS. Dar multe, prea multe încep a nu le înțelege sau accepta. Ei nu au dreptul la erori și nici timp pentru a învăța din propriile greșeli… Iată că le dăm chiar noi apă la moară „dușmanilor timpurilor bune”. Despre asta mulți dintre noi preferă să discute în bucătărie. Cum să dai în ai noștri? E de-ajuns că o fac socialiștii și trolii lor. Mă doare inima să aud cum zilnic este mitraliată verbal președinta Maia Sandu. Da’ unde erați, fraților, acum câțiva ani, cu sumedenia asta de sfaturi, critici și opinii? De ce nu erați atât de vocali? Astăzi toți au ajuns specialiști în gaze, agricultură și diplomație. Altfel, suntem cu toții văduviți de ceea ce ar însemna viață normală. Cei plecați duc dorul casei. Cei rămași visează să plece și doar o mică parte încearcă să reziste și să facă față încercărilor. În 2022, mi-ar plăcea să văd cât mai multe familii reîntregite acasă, în Moldova. Să văd iarăși pline sălile de concerte și de teatru. Vreau să-mi văd părinții sănătoși si să nu mai aud despre sute și mii de morți din cauza COVID. Poate vine timpul în care tot capitalul acesta uman, școlit prin Europa, va reveni acasă și va reuși să facă ceea ce nu am reușit să facem noi, părinții lor.
