Limba găgăuză: evoluțiile din ultimii 30 de ani
Acum treizeci de ani, în unele zone ale Moldovei au avut loc mișcări de protest (stânga Nistrului și regiunea de Sud, populată compact de găgăuzi) ca reacție la mișcarea de eliberare națională și la idealul de reunificare cu România, intens promovate atunci. În afară de împotrivirea deschisă față de ideile naționale, găgăuzii la acea vreme au demonstrat autorităților centrale dorința lor conștientă de autodeterminare, înaintând drept argument principal dorința de a păstra cultura națională, tradițiile, obiceiurile găgăuze, și, desigur, limba maternă. Astfel, pe scena politică a Moldovei a apărut autoproclamata Republică Sovietică Socialistă Autonomă Găgăuză, ca parte a RSS Moldovenești, ulterior Republica Găgăuză, iar în final, ca urmare a unui dialog politic aprofundat, care a durat câțiva ani, Parlamentul R. Moldova a adoptat Legea privind statutul juridic special al Găgăuziei (Gagauz Yeri), care a acordat dreptul de autonomie unei regiuni compact populată de găgăuzi.
Astăzi, după trei decenii, timp în care autonomia ar fi putut obține un succes fără precedent privind studierea și utilizarea limbii materne, oamenii continuă să comunice în limba rusă. Limba găgăuză nu a devenit limbă de comunicare, nu este folosită în instituțiile de stat și nici de către autoritățile locale, iar în regiune lipsesc instituțiile de învățământ în care predarea să se desfășoare exclusiv în limba maternă a poporului găgăuz. Rezonabilă în acest sens este întrebarea tot mai frecventă: au găgăuzii nevoie de limba găgăuză, în general?
Evenimentele din ultimele zile legate de reținerea procurorului general Alexandr Stoianoglo, pe care unii s-au grăbit să le explice prin originea etnică a acestuia, au bulversat Internetul nu doar în legătură cu activitățile oficialului. Utilizatorii ruși de pe Facebook au remarcat, pe bună dreptate, că găgăuzii, care protestează la mitinguri dintr-un anumit motiv, nu vorbesc găgăuza, iar majoritatea sloganelor, postărilor pe Facebook, comentariilor din mass-media, interviurilor și dezbaterilor pe acest subiect în Găgăuzia au loc în limba rusă.
Lupta pentru cultură, lupta pentru limbă: Ce am pierdut și ce am apărat?
Începutul formării identității găgăuze este considerată ziua în care alfabetul găgăuz a fost adoptat prin Decretul Prezidiului Sovietului Suprem al RSSM, elaborat de Ludmila Pokrovskaya (lingvistă rusă, doctoră în filologie, specialistă în dialectologie și în gramatica limbii găgăuze, și în arta populară orală a poporului găgăuz). Aceasta s-a întâmplat pe 30 iulie 1957.
Alfabetul găgăuz din acea vreme a fost elaborat în baza grafiei rusești (alfabetul chirilic), cu suplinirea acestuia cu patru litere specifice limbii găgăuze. Acest alfabet funcționează în Moldova din 1958. Nu se știe de ce, în 1962, predarea limbii găgăuze în școlile locale a încetat. Acest fapt istoric rămâne și azi neelucidat. Despre aceasta nu se vorbește, dar a fost explicat printr-o serie de motive care ar putea fi catalogate mai degrabă drept ideologice decât justificate. Bilingvismul găgăuz-rus a fost relevant și până în anii ’90 ai secolului trecut, după cum a scris Pokrovskaya în prelegerile sale, deoarece găgăuzii care trăiau în Moldova după sfârșitul celui de-al doilea război mondial au început să studieze din nou în școli rusești (după pauza din perioada 1918-1945), folosind limba rusă ca mijloc de comunicare interetnică.
Alfabetul Ludmilei Pokrovskaya a fost folosit în regiune până în 1995. Cu toate acestea, în paralel, ținând cont de cerințele timpului, în 1992, lingvista a început să elaboreze alfabetul găgăuz în baza grafiei latine. Cu mici modificări, acest alfabet a fost aprobat de Adunarea Populară a Găgăuziei și de Parlamentul R. Moldova, la începutul anului 1996.
De atunci, însă, limba găgăuză nu a devenit limba oficială de comunicare pe teritoriul autonomiei. Aceasta se vorbește, mai ales în familie, acasă, în cercul rudelor și prietenilor. Rareori, ședințele Adunării Populare sau ale Comitetului Executiv se desfășoară în limba găgăuză. În organele publice locale limba de comunicare este, de asemenea, rusa. Și dacă putem vorbi cu încredere despre păstrarea culturii, obiceiurilor și tradițiilor, atunci subiectul conservării, dezvoltării și popularizării limbii găgăuze rămâne unul problematic.
Limba găgăuză – motiv de durere
E adevărat, în autonomie încă se încearcă salvarea limbii găgăuze. Chiar sună ciudată expresia să „salvezi limba”, pentru păstrarea căreia, de fapt, a și fost creată Autonomia Găgăuză.
Cum este, de fapt, protejată limba în autonomie? Astăzi, toți elevii de naționalitate găgăuză din clasele 1 – 12 din toate instituțiile de învățământ din autonomie studiază găgăuza ca limbă maternă, precum și Istoria, cultura și tradițiile poporului găgăuz. Cu toate acestea, mulți părinți își transferă copiii în clasele cu predare în limba bulgară, ca limbă maternă. Principalul argument adus este faptul că limba găgăuză nu va fi de folos copiilor lor nicăieri în afara autonomiei, în timp ce complexitatea acestei limbi face dificilă obținerea unor medii bune la examene. Situația a apărut în Găgăuzia acum 5-7 ani și, din păcate, nu s-a schimbat nici până astăzi.
Ecaterina Jecova, fostă deputată a Adunării Populare a Găgăuziei în mai multe legislaturi, una dintre autoarele proiectului de lege cu privire la extinderea domeniului de aplicare al limbii găgăuze, susține că „despre starea actuală a limbii găgăuze în autonomie ne vorbește elocvent modul în care autoritățile folosesc limba găgăuză în activitățile lor. Bașcanul nu folosește limba găgăuză în discursurile sale publice, la evenimente semnificative din punct de vedere social și ignoră sfidător limba poporului care a ales-o șefă a autonomiei în publicațiile sale pe paginile oficiale de pe rețelele de socializare”.
Jecova consideră că folosirea doar a limbii ruse și a limbii de stat (pe care bașcanul o numește română) este o umilire a poporului găgăuz. Ea amintește că, în 2018, Comitetul Executiv s-a opus adoptării de către Adunarea Populară a Găgăuziei a Legii cu privire la extinderea domeniului de aplicare al limbii găgăuze. „O completare izbitoare la aceasta este absența sprijinului personal a șefei autonomiei pentru această lege sau, cel puțin, un interes vizibil pentru a o discuta. În decurs de un an și jumătate, bașcanul niciodată nu și-a exprimat îngrijorarea cu privire la acest subiect, nefiind implicată în proces și nu a făcut nicio declarație publică despre necesitatea adoptării unei legi care să consolideze poziția limbii găgăuze în diferite sfere ale vieții autonomiei noastre”, susține Jecova.
Cu toate acestea, odată cu adoptarea acestei legi de către deputații Adunării Populare a Găgăuziei, domeniul de aplicare al limbii găgăuze în școli, grădinițe și teatre s-a extins în ultimii doi ani. Din Fondul pentru salvarea limbii găgăuze, în 2019 și în 2020, au fost alocați bani pentru asigurarea predării în școala primară a două discipline în limba găgăuză. Din același Fond, două teatre din Găgăuzia au primit bani pentru organizarea a două spectacole pe an, în limba găgăuză, iar actorii au primit un supliment de 100% la salariu pentru a prezenta gratuit aceste spectacole în fiecare localitate din autonomie.
Efectul acestor măsuri de extindere a utilizării limbii găgăuze este evident. Mulți reprezentanți ai sistemului educațional, politicieni și personalități publice au remarcat valoarea acestei legi pentru societatea găgăuză. Cu toate acestea, în Legea cu privire la bugetul Găgăuziei pentru 2021, Comitetul Executiv a exclus finanțarea teatrelor pentru producții și proiecții gratuite de spectacole pentru toți locuitorii autonomiei. În opinia mea, acest lucru clar caracterizează „interesul” autorităților în promovarea limbii găgăuze.
Și, în sfârșit, despre perspectivele limbii găgăuze. Nu pot vorbi despre asta fără durere în suflet. Sunt multiple cauze ale „epuizării” mediului de utilizare a limbii găgăuze în autonomie, dar motivul principal, în opinia mea, este că niciun guvern oficial al Găgăuziei în toți acești ani nu a creat condiții pentru ca limba găgăuză să devină fundamentul și valoarea principală a Gagauz Yeri. Aceasta a făcut ca limba găgăuză să fie cea mai vulnerabilă limbă dintre celelalte folosite în autonomie. Deși în Constituția Găgăuziei este clar scris de ce a fost creată autonomia. Deci, pentru ce am creat-o, asta pierdem… Ce perspective mai pot exista?
