La 19 ani, viața e un act de curaj

Sunt 122 la număr. Toți născuți într-o zi cu Ziarul de Gardă, pe 29 iulie 2004. În acel an, la sfârșit de iulie, la noi sau în lume, s-au produs mai multe evenimente: era marcat un deceniu de la adoptarea noii Constituții, care, între altele, garanta neutralitatea R. Moldova, dar și statutul de limbă de stat pentru „limba moldovenească” funcționând în baza grafiei latine. Tot pe 29 iulie 2004, în plină vacanță de vară, poliţia transnistreană lua cu asalt Liceul „Evrica” din stânga Nistrului, evacuând femeile şi copiii aflați în interiorul edificiului, în scopul anticipării unui eventual atac asupra acestei instituții. Tot pe 29 iulie, ambasadorul SUA la OSCE condamna acțiunile Tiraspolului şi îi cerea Rusiei să-şi folosească influenţa asupra conducerii regiunii transnistrene şi să reînceapă retragerea trupelor din zonă. Imnul „Deșteaptă-te, române” împlinea în această zi 156 de ani de la prima intonare, iar în aceeași zi, la Cimișlia, se producea un tragic accident rutier, în urma căruia doi copii au murit  imediat, iar altul a decedat pe patul de spital. Cu trecerea timpului, cel mai semnificativ eveniment al zilei pare a fi nașterea unui număr de 122 de copii – fete și băieți care la 29 iulie 2023 împlinesc 19 ani.

Cine și cum sunt ei?

ZdG a reușit să discute cu unii dintre cei 122 de tineri născuți într-o zi cu ziarul. A fost curiozitatea noastră să-i cunoaștem și să aflăm cum a fost și cum este viața acestora, cum au evoluat visele lor? Unde au ajuns și încotro merg și mai ales, cum văd ei curajul, cine sunt oamenii curajoși din viața lor și de ce astăzi R. Moldova are nevoie de oameni cât mai curajoși?

Unii dintre interlocutorii noștri cunosc Ziarul de Gardă, deși nu îl citesc constant. Mădălina Vizir din Costuleni, Ungheni, chiar știe că împarte aceeași zi de naștere cu ZdG. Majoritatea dintre cei cu care am discutat au destine aproape similare: au crescut singuri, părinții fiind plecați la muncă în străinătate, și-au căutat de viață așa cum au înțeles ei că e mai bine, înnăbușindu-și dorul de părinții plecați și încătușându-și visele care aveau nevoie de aripi. Unii s-au grăbit să-și facă un ban al lor, știind că munca părinților departe de casă nu este una ușoară și că trebuie să depună și ei eforturi pentru a depăși greutățile singurătății. În mare parte, aceștia au renunțat la studiile liceale și după absolvirea clasei a 9-a, au încercat să studieze o meserie sau și-au găsit vreun loc de muncă plătit la negru, pe motiv că ei, fiind încă minori, nu puteau miza pe o angajare oficială. Alții au muncit studiind și ajungând la sfârșit de studii liceale cu rezultate foarte bune. Destine diferite care însă au un reper comun – 19 ani împliniți în aceeași zi – la 29 iulie 2004.

În raionul Cimișlia, la 29 iulie 2004, s-au născut doi copii. Unul dintre aceștia, să-i zicem Z., pe motiv că a solicitat să-i păstrăm anonimatul, a rămas orfan de tată, iar mama, cu cei doi copii mai mici, a plecat în străinătate, ca să-și poată întreține familia rămasă fără sprijin. În acest an, Z. a absolvit liceul și e pregătit să intre în lupta pentru realizarea visurilor sale. „De curaj? Avem nevoie pentru a încerca ceva nou, dar mai ales pentru a ne regăsi. Din anturajul meu, cred că mama e o curajoasă. Știu că nu i-a fost și nu îi este ușor să ne crească. Fără curaj, sigur nu ar fi reușit”, ne spune Z.

La 29 iulie 2004, în raionul Strășeni s-au născut 4 copii. Am discutat cu P., care, la fel, a cerut să nu-i dezvăluim identitatea. Ne-a spus cu durere că de mică a rămas orfană de mamă. P. a plecat din sat după absolvirea treptei gimnaziale, încercând să obțină cât mai curând o profesie, pentru a fi independentă financiar. A vrut să fie stăpână pe viitorul său, deși este mezina în familie și are tot sprijinul celor trei frați ai săi mai mari. Despre curaj? Primul gând care îi veni a fost cel despre tatăl său. „Este curajos. După decesul mamei, a avut grijă de noi toți în fiecare zi. Așa, împreună, am trecut prin timpuri foarte grele. Da, tata este un om curajos”, ne spune P.

Dintre cei trei copii născuți în raionul Fălești pe 29 iulie 2004, l-am găsit pe Daniel Ursu  din Albinețul Vechi. Era extrem de emoționat, deoarece exact în ziua în care discutam,  maică-sa, Ludmila, era omagiată. „În acest an, am fost primul care a felicitat-o. La ora 24:00  am intrat la ea cu un buchet de flori. Ambii am avut emoții mari”, ne-a povestit Daniel. Altă bucurie a sa e legată de faptul că după absolvirea liceului a reușit să se determine unde își va continua studiile. „Din clasa a 7-a am decis că voi fi medic, așa că voi depune dosarul la Universitatea de Medicină”, povestește Daniel. Potrivit tânărului, curajul este capacitatea de a-ți trasa scopuri noi și de a nu te teme de greșeli. „Curajoși sunt părinții noștri care, zi de zi, luptă pentru viitorul nostru, fără a avea frică de greutăți sau eșecuri. Tata e plecat la muncă peste hotare, iar mama, după ce ne-a văzut pe toți trei copii deja mari, a decis să facă o facultate la Universitatea Pedagogică din Bălți. Visează să devină profesoară. Cred că e un act de curaj”, ne spune mândru Daniel.

În raionul Șoldănești, la 29 iulie 2004, s-a născut un singur copil – Adelina Morari din satul Rogojeni. Pare o fire deschisă, sinceră, respectuoasă și corectă. La o vârstă fragedă, ea și cei doi frați ai ei au rămas orfani de mamă. „Avem mare noroc de bunicile noastre, Liuba Morari și Galina Ardeleanu. După decesul mamei, ele ne-au fost mame și tați. Pentru asta le sunt nemărginit de recunoscătoare”, povestește Adelina. Vorbim despre munca sa. Spune că după clasa a 9-a a început să muncească în „industria frumuseții”. Îi place să aibă grijă de aspectul exterior al clientelor sale. Speră să devină o profesionistă și mai bună. Despre curaj? „Bunicile noastre sunt niște curajoase și le mulțumim pentru asta. Ele ne-au învățat că pentru a ajunge un om bun în viață trebuie să depui mult efort. De la ele am învățat ce înseamnă dragostea pentru aproapele tău”, explică Adelina, precizând că uneori, la 19 ani, chiar și viața pare a fi un act de curaj.

Marius Dragomir din satul Zaim, Căușeni e unul dintre cei patru copii din raion născuți la 29 iulie 2004. E proaspăt absolvent de liceu, cu planuri serioase de studii și de lansare în lumea afacerilor.

Spune că anii de liceu l-au maturizat și l-au determinat să-și vadă altfel perspectivele în viață. Susține că și anii de școală au fost frumoși, dar consideră că programul de studii e prea solicitant și că se studiază insuficient noile tehnologii. Spune că sunt curajoși doar cei care au încredere în sine. Ezită să dea nume ale unor contemporani curajoși, în schimb, spune că Ștefan cel Mare a fost cel mai curajos din istoria neamului nostru. „Nimeni nu se poate compara cu el, mai ales cu felul în care acesta lupta pentru neam și țară. Să câștigi atâtea războaie e mai mult decât niște simple victorii”, spune Marius.

Trei tineri, printre care și Dumitru Ignat din satul Mingir, s-au născut pe 29 iulie 2004 în raionul Hîncești. Acum câteva zile, Dumitru a fost înrolat în Armata Națională. L-am întrebat dacă nu îi este frică să devină militar în condițiile în care, aproape de frontiera de est a R. Moldova, avem un război violent. „Nu-mi este frică. Eu știu să ripostez. M-aș descurca și cu arma de luptă, probabil”, explică tânărul care până la înrolare a muncit pe un șantier, împreună cu un prieten de-al său, Denis. Întrebat despre curaj, despre oameni curajoși, Dumitru spune, fără a pune la îndoială, că el și Denis sunt curajoși. „Denis e un prieten care nu aruncă vorbe în vânt, care își respectă promisiunile.” Alt curajos, în viziunea sa, este Khabib Nurmagomedov, campion UFC la arte marțiale. „E tare puternic. Îl admir. El e un model pentru mine”, spune Dumitru, precizând că „atunci când nu ai frică, adică atunci când ești curajos, ești și puternic.”

În raionul Ungheni sunt patru tineri născuți în 2004, la 29 iulie. Mădălina Vizir din satul Costuleni, e una dintre cei patru. Studiază arhitectură și design de interior la un colegiu din Iași, România. Pe când o căutam pe Mădălina, am schimbat câteva vorbe cu mama ei, Sachina, venită în vacanță din Marea Britanie, acolo unde de câțiva ani muncește împreună cu soțul său, Radu, tatăl Mădălinei. Am întrebat-o cum era ziua de 29 iulie 2004. „Foarte fierbinte. Aveam impresia că fierbe totul în jur. Am născut-o la maternitatea din Ungheni. Chiar din primele clipe am înțeles că va fi îndrăzneață, de încredere, curajoasă”, spune mama tinerei. Mădălina consideră că e foarte important să fii curajos în viață. În viziunea ei, mama e o curajoasă. „Mi-a dat viață pe când avea doar 20 de ani, fiind încă studentă pe atunci. Acum tinerele nu se grăbesc să nască atât de devreme. Apoi, peste ani, după ce am absolvit clasa a 9-a, a avut curaj și încredere în mine atunci când mi-a permis să-mi fac studiile departe de casă, în România, părinții plecând la muncă în străinătate”, spune tânăra, amintindu-și că sub aspect sentimental, i-a fost foarte greu să depășească aceste despărțiri. Viitorul și-l vede în România, unde crede că va reuși să-și facă o carieră profesională.

Vlada Pulbere din Mileștii Mici e unul dintre cei trei copii născuți în raionul Ialoveni în ziua de 29 iulie 2009. Proaspătă absolventă de liceu, își vede viitorul în domeniul IT, pentru că altceva nu o pasionează. Despre curaj spune că acesta nu e decât „abilitatea de a risca”. Chimista și fiziciana Marie Curie, cunoscută pentru descoperirea poloniului și a radiului, dar și pentru cercetările în domeniul radioactivității, este un model de curaj pentru Vlada. „Deși a fost discriminată pe criterii de gen de către unii dintre colegii săi, mereu a continuat în cercetările sale științifice, obținând și Nobelul. A fost o curajoasă”, explică Vlada.

În Lalova, Rezina, pe 29 iulie 2004, s-a născut Călin Grițco. În aceeași zi, la Păpăuți și la Rezina s-au născut alți doi copii care peste câteva zile, la 29 iulie, împlinesc 19 ani. Călin spune că a avut o copilărie foarte frumoasă, plină de peripeții, de jocuri și distracții cu prietenii. Abia la școală a înțeles că „pentru a deveni un om de succes trebuie să depui mult efort și să dedici mult timp studiilor”. Acum, după absolvirea liceului, se pregătește de o carieră în domeniul IT. Pentru el, curajul înseamnă încredere în propriile puteri. „Fiecare om e curajos în felul său. Tatăl meu, Igor Grițco, cred că e un om curajos. Asta ne-a demonstrat nouă atunci când am înțeles cât de bine își poate apăra familia, cât de frumos are grijă de noi”, spune Călin, amintind că în istorie nu cunoaște un personaj mai curajos decât Ștefan cel Mare.

Curaj – vitejie, voință, cutezanță, abilitatea de a te confrunta cu frica, durerea, cu risc/ pericol, incertitudine sau intimidare. „Curajul fizic” este curajul în fața durerii fizice, greutăților, în fața morții sau în fața amenințărilor cu moartea. „Curajul moral” – capacitatea de a acționa în mod întemeiat, în fața opoziției populare, a sentimentului de rușine, în cazul unui scandal sau a unor situații de descurajare.

Adolescența vs Curajul

Daniela Sîmboteanu, psihologă

De obicei, adolescența începe la vârsta de 10-12 ani și se încheie la 18-20 de ani. Pentru perioada adolescentină este specifică creșterea nevoii de independență, de identificare cu un grup social. Adolescenții trec printr-un proces complex de autodescoperire și de definire a identității. Astfel, odată cu explorarea identității, vine și lupta pentru independență.

În cazul adolescenților, vom observa o tendință pregnantă de separare în plan psihologic de părinți: apar modificări de comportament, deseori neînțelese de părinți sau de profesori. De obicei, adolescentul începe să petreacă mai mult timp cu el însuși, să închidă ușa camerei sale, să petreacă mai mult timp în afara familiei, să răspundă părinților monosilabic etc. Totodată, își susține cu tărie propriile convingeri, își exprimă sentimentele și opiniile cu încredere, face față provocărilor, fiind sigur de forțele proprii.

E important ca părintele să-și însoțească cu înțelepciune copilul în această tranziție, să conștientizeze că separarea de familie e o nevoie dictată fiziologic, având la bază schimbări la nivelul creierului (scade nivelul dopaminei – neurotransmițător responsabil de senzația de plăcere). Schimbările stimulează apariția a patru caracteristici ale minții: căutarea noului, implicarea socială, intensitatea emoțională și explorarea creativă. Respectiv, adolescentul, spre deosebire de copilărie, este atras de încercarea lucrurilor noi, experimentarea unor emoții intense, respingerea tiparelor, găsirea unor modalități existențiale noi. Fiecare schimbare contribuie la reconfigurarea gândirii, a sferei emoționale, a relațiilor interpersonale și a modului de luare a deciziilor.

În acest parcurs, curajul reprezintă calitatea adolescenților de a se transfera în lumea adulților, de a face un salt în dezvoltarea lor și de a face față provocărilor și incertitudinilor atunci când explorează realități și relații sociale noi.

Beneficiile schimbărilor adolescentine sunt incontestabile – este perioada în care persoana își creează propria identitate, iar schimbările, când sunt încadrate într-un context sănătos, contribuie la dezvoltarea unei personalități mature emoțional. Dorința de a-și extinde relațiile sociale ajută la formarea relațiilor de sprijin, intensitatea emoțională oferă vitalitate, bucurie, energie. Spiritul creativ generează idei noi, originale, dar și satisfacții și sentimentul împlinirii. Toate aceste sentimente alimentează curajul adolescentului de a naviga în lumea adulților și a explora cât mai multe lucruri noi. Dar, avem și reversul medaliei, numit riscuri. Dorința de a trăi senzații tari, minimalizarea riscurilor comportamentelor periculoase îl fac pe adolescent vulnerabil, dependent de presiunea grupului, dezorientat, confuz. Aici, relația cu părinții e crucială. Adolescenții care percep că sunt acceptați de părinți au o probabilitate mai mică de a manifesta comportamente riscante, de a dezvolta depresie, tulburări de dispoziție. Cei care percep că sunt respinși de părinți sau care simt că sunt tratați cu agresivitate, ostilitate sau indiferență, au o probabilitate mare să manifeste ostilitate, agresivitate, să devină dependenți, au stimă de sine redusă și instabilitate emoțională accentuată.

Pentru a avea o relație sănătoasă și armonioasă cu adolescentul, ar trebui luate în considerare câteva aspecte importante:

• Încurajați interesele adolescentului în afara familiei, dar monitorizaţi activităţile pe care le desfăşoară. Astfel, adolescenţii percep că vă pasă de ei și acest lucru contează.
  
• Discutaţi despre ceea ce face adolescentul în afara familiei, despre muzica, filmele, emisiunile pe care le urmăreşte. Sugerați-i că e bine să aibă interese și în afara familiei.
  
• Menţineţi relaţia cu el. Rămâneţi conectaţi în ciuda diferenţelor de opinie care pot apărea. Nu lăsați conflictele, diferenţele de opinie să vă îndepărteze. În lumea sa, adolescentul are nevoie de dvs., chiar dacă spune că nu are.
  
• Folosiți  comunicarea empatică, oferiți-i posibilitatea să se exprime, chiar dacă nu acceptați punctul lui de vedere. Dați-i posibilitatea să negocieze anumite aspecte care nu prezintă risc mare sau nu îl expun la risc.
  
• Priviți separarea ca pe o plecare a copilului către o lume interesantă, plină de oportunități, și nu ca pe o separare de dvs. El se îndreaptă către o lume a oportunităţilor de dezvoltare. Asta îl va ajuta să se simtă, când va fi adult, parte a acestei lumi.