Educație, justiție, asistență socială: Cum stăm cu respectarea drepturilor omului pe timp de COVID?
Pandemia de coronavirus înseamnă nu doar izolare și teama de infectare, ci dincolo de acestea, numeroase încălcări ale drepturilor omului, după cum arată statisticile.
Astfel, drepturile afectate în cea mai mare măsură de pandemia COVID-19 au fost cel la libera circulație, libertatea de exprimare, accesul la informații și dreptul la securitatea personală, arată un raport realizat de Oficiul ONU pentru Drepturile Omului (OHCHR) și publicat în vara acestui an. Același document arată că au fost afectate și alte drepturi, precum cel la accesarea justiției.
De asemenea, s-a înregistrat o creștere a cazurilor de violență de diferite forme, inclusiv a violenței bazate pe gen împotriva femeilor și copiilor. Cu ocazia Zilei Internaționale a Drepturilor Omului, ZdG vă propune să aflați cum stă R. Moldova cu respectarea drepturilor omului pe timp de COVID.
Dreptul la educație. În perioada stării de urgență, calitatea educației preșcolare a fost afectată în mod special, aceasta devenind o provocare sau chiar imposibilă pentru copiii de vârste mai mici.
24,4% dintre respondenți nu au dispus de echipamente suficiente pentru a facilita accesul la educație online, iar 10,3% nu au dispus de nici un echipament, conform sondajului OHCHR. 77,6% aveau suficiente dispozitive electronice, 14,3% dispuneau de dispozitive într-un număr insuficient și 6,1% nu aveau deloc dispozitive electronice.
Totodată, părinții s-au confruntat cu dificultăți în sprijinirea procesului educațional al copiilor. Pentru 47,7% dintre respondenții de pe malul drept al Nistrului fost dificil să asigure procesul educațional la distanță pentru copilul/copii lor, în timp ce 7,1% nu au putut să-l asigure deloc.
Dreptul la justiție. Accesul la justiție este adesea limitat pentru persoanele care trăiesc în sărăcie și pentru persoanele cu dizabilități, pentru supraviețuitorii violenței de gen și pentru persoanele în vârstă, arată un raport al Oficiului Avocatului Poporului. Printre dificultățile de acces la justiție se numără distanțele mari până la instanțe, timpul îndelungat de examinare a cauzelor, precum și infrastructura în instanțe, care este doar parțial adaptată pentru accesul persoanelor cu dizabilități locomotorii, pentru cei cu deficiențe de vedere sau auz.
Dreptul la hrană și condiții adecvate de trai. Efectele economice ale pandemiei au avut, de asemenea, impact asupra accesului la o casă. Astfel, 5,2% dintre respondenți au fost nevoiți să-și schimbe locuința: 2,7% dintre respondenți (3,3% de pe malul stâng) au fost nevoiți să-și părăsească casa/apartamentul închiriat din cauza imposibilității de a suporta cheltuielile legate de chirie și întreținere și au plecat să locuiască cu părinții/rudele lor, iar 2,5% (2,6% de pe malul stâng) au trebuit să se mute sau să închirieze o casă sau un apartament mai mic din cauza veniturilor limitate în timpul pandemiei.
Mai mult ca atât, 17,4% dintre respondenți (12,5% de pe malul stâng) au fost nevoiți să vândă bunuri sau proprietăți din gospodăria lor, deoarece nu dispuneau de resurse necesare pentru trai.
Conform datelor sondajului desfășurat de OHCHR, 4,2% dintre respondenții cu vârsta de peste 60 de ani nu au avut deloc acces la alimente, iar pentru 40,2% alimentele erau doar parțial accesibile. Aproximativ 40,9% dintre respondenții cu dizabilități la sondajul OHCHR au evidențiat lipsa accesului la alimente (4,4%), iar pentru 36,5% alimentele au fost doar parțial accesibile.
Dreptul la libera circulație. Restricțiile de circulație au afectat posibilitatea oamenilor de a accesa bunuri și servicii, conform sondajului OHCHR. Alimentele au fost complet accesibile doar pentru 53,3% (78,3% pe malul stâng) dintre respondenți, 40% (18,1% pe malul stâng) susținând că acestea au fost parțial accesibile și 4,5% (3%pe malul stâng) spunând că au fost complet inaccesibile. Medicamentele au fost accesibile pentru 48,3% dintre respondenți, parțial accesibile pentru 38,6% și complet inaccesibile pentru 6,5%. Bunurile și serviciile erau mai inaccesibile pentru persoanele cu dizabilități, pentru vorbitorii de limba rusă și alte limbi și pentru cei inactivi din punct de vedere economic. De asemenea, o mare discrepanță, de 14%, a fost înregistrată între locuitorii din mediul rural și cei din mediul urban.
Dreptul la acces pentru servicii medicale. Un procent foarte mic de informații de la personalul medical au ajuns la publicul larg. Doar 13,7% dintre respondenții de pe malul drept (7,1% romi) au declarat că au obținut informații despre virus de la medici sau din sistemul medical. Pe malul stâng, 2,3% dintre respondenți au confirmat că au primit informații despre COVID-19 de la personalul medical.
În special în primele faze ale pandemiei, informațiile legate de COVID-19 nu erau accesibile persoanelor cu dizabilități de auz și intelectuale.
Totodată, studiul OHCHR sugerează că numărul persoanelor care nu au putut beneficia de niciun tratament este de două ori mai mare în rândul romilor (47,1%), comparativ cu celelalte etnii (23,7%).
Persoanele în etate s-au confruntat cu dificultăți mai mari în accesul la tratamente și controale medicale. Potrivit sondajului efectuat de OHCHR, aproximativ 69,6% dintre respondenții cu vârsta cuprinsă între 45 și 59 de ani și 62,9% dintre respondenții cu vârsta de peste 60 de ani au menționat că au renunțat la asistență medicală din teama de a nu se infecta cu COVID-19.
În aceeași ordine de idei, contactul social insuficient poate avea un impact considerabil asupra stării fizice și mentale a persoanelor în etate. Potrivit estimărilor OMS, practic fiecare a patra persoană în etate la nivel global prezintă simptome ale unor tulburări mentale, cum ar fi depresia, anxietatea sau demența. Pandemia COVID-19 a provocat multe temeri și îngrijorări în rândul populației în etate.
Mai mult de o treime dintre respondenții gospodăriilor cu persoane cu dizabilități au menționat că, din cauza fricii, izolării și accesului limitat la servicii, a crescut rata persoanelor cu dizabilități ce s-au confruntat cu probleme psihoemoționale.
Dreptul la asistență socială. Peste 50% dintre titularii de drepturi au evaluat serviciile de asistență socială ca fiind parțial accesibile (24,1%) și total inaccesibile (26,5%) în timpul pandemiei. Pe malul stâng, pentru 57,9% dintre respondenți serviciile erau deplin accesibile, pentru 14,1% asistența socială era parțial inaccesibilă și pentru 7,6% complet inaccesibilă. Pentru ambele maluri ale râului Nistru, mai multe femei, persoane cu vârsta de peste 45 de ani, persoane cu nivel scăzut de educație și persoane cu dizabilități/cu capacitate redusă de activitate au indicat că asistența socială a fost complet inaccesibilă.
Dreptul la muncă. Potrivit Biroului Național de Statistică, în trimestrul II al anului 2020, fiecare a zecea persoană în vârstă de 15 ani și mai mare a declarat că situația epidemiologică din țară a avut un impact direct asupra relației lor cu piața muncii. Dintre aceștia, majoritatea absolută (peste 92%) erau angajați și 7% erau persoane care deveniseră inactive pe piața muncii din cauza pandemiei.
Numărul persoanelor care au avut un loc de muncă, dar care nu au lucrat deloc trimestrul II al anului 2020, s-a ridicat la 163 000. Aceasta constituie o creștere de opt ori față de trimestrul II al anului 2019. Creșterea cifrei respective a fost în mare parte (74,6%) cauzată de restricțiile impuse în legătură cu COVID-19 – acest motiv a fost menționat de 121 700 de persoane.
Munca la distanță nu a fost o opțiune pentru 42,1% dintre respondenți, deoarece munca lor nu a putut fi realizată de la distanță. Printre cei care nu au lucrat de la distanță, 20,5% nu au putut să o facă din lipsă de dispozitive care să le permită lucrul la distanță. Dintre cei care și-au pierdut locurile de muncă în timpul pandemiei, 17,4% le-au pierdut din cauza lipsei de dispozitive pentru a lucra la distanță.
Dreptul de a nu fi supus violenței și abuzului. În timpul pandemiei, a crescut gradul de violență fizică, în special față de copii. Numărul tentativelor de sinucidere a crescut, de asemenea, în special în rândul persoanelor cu vârste cuprinse între 31 și 45 de ani, cu 63 de cazuri în 2020 față de 51 de cazuri în 2019.
Restricțiile care au fost puse în aplicare pentru a preveni răspândirea infecției COVID-19, par să fi contribuit la creșterea numărului de cazuri de violență împotriva femeilor, spune raportul. Potrivit datelor Ministerului Afacerilor Interne, în perioada martie – septembrie 2020, poliția a primit informații despre 5663 de cazuri potențiale de violență domestică. În 2019, au fost raportate 4302 cazuri. Pe malul stâng, în mai 2020, în timpul stării de urgență, rata de ocupare a locurilor în adăposturile pentru femei a depășit capacitatea maximă, 16 femei și copii fiind plasați în adăpost după ce au suferit de violență domestică.
Ziua internaţională a drepturilor omului este marcată în fiecare an pe 10 decembrie, ziua în care Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite a adoptat, în 1948, Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.
