EDITORIAL Când va intra (odată) Moldova în Europa?

Mai țineți minte când stăteam în rânduri la vize pentru țările UE? Trebuia să ai o invitație oficială, să plătești o sumă în euro, să stai la coadă, să aștepți și să obții o viză pentru doar câteva zile. Ce bucurie era când o obțineam, cu toate costurile și cheltuielile de timp. Bucuria ținea câteva zile, apoi ne luam cu următoarele griji, poate chiar grijile dobândirii unei noi vize.

De când nu mai avem nevoie de vize, am scăpat de o grămadă de probleme: nu mai cheltuim timp, nu mai stăm la coadă, nu mai colectăm acte, nu ne mai umilim cu obținerea invitațiilor, nu mai cheltuim bani pe vize, ba chiar nu mai suntem mințiți de grămezi de intermediari și firme turistice, care făceau bani din nevoile oamenilor de a călători.

Regimul liberalizat de vize a intrat în vigoare în aprilie 2014. Deja de 6 ani cetățenii R. Moldova călătoresc liber oriunde în Uniunea Europeană, fără constrângeri. Dar nu ne mai bucurăm în mod special de asta. Pur și simplu, considerăm că e un drept obligatoriu și găsim deja alte îngrijorări de care să ne enervăm.

Eu personal țin minte cum au ajuns primele mărfuri moldovenești în Europa. După ani lungi, în care credeam că piața europeană e prea departe, prea elevată, prea reglementată pentru produsele țăranilor noștri, vinurile, fructele și-au făcut loc, puțin câte puțin, pe rafturile magazinelor din Paris, Roma sau Berlin. Acum nimeni nu mai pune la îndoială că mărfurile moldovenești pot ajunge pe piața europeană. Dar nici nu batem din palme când vedem prunele, nucile sau vinurile pe rafturi. Poate chiar vrem prețuri mai bune sau ambalaje mai ecologice, sau promovare mai adecvată. Ceva probleme găsim neapărat.

Țin minte când era o mare dificultate pentru studenții din R. Moldova să ajungă în universitățile din statele Uniunii Europene: acte, vize, formulare, cozi, argumentări. Acum orice tânăr moldovean poate ajunge în orice universitate europeană, dacă învață. Și, de fapt, universitățile europene sunt pline de tineri din Moldova. Și instituțiile europene au angajați moldoveni. Deși nu aplaudăm tare acest aspect, pentru că nu e o problemă. Pe noi ne interesează când se vor rezolva problemele, iar ele sunt multe.

Ce va fi cu prețurile și inflația? Că iată, în Uniunea Europeană, tot cresc prețurile, dar guvernele de acolo ajută, mai ales pe cei dezavantajați. Și ce va fi cu corupția? Că deja e un an de când avem o nouă guvernare, dar carul cu marii corupți nu s-a urnit deloc. Și ce va fi cu criza energetică? Doar mâine nu-i poimâine și acuș e noiembrie, cu ce ne încălzim și la ce preț? Și ce va fi cu securitatea, ce e cu Armata? Sunt peste 3 luni de război, Rusia așa și nu s-a retras din Ucraina, iar noi ce facem cu armata rusă, cu depozitul de la Cobasna, cu provocările?

Și, în general, când ne integrăm odată în Uniunea Europeană, cât să mai așteptăm? S-au depus chestionarele în aprilie. Ce urmează? Nerăbdările sunt tot mai multe și mai stringente, R. Moldova parcă face tot mai bine, dar crizele îs tot mai multe și mai profunde.

În această lună, iunie 2022, de la Bruxelles urmează să vină niște răspunsuri la aceste întrebări. Răspunsurile pot fi mai optimiste sau mai dezolante, deși, în ambele cazuri, răspunsul pe care trebuie să îl așteptăm nu e despre anul, ziua și ora în care vom accede în Uniunea Europeană. Ceea ce trebuie să ne intereseze foarte mult este procesul și planul de lucru. Este crucial să muncim, ca să aducem standardele europene în Moldova, cele privind justiția, transparența, drepturile omului, serviciile publice. Dacă le vom avea, data și ora accederii nu va mai conta atât de mult.

Urmează greul. Nu putem opri planeta, cu toate procesele sale, ca Moldova să își facă reformele. Aceste reforme, foarte grele, în justiție, în sistemul anticorupție trebuie făcute tocmai acum, când avem un război în vecinătate, o criză energetică imposibilă, o inflație extremă, o pauperizare și o oboseală cronică.

La acest moment, inamicii și scepticii sunt peste tot: cohorta de corupți care nu vor să părăsească sistemul, cohorta de corupți care l-au părăsit, dar nu vor justiție și plătesc oricât ca să treneze procesele, cohorta de opozanți politici ai democratizării, cărora li se adaugă oamenii sărăciți, afectați de starea economică precară, oamenii stresați de război, oamenii plecați, oamenii care vor să plece, șomerii, bolnavii, scepticii. Oamenii așteaptă să trăiască mai bine. De azi.

Urmează multă muncă grea, niște succese amestecate neapărat cu sacrificii. Vor rezista doar cei care cred în viitorul european și renunță la confort. Într-o bună zi, peste ceva ani, Republica Moldova va deveni parte integrantă a Uniunii Europene. Ne vom bucura câteva zile, apoi, cu siguranță, vom identifica noi probleme care vor trebui rezolvate.