De Gardă peste Prut: despre umbrele Rusiei, liberă exprimare și control în presa din Moldova, cu jurnalista Alina Radu, directoarea „ZdG”
Astăzi, pe 27 august, Republica Moldova serbează trei decenii de tumultoasă existență postsovietică, treizeci de ani de tranziție prelungită și de încercări de confirmare a independenței afirmate în 1991. Un interval de timp în care societatea s-a maturizat anevoie, „grație” unui balans interesat întreținut de către guvernările vremelnice, susținute dinspre Est. Un balans între Moscova și Europa, între vechi și nou, între obișnuință și provocare, între colhoz și proprietate privată, între subordonare și autodeterminare, între conformism și asumare. Un balans căruia tot diaspora moldoveană, direct sau prin influență, i-a pus capăt recent, semănând între Prut și Nistru speranța că entuziasmul revoluționar, atunci când este dublat de responsabilitate și luciditate, poate restarta benefic un întreg sistem social.
Presa de peste Prut notează că în contextul recentelor reconfigurări politice, presa independentă din R. Moldova a jucat un rol fundamental în schimbarea la față a Republicii Moldova. Jurnaliștii care, în urmă cu treizeci de ani, protestau pentru dreptul la opinie sau făceau greva foamei pentru libertatea cuvântului, refuzând până în ziua de azi să mistifice adevărul și să facă rabat de la principiile și valorile profesionale, au ridicat, cărămidă cu cărămidă, postamentul reușitei din vara acestui an.
Alina Radu, directoarea „Ziarului de Gardă”, este unul dintre acești merituoși truditori ai presei neaservite, transmite sursa citată, jurnaliștii de la Podul.ro. menționând că jurnalistă a cărei operă publicistică integră de reconstrucție socială este contemporană cu toate cele trei decenii de zbatere identitară din Republica Moldova, notează.
Cu Alina Radu, jurnaliștii de la Podul.ro. au încercat o radiografie a prezentului jurnalistic de peste Prut, prin intermediul unui interviu exclusiv Podul.ro al cărui scop a fost acela de a diseca resorturile stărilor de fapt și de spirit ce se manifestă în presa moldavă.
Reporter Podul.ro: Alina Radu, în cele trei decenii scurse de la Declarația de Independență, cât de independentă a fost și este presa din Moldova și cât de dependenți de libera exprimare sunt cititorii acesteia? Încă există control, încă există manipulare, propagandă eficientă, public captiv…
Alina Radu: Noi, ca jurnaliști, abia în 1989 am înțeles ce înseamnă libertate de expresie. Nu a durat mult. În 1994, la televiziunea de stat s-a reafirmat cenzura, după alegerile parlamentare, iar reporterii au decis atunci să plece și să se poată exprima liber în alte părți. De asemenea, unii jurnaliști au descoperit că o asociere cu politicienii ar fi benefică, cel puțin până la campania electorală, la momentul când pot să apară tot felul de obstrucții. În tot aceste context, și unii politicieni și-au dat seama că ei pot crea presă, că pot controla presă, că o pot folosi, dar această revelație nu le-a folosit pe termen lung. Asta pentru incultura unor politicieni, care i-a făcut să se sinucidă politic. Nomenclatura postsovietică a controlat o grămadă de lucruri în Moldova, dar mulți dintre politicienii actuali au ”uitat” să mai evolueze. Iar post-nomenclaturiștii le-au preluat obiceiurile.
Plahotniuc, de exemplu, în 2018, când a intrat în Parlament, a venit la prima ședință cu un convoi de mașini, cu bodyguarzi înarmați. Alături a venit, de exemplu, Dumitru Alaiba, cu bicicleta. Aceea a fost ziua în care Plahotniuc declara că a câștigat alegerile, dar de fapt a pierdut alegerile viitoare. În 30 de ani s-a furat atât de mult și atât de mulți indivizi lipsiți de orice fel de calități s-au îmbogățit, încât oamenii, iată, au început, unul câte unul, să conștientizeze situația în care se află.
Revenind, în Moldova, în toți acești ani, au fost două procese care s-au manifestat în același timp: pe de o parte jurnaliștii, în timiditatea lor, explorau cât mai mult libertatea de expresie, pe de altă parte politicienii explorau cât mai profund varietatea posibilităților de a se folosi de vulnerabilitățile jurnaliștilor. Au apărut în consecință ziariștii de casă, cei ai oligarhilor. Făceau un jurnalism departe de interesul public, și cu toate astea aveau salarii bune, case, vacanțe. A fost un moment în care am crezut că ne-au învins, pe noi, cei puțini, jurnaliștii care puneam mai presus de toate integritatea morală și profesională, reporterii care se sufocau în investigații sau reportaje care arătau adevăratele probleme ale oamenilor.
În concluzie, cam până în 2018 libertatea de exprimare a fost marginalizată, exista, dar la periferiile presei mainstream. Politicienii au testat și beneficiile rețelelor de socializare, armatele de troli, like-urile cumpărate, însă tot ceea ce a fost creat și întreținut artificial s-a prăbușit după 2018. În presă, de impact au rămas doar acele instituții media ridicate organic, pe un feedback și o susținere nemijlocită oferită de cititorul real.
Ce avem acum? Publicul captiv s-a redus. Televiziunile sunt încă bine controlate de politicieni, dar oamenii nu se mai uită atât de mult la televizor, au început să-l abandoneze. Ziarele în ediție print au început să moară, iar cele care rezistă o fac mulțumită cititorilor care apreciază conținutul de calitate și își procură abonamente. Din fericire, controlul și manipularea sunt tot mai greu de exercitat, pentru că cetățenii au început să se informeze accesând portalurile independente din mediul online, cele care răspund efectiv la întrebările lor. În ciuda acestui fapt, propaganda, însă, nu e mută, și aș da aici doar exemplul atât de cunoscut al minciunilor de presă fabricate și difuzate, atât în Moldova cât și în România, de către cei de la Sputnik.md.
Reporter Podul.ro: În ce măsură, în prezent, Moscova patronează resorturile de ghidaj ale lentilei mediatice în Republica Moldova? Cum se fac simțite umbrele Rusiei în presa dintre Prut și Nistru?
Alina Radu: Avem umbra Rusiei peste tot, în momentul de față, în presa din Moldova. Putem vorbi de două feluri de propagandă, control și finanțare din partea Rusiei: unul, asupra presei, al doilea fiind cel manifestat în spațiul public.
În presă, avem umbrele Rusiei la nivel oficial, vorbind de site-uri precum Sputnik.md sau publicații precum Komsomolskaya Pravda. Gândiți-vă că, în Republica Moldova, stat proclamat independent de 30 de ani, ziarul cu cel mai mare tiraj este Komsomolskaya Pravda, ziar din fosta URSS editat acum în Federația Rusă, alături de alte publicații similare. Un ziar extrem de citit în regiunea Transnistreană, cu un conținut facil, în care propaganda și dezinformarea sunt strecurate printre știrile mondene, și din care poți afla, de pildă, cât de rău se trăiește în Europa, cum or să se închidă bisericile, cum se va interzice tăierea porcului și cum toată populația va deveni gay. Asta ar fi propaganda declarată a Rusiei.
Pe de altă parte, în ciuda scăderii interesului pentru televiziune, posturile TV de limbă rusă sunt încă extrem de populare, pentru că au grila încărcată cu filme și producții de entertainment printre care, sau chiar în cadrul cărora, sunt inserate mesaje propagandistice, care uneori înjosesc, generic, moldoveanul, ucraineanul sau românul spre exemplu.
Despre controlul Rusiei exercitat asupra mediei din Republica Moldova s-a vorbit foarte mult. S-a spus mereu în spațiul public faptul că Dodon aduce banii pentru a-și susține salahorii întru promovarea mesajului propagandistic al Rusiei oficiale, proprietarii celor mai aprige media de propagandă rusă sunt afiliați Partidului Socialiștilor din Chișinău, dar, din păcate, nu a existat un interes al autorităților în a proba toate acestea și a arăta cum funcționează plata cu sacul. Pentru că Rusia nu face transferuri bancare, din câte se știe. Preferă să plătească cash.
În spațiul public, controlul și finanțarea ar putea fi depistate prin dinamica grupărilor de opinenți. Pe rețelele de socializare sunt foarte active grupurile de conturi false care acționează în forță, atacând încercările de a elucida cui aparține această presă și cum este finanțată. Pe 9 mai, de pildă, am scris un comentariu legat de atrocitățile comise de armata rusă. ”Încă nu te-au dat la săpun?”, cam așa au fost comentariile lor.
Reporter Podul.ro: Există o complicitate a unora dintre jurnaliști cu ofertele de finanțare venite din partea politicului, o formulă de răspuns care să transforme, contemporan, cenzura impusă pe vremuri, în autocenzura interesată?
Alina Radu: Din păcate da, așa-zișii jurnaliști acceptă toate acestea. Mulți își justifică complicitățile prin cunoscutele formulări de genul ”am credite de plătit”, ”am familie” etc. Din nefericire, toate aceste comportamente ale unora au început să fie tolerate de ceilalți, sau trecute cu vederea, pe principiul unei clamate solidarități de breaslă.
Între 1989 și 1993 a existat un val de purificare în presa din Moldova, o perioadă în care jurnalistul considera onorabil să spună adevărul și numai adevărul și să servească doar comunitatea. De atunci, însă, a urmat comercializarea sau mercenarizarea jurnalismului din Moldova. Vremurile au creat, pe de o parte, un segment foarte îngust de jurnaliști care au ținut la principii și la valori, și au dat naștere, pe de altă parte, unei armate considerabile de slujitori politici de presă.
Deci, după ani de cenzură, prezentul ne-a adus o altă formă de reprimare a liberei exprimări, autocenzura interesată, bazată pe satisfacerea nevoilor personale. Primim deseori, la Ziarul de Gardă, apeluri de la jurnaliștii de la diverse instituții de presă, care ne dau teme incomode, motivând că ei nu le pot aborda din astfel de motive.
Poate viitorul va schimba o astfel de stare de fapt. Au apărut o mulțime de jurnaliști tineri care au înțeles că pot face ceva cât de mic în diferitele proiecte de presă independente, pe investigații, social, drepturile omului etc. Sper ca această nouă generație va da o lecție jurnaliștilor aserviți politicienilor.
