„De ce să le reducem de la 32 la 10 și nu să le eliminăm în totalitate?”. Vasile Tofan consideră că raioanele sunt „inutile”, iar singura soluție este municipalizarea
„Există un consens aproape universal că acestea (raioanele n.r.) sunt inutile si anacronice. Mai ales după ce responsabilitățile pe asistență socială și medicină au fost transferate la centru, iar direcțiile de educație urmează. Atunci de ce să le reducem de la 32 la 10 și nu să le eliminăm în totalitate?”, întreabă antreprenorul Vasile Tofan, care constată că majoritatea țărilor mici din regiune nu au un „nivel 2” (sistem în care autoritățile publice locale acoperă un teritoriu mai larg precum raion sau municipiu și care coordonează activitatea unităților de nivelul 1, cum ar fi sate, comune, orașe n.r.). Potrivit lui, soluția este „municipalizarea în jurul centrelor raionale existente”.
„Lista țărilor mici, ca noi, fără nivel 2 este foarte lungă, este regula, noi fiind excepția: Lituania, Letonia, Estonia, Irlanda, Georgia, Malta, Cipru, Islanda, Slovenia etc. Chiar și „concurenții” noștri pentru aderarea la UE – Albania, Muntenegru, Macedonia de Nord – niciuna dintre aceste țări nu are un nivel 2 ales. Unica excepție veritabilă dintre țările mici – Croația – fierbe în dezbateri privind restructurarea regiunilor, deci probabil vor dispărea și acolo în forma lor actuală. Chiar și în țări mult mai mari – Danemarca, Olanda (18 mil. oameni) – nivelul 2, chiar dacă e ales, este foarte slab, cu funcții mai mult simbolice, un fel de quasi-autorități, care cel mai probabil vor dispărea în timp”, explică Tofan.
Potrivit antreprenorului, unicul argument plauzibil pentru păstrarea raioanelor ține de coordonarea infrastructurală și aplicarea pentru proiecte regionale europene. Totuși, Tofan susține că pentru acest lucru „nu trebuie să reinventăm roata”.
„Aceste împuterniciri pot fi preluate de agenții regionale, coordonate central, la fel ca în statele baltice, care au doar 2 nivele de administrare – central și local. Letonia, fără un nivel 2 regional, este la aproximativ 85% rată de absorbție a fondurilor de coeziune (2021-2027), iar România, cu toată dragostea noastră pentru județe, la circa 16%”, punctează Vasile Tofan.
Tofan explică că problema administrației publice locale este foarte gravă.
„31% din totalul angajaților din Moldova sunt bugetari, peste țări mult mai bogate ca noi, peste Islanda, Luxemburg sau Elveția. Deja avem 1,1 angajați la un pensionar – cea mai mică rată din Europa. Mergem în viteză a 5-a spre un colaps bugetar. Chiar și în România lui Bolojan, unde se taie în carne vie, ponderea bugetarilor este de circa 16%. Avem nevoie de un stat mai mic și mai eficient (inclusiv puterea centrala – agentii, ministere) – și pentru că ne va costa mai puțin, și pentru că va face lucrurile mai bine și mai repede”, constată el.
Antreprenorul consideră că dacă autoritățile merg pe această cale mai departe, atunci riscă să repete „greșeala din 1999, venind cu o reformă mult prea timidă la nivelul 1 și păstrând, artificial, un nivel 2 inutil”.
„Discuțiile interminabile despre cum trebuie să se numească noile regiuni mută accentul pe un subiect, în mare, irelevant. E timpul sa punem rațiunea peste semantică. Realitatea practică este că centrele raionale – pe cât de mult nu am detesta moștenirea sovietică – sunt locurile unde oamenii s-au deprins să meargă să-și rezolve problemele. Sunt centre de gravitație economică, rutieră, administrativă, culturală. Omul de la Nisporeni sau Călărași nu trebuie fugărit la Ungheni să-și rezolve problemele”, susține Tofan.
Potrivit lui, soluția este „municipalizarea în jurul centrelor raionale existente (toate satele din raion amalgamate în centrul raional), care să devină poli de dezvoltare economică regională si eliminarea nivelului 2 administrativ (dispariția raioanelor)”.
„Pentru cele 2,4 mil. de oameni câți mai suntem, un guvern central mic, reformat, plus 40 de municipalități puternice, e formula optimă”, afirmă el.
