27 ianuarie – Ziua Internațională de comemorare a Victimelor Holocaustului. Mesajul președintei Maia Sandu
În fiecare an pe 27 ianuarie este marcată Ziua Internațională de comemorare a Victimelor Holocaustului. În 2023 se împlinesc 78 de ani de la eliberarea lagărului de concentrare nazist Auschwitz şi, totodată, de la înființarea Organizației Națiunilor Unite (ONU).
În discursul rostit în cadrul mitingului de comemorare a Victimelor Holocaustului, președinta Maia Sandu a declarat că „umanitatea nu și-a învățat lecția Holocaustului” și că „astăzi, mai mult ca oricând, e nevoie de un vot comun împotriva răului”.
Discursul Președintei Maia Sandu la mitingul de comemorare a victimelor Holocaustului
Astăzi, 27 ianuarie 2023, Ziua de comemorare a celor șase milioane de victime ale Holocaustului capătă nuanțe și mai tragice, și mai întunecate, și mai îngrijorătoare.
Cum au fost posibile acele grozăvii în plin secol 20? Ce mișcări, ce disfuncționalități ale unor sisteme de guvernare duc la apariția și justificarea unor asemenea atrocități? Ce instrumente de manipulare a conștiințelor au dat asemenea roade malefice?
Peste 300 de mii de evrei, romi, oameni care făceau parte din alte grupuri și-au pierdut viața în regiunea noastră, în timpul Holocaustului. Sunt sute de mii de tragedii umane. Multe dintre aceste tragedii rămân în continuare necunoscute.
Urmele sângerânde ale istoriei continuă să apară la suprafață chiar și peste decenii. Mă gândesc acum la cele 500 de perechi de pantofi, găsite recent într-o groapă comună la Tiraspol. Cine au fost acei 500 de oameni? Cine au fost acei care au apăsat pe trăgaci? Cine trebuie să dea la o parte voalul timpului, pentru a scoate adevărul din gropile de var?
Unde am închis ochii noi ca oameni, ca umanitate? Unde am întors privirea, unde ne-am prefăcut că nu observăm? Indiferența legitimează crima. Privirea întoarsă îi dă răului libertatea de acțiune.
Și astăzi, ca și optzeci de ani în urmă, sunt oameni care neagă realitățile. Oameni care, dintr-un ciudat și fals instinct al autoconservării, din cauza unui soi de surzenie socială, preferă să creadă că nimic nu s-a întâmplat atunci – că nimic nu se întâmplă acum.
Holocaustul nu este drama unei națiuni aparte, ci este tragedia întregii umanități. Până acum, mulți credeau că umanitatea și-a învățat lecția, lecția Holocaustului și că lumea de după este alta. Din păcate, se pare că lecția nu a fost învățată.
Astăzi, mai mult ca oricând, e nevoie de un vot comun împotriva răului. Astăzi este imperativ necesar ca fiecare dintre noi să spună un NU hotărât minciunii, dezinformării, instigării la ură.
Să punem stavilă valului de ură și manipulare. Să identificăm și să eradicăm extremismul atunci când apare, să nu-l lăsăm să-și extindă tentaculele. Suntem obligați să nu rămânem tăcuți! Vocea fiecăruia dintre noi are puterea de a reduce la tăcere trompetele zgomotoase ale minciunii și negării.
În acest an, instituțiile din Moldova s-au alăturat campaniei globale #WeRemember de combatere a antisemitismului, intoleranței și xenofobiei. Pe clădirea Parlamentului Republicii Moldova va fi proiectat simbolul campaniei, care cheamă societatea să nu permită xenofobiei și urii să prindă rădăcini în țara noastră. Lecțiile trecutului trebuie învățate.
Fie veșnică amintirea victimelor în inimile noastre. Pace nouă tuturor!
Tragedia Holocaustului a atins și R. Moldova. În 1940, Uniunea Sovietică a anexat Basarabia, în acel moment parte a României, iar pe 2 august a fost proclamată RSS Moldovenească, în componența căreia a intrat partea vestică a RASS Moldovenești și cea mai mare parte a Moldovei dintre Prut și Nistru. Pe noul teritoriu creat locuiau circa 300.000 de evrei.
Soarta evreilor din Basarabia în timpul Holocaustului a fost una tragică. Odată cu începutul celui de-al Doilea Război Mondial, în fiecare sat a avut loc masacrarea evreilor. Omorârea acestora era însoțită de o cruzime sadică. De exemplu, în Rezina, aproximativ 1 000 de femei și copii au fost arşi de vii în cuptoare de calcar, oamenii au fost îngropați fiind încă în viață sau spânzurați pe cârlige de fier.
Deja în iulie 1941, au început să se formeze ghetourile. Primii 25 000 de evrei sunt expulzați pe teritoriul ocupat de germanii din Ucraina, în timpul ocupației de la Chișinău, naziștii ucid cel puțin 10 000 de evrei. Până în august 1941, în Basarabia s+au format deja 7 ghetouri mari și tabere de concentrare evreiești, unde erau aproximativ 65 000 de evrei. În septembrie 1941 începe deportarea evreilor în Transnistria. Până în decembrie 1941, aproape toată populația evreiască a ghetoului a fost deportată, condițiile de deportare fiind teribile. Mii de oameni au murit pe drum. Câteva sute de evrei rămaşi în ghetoul Chișinăului și în alte teritorii au fost expulzați la începutul anului 1942.
Câteva zeci de familii au reușit să supraveţuiască cu ajutorul rudelor și prietenilor din România, însă astfel de cazuri sunt rare, spun reprezentanții Institutului Național al Femeilor din Moldova „Egalitate”. Spre deosebire de România, Transnistria și chiar Bucovina, până la sfârșitul anului 1941 – începutul anului 1942 aproape întreaga populație evreiască din Basarabia a fost fie distrusă, fie deportată în Transnistria.
În iunie 2016, Misiunea OSCE în Moldova a ajutat reprezentanții autorităților moldovenești și ai societății civile să participe la reuniunile plenare ale Alianței Internaționale pentru a comemora Holocaustul (IHAC) de la Geneva, Elveția.
În 2007, a fost adoptată Rezoluția 61/255 a Adunării Generale a ONU, care a cerut tuturor țărilor să respingă orice tentativă de negare a existenţei Holocaustului și să onoreze memoria persoanelor ucise în mâinile naziștilor. De atunci, Organizația Națiunilor Unite, cu sprijinul UNESCO, al Parlamentului European și al organizațiilor interguvernamentale regionale, încurajează evenimente speciale, cum ar fi vizionarea de documentare sau pregătirea materialelor de informare, pentru a crește gradul de conștientizare a oamenilor cu privire la cât de periculoasă este politica de genocid.
