Ziua Internațională a Justiției Sociale: cât de echitabil este accesul la justiție pentru toți cetățenii R. Moldova?
Tradițional, la 20 februarie, este marcată Ziua Internațională a Justiției Sociale, o zi dedicată promovării echității, solidarității și respectării drepturilor fundamentale ale fiecărei persoane. Această zi readuce în atenția publică necesitatea combaterii discriminării, reducerii inegalităților sociale și consolidării unor sisteme juridice care să protejeze persoanele vulnerabile.
Cu această ocazie, ZdG a discutat cu experți din domeniu pentru a afla cât de echitabil este accesul la justiție pentru toți cetățenii și ce măsuri sunt necesare pentru a garanta că justiția este asigurată pentru toate clasele sociale, indiferent de rasă, sex sau religie.
Cât de echitabil este accesul la justiție pentru persoanele din grupurile social vulnerabile și unde apar cele mai mari discrepanțe? Ce reforme sunt necesare pentru a garanta că justiția nu depinde de statutul social, gen sau apartenența etnică?
Ceslav Panico, Avocatul Poporului
În ultima perioadă, R. Moldova a înregistrat anumite progrese în ceea ce privește accesul la justiția socială. De exemplu, în 2025 a fost modificat cadrul legal privind accesul grupurilor vulnerabile la asistență juridică garantată de stat, adică la servicii de avocat gratuit. Astfel, a fost extins plafonul de eligibilitate, iar mai multe categorii, precum persoanele cu dizabilități sau victimele violenței în familie, pot beneficia gratuit și mai ușor de asistență juridică.
Pe de altă parte însă, există încă dificultăți. Inclusiv ca efect al reformei hărții judiciare și a procuraturilor, reducerea numărului de sedii a dus, în unele cazuri, la creșterea distanței până la instanțe. Chiar dacă există alternative, precum ședințele prin videoconferință, multe persoane din grupuri vulnerabile nu au acces la internet sau la tehnologiile necesare pentru a participa online la procese.
Tot în 2025, ne-am bucurat de continuarea reformei medierii (proces de restructurare, inițiat de Ministerul Justiției, care vizează modernizarea soluționării amiabile a conflictelor, n.r.). Medierea, mai ales în cauze civile, este o opțiune mai ieftină și mai accesibilă, în special pentru grupurile vulnerabile, însă este un domeniu unde mai trebuie progresat.
Un alt domeniu vizează persoanele care intră în contact cu legea penală, în special cele aflate în penitenciare sau în alte locuri de detenție. Procesul de umanizare a politicilor penale avansează greu și este nevoie de alternative la detenție, astfel încât persoanele vulnerabile să aibă șanse reale de reintegrare socială și să nu rămână blocate în sistemul penal.
Carolina Bagrin, directoare a programului „Drepturile Omului” la Centrul de Resurse Juridice din Moldova
Dacă ne referim la nivel teritorial, primul impediment ține chiar de amplasarea fizică a instanțelor. Acestea sunt organizate regional, iar pentru persoanele din zonele rurale sau mai îndepărtate accesul fizic este dificil. Este nevoie de deplasare, de transport, iar nu peste tot există rute bine organizate sau frecvente.
Pentru persoanele cu dizabilități locomotorii, acolo unde sediile instanțelor nu sunt acomodate, apare o barieră fizică suplimentară care le împiedică accesul. În cazul minorităților lingvistice, faptul că nu se pot adresa în limba pe care o stăpânesc cel mai bine reprezintă o altă barieră.
În primul rând, este nevoie de o schimbare de paradigmă, adică o abordare bazată pe drepturile omului și pe necesitățile specifice ale fiecărui grup. De exemplu, acolo unde există necesități lingvistice, sistemul judiciar trebuie să asigure traducători în fiecare instanță, care să faciliteze comunicarea și să traducă cererile depuse, astfel încât această sarcină să nu cadă pe umerii justițiabililor.
Există și alte măsuri utile: scutirea de taxa de stat pentru anumite grupuri trebuie menținută și revizuită periodic acolo unde este necesar. Totodată, asistența juridică garantată de stat ar trebui extinsă, în special pentru cazurile ce vizează copiii, una dintre cele mai vulnerabile categorii, sau victimele violenței în familie.
Vadim Vieru, director de program, Promo-LEX
De principiu, problema ține de accesibilitatea infrastructurii de justiție. Reforma hărții judiciare a fost realizată în mai multe etape, iar astăzi avem deja raioane în care nu mai există instanțe. De exemplu, instanța din Nisporeni a fost transferată la Ungheni.
Totuși, lucrurile stau mai bine decât în urmă cu câțiva ani. Dacă anterior, de exemplu, nu existau parajuriști, astăzi, în unele localități, aceștia sunt prezenți și pot oferi asistență juridică primară. Există și mai mult acces la informație. Însă, pentru persoanele în etate sau pentru cele fără competențe digitale, rămâne destul de dificil să obțină servicii pe segmentul justiției sociale în R. Moldova. Aceasta este una dintre cele mai mari provocări.
În rest, costurile de accesare a serviciilor de justiție sunt relativ rezonabile pentru persoanele fără venituri suficiente. Se poate solicita un avocat din sistemul de asistență juridică garantată de stat, inclusiv pe cauze civile. O modificare recentă este introducerea taxei de timbru de 200 de lei, însă și aici sunt prevăzute scutiri pentru anumite categorii.
Atunci când se realizează reforme, inclusiv cele ce țin de harta administrativ-teritorială sau de competența instanțelor, trebuie analizată foarte atent accesibilitatea pentru toți cetățenii.
Un exemplu practic: cetățenii din Rezina, care anterior aveau anumite cauze examinate în apel la Curtea de Apel Centru, acum sunt la Curtea de Apel Bălți. Din informațiile primite de la unii justițiabili, accesul este mai dificil, pentru că este mai ușor să ajungi la Chișinău decât la Bălți, din cauza transportului public slab dezvoltat.
Totodată, cultura juridică rămâne redusă. Dacă oamenii ar cunoaște mai bine cum funcționează sistemul, ce drepturi au și ce pași trebuie să urmeze, multe situații s-ar soluționa mai simplu și mai rapid.
