Unul dintre executorii judecătorești implicați în SCHEMA de deposedare a capitalei de peste 5 ha de terenuri, în valoare de sute de milioane de lei — ACHITAT. A acuzat presiuni și șantaj din partea „unor persoane influente”, dar nu a dat nume

Iacob Miron, unul dintre executorii judecătorești implicați în schema prin care municipiul Chișinău a fost deposedat de terenuri cu o suprafață de circa 5,5 hectare, care valorau, încă în 2018, la prețul de piață, peste 100 de milioane de lei, a fost achitat de magistrata Vasilisa Muntean de la Judecătoria Chișinău. Sentința a fost pronunțată pe 8 octombrie 2025, iar autoritățile din justiție NU au făcut niciun anunț public, deși în ultimele luni, obișnuiau să emită comunicate atunci când erau emise sentințe pe dosare de rezonanță.  

Magistrata a ajuns la concluzia că „nu au fost aduse probe suficiente” și a reiterat că  „probele administrate în ședința de judecată nu sunt de natură să demonstreze, cu certitudine și dincolo de orice dubiu rezonabil, existența unui interes material ori personal al inculpatului în săvârșirea faptei. Din contra, comportamentul acestuia pare a fi determinat mai degrabă de teamă și de presiunile exercitate asupra sa”. 

Concluziile instanței au fost preluate din discursul lui Iacob Miron, care, fiind audiat, a relatat în mai multe rânduri că „în acest caz ar fi implicate persoane cu funcții înalte din instituții de drept” și că asupra sa, constant s-ar fi făcut acțiuni de „presiune, șantaj, intimidare și discreditare”. 

În perioada 2016-2018, Ziarul de Gardă a relatat constant despre cum, printr-o schemă în care au fost implicaţi avocaţi, executori judecătoreşti, judecători, oameni de afaceri, dar şi diverşi funcţionari, municipiul Chişinău a fost deposedat de peste 30 de loturi de teren, cu o suprafaţă totală de aproximativ 5,5 hectare şi o valoare de piaţă de peste 100 de milioane de lei.

ZdG a urmărit cine sunt personajele care au pus schema în aplicare, dar şi care a fost traseul terenurilor. Încă în 2018, ZdG a constatat că o parte dintre ele au ajuns în proprietatea unor benzinării, altele, în portofoliul unor companii de construcţii şi a unor firme offshore din Marea Britanie sau insulele Marshall din Oceanul Pacific. Unele loturi de teren se vindeau atunci cu sute de mii de euro, deşi au fost adjudecate la preţuri de peste 20 de ori mai mici. Majoritatea acestor terenuri sunt și astăzi în proprietatea unor companii care au fondatori în zone off-shore, pentru a face complicat procesul de identificare a persoanelor care au stat în spatele schemei. 

Vedeți și: VIDEO/ Vânătorii de terenuri. Cum a fost deposedat mun. Chișinău de terenuri cu o valoare de peste 100 de milioane de lei

Iacob Miron, a fost unul dintre executorii judecătorești implicați în schema de delapidare a statului de terenuri. În perioada 2016-2017, inclusiv Primăria mun. Chișinău anunța, prin mai multe comunicate de presă despre deposedarea sa de 20 de loturi de teren în urma unor licitaţii organizate de către executorul judecătoresc Iacob Miron. ZdG a scris, atunci, despre aceste cazuri.

Procuratura Anticorupţie a trimis dosarul pe numele lui Iacob Miron în instanța de judecată în 2018. Miron era învinuit de „introducerea intenţionată a datelor denaturate în procesul-verbal privind pretinsa desfăşurare a licitaţiei din 13 ianuarie 2016 cu adjudecarea dreptului de proprietate asupra terenurilor proprietate municipală şi publică în număr de 20 de terenuri din Chişinău, unor întreprinderi autohtone. În realitate, careva licitaţie la 13 ianuarie 2016, de către executorul judecătoresc Iacob Miron nefiind petrecută”, explica Procuratura Anticorupţie, în 2018. 

Detalii din sentință. Învinuirea adusă de procurori

Conform învinuirii oficiale, Miron a fost inculpat pentru comiterea infracțiunii prevăzute de articolul 332 Cod Penal – Falsul în acte publice.

Conform informațiilor din sentința consultată de ZdG, executorul Iacob Miron, a fost învinuit că, a avut o înțelegere prealabilă cu Sergiu Goțonoga (avocatul care a reprezentat Asociația Obștească „Cuvântul de Onoare”, cea de la care a pornit schema licitațiilor pentru terenurile Primăriei),  și a acționat „din interes material în vederea încasării onorariului de la procedura de executare”. 

Procurorii l-au acuzat că, în perioada 18–22 decembrie 2015, în scopul mimării unei proceduri legale de organizare și desfășurare a licitației publice în baza actelor judecătorești menționate, privind acordarea în proprietate privată a loturilor de teren amplasate în mun. Chișinău, întreprinderilor gestionate de către Oleg Lucanov și Sergiu Goțonoga, SRL „Profi-Star”, SRL „Tehnoserv Prim” și „Alexcredit SRL”, ar fi falsificat ulterior procesul-verbal al licitaţiei. 

Declarațiile lui Miron în instanță. A zis că a acționat sub presiune și șantaj

În cadrul ședinței de judecată, inculpatul Iacob Miron s-a declarat nevinovat. Miron a făcut referire de mai multe ori la faptul că a fost „atras” în acest dosar de către avocatul Sergiu Goțonoga, cel care a reprezentat Asociația Obștească „Cuvântul de Onoare”, de la care a pornit schema licitațiilor pentru terenurile Primăriei. Miron, conform informațiilor din sentință, susține că Goțonoga i-ar fi zis că în acest caz „este implicată o persoană influentă și că „nu vor exista probleme”.

El a repetat des în instanță faptul că ar fi încercat, în mai multe rânduri, să-l convingă pe Goțonoga să renunțe la solicitarea de reluare a executării, „însă acesta a susținut că în spatele procedurii se află persoane influente din instituții precum Parlamentul, Procuratura și CNA, și că, în cazul în care executorul va refuza, va avea de suferit – i se va retrage licența și ar putea chiar fi reținut, întrucât deja fusese deschis un dosar penal pe numele său. A afirmat că toate aceste presiuni se răsfrâng nu doar asupra sa, ci și asupra executorului, iar persoanele implicate au declarat că, indiferent de circumstanțe, licitația trebuie să aibă loc”, se menționează în sentință. 

Miron a relatat faptul că în perioada premergătoare licitației, s-a simțit rău, „probabil și din cauza tensiunilor generate de contextul situației”, iar starea sănătății s-a agravat, „inclusiv pierzându-și parțial vocea, și a fost nevoit să meargă la policlinică, acuzând amețeli”, iar acolo medicul de familie i-a recomandat tratament la domiciliu pentru a evita răspândirea bolii către colegi. 

El a declarat însă că deși a solicitat, și din această cauză, amânarea licitației din 13 ianuarie 2016 „a început să primească multiple apeluri telefonice din partea unor persoane aflate în diverse funcții din cadrul instituțiilor de stat. Unele dintre acestea exercitau presiuni pentru a-l determina să desfășoare licitația indiferent de circumstanțe, în timp ce altele îl șantajau sau îl amenințau în mod direct, cerându-i să anuleze sau să amâne evenimentul”, se menționează în sentință. 

„În urma acestor interacțiuni, executorul a constatat existența a trei categorii de persoane implicate din cadrul instituțiilor de drept: Cei care insistau pentru desfășurarea licitației, aparent urmărind interese personale; Cei care exercitau presiuni pentru a împiedica desfășurarea licitației, urmărind la rândul lor propriile interese; Cei cărora executorul li s-a adresat în speranța de a obține sprijin, informații suplimentare sau intervenția în vederea suspendării procedurii, dar care au refuzat să se implice, invocând riscurile și amploarea situației”, scrie în sentință. 

Executorul a afirmat în instanță că niciuna dintre instituțiile apelate nu ar fi acceptat să intervină, motivând că „în spatele situației s-ar afla interese foarte mari și că pot apărea probleme serioase”. El a zis că i s-a recomandat să gestioneze situația pe cont propriu și că, chiar și după ce a informat reprezentantul creditorului, însoțit de o parte dintre potențialii cumpărători, despre agravarea stării de sănătate și despre recomandarea medicului de a urma tratament la domiciliu, presiunile au continuat. 

„După ieșirea din policlinică, executorul a fost așteptat de persoanele implicate și a încercat din nou să le convingă să amâne licitația. Acestea au insistat, însă, să se deplaseze la locul unde urma să aibă loc licitația. Ajunși acolo, executorul a constatat că spațiul era situat într-un demisol și nu corespundea cerințelor pentru desfășurarea unei licitații publice, fapt ce a constituit un motiv suplimentar de a refuza organizarea acesteia. Reprezentantul creditorului, Sergiu Goțonoga, era, la rândul său, contactat de diverse persoane, ale căror identități executorul nu le cunoaște, dar Goțonoga făcea referire la nume sonore. Acesta a declarat că refuzul executorului de a desfășura licitația ar putea atrage consecințe grave atât pentru el, cât mai ales pentru executor. Executorul a decis să se retragă la domiciliu și a închis telefonul pentru a evita noi presiuni. A conștientizat că situația este profund neregulată și a întreprins toate demersurile pentru a împiedica desfășurarea licitației. A doua zi, deși bolnav, s-a prezentat la Primăria municipiului Chișinău, unde a insistat, sub amenințarea că va apela la poliție, să fie înregistrate toate materialele aferente procedurii. În cele din urmă, actele au fost primite, fiind confirmat că refuzul înregistrării fusese impus de superiori, din cauza mediatizării intense a cazului”, se precizează în sentință că ar fi spus Iacob Miron. 

Executorul a mai relatat că după 13 ianuarie 2016 ar fi fost nevoit să-și schimbe numărul de telefon. El a spus că ulterior, pe 17 sau 18 ianuarie, Goțonoga ar fi „insistat asupra unei întâlniri, declarând că are mari probleme”, iar în cadrul întâlnirii, i-ar fi înmânat executorului un stick de memorie și mai multe procese-verbale întocmite privind desfășurarea licitației. 

El susține că, și de această dată, ar fi refuzat să semneze documentele (care să legalizeze licitația din 13 ianuarie), explicând că se afla în concediu medical, avea febră și starea generală era grav afectată, promițând că vor relua discuția după revenirea sa la serviciu. Ulterior, Miron spune că ar fi fost contactat de către reprezentanți ai Uniunii Executorilor Judecătorești, „fiind supus unor presiuni pentru a transmite sau preda dosarul de executare aflat în gestiune”. 

El a reiterat că, de fiecare dată când își pornea telefonul, „primea mesaje cu caracter amenințător, prin care i se cerea insistent să continue organizarea licitației”.

Dar, susține Miron, imediat după încheierea concediului medical, ar fi emis procesul-verbal prin care a constatat că licitația nu a avut loc. Acesta a subliniat că astfel de procese-verbale au doar valoare de constatare a unor fapte sau inacțiuni și nu produc efecte juridice în sine și că pe data de 27 ianiarie 016, a fost contactat de un reprezentant al Consiliului municipal Chișinău, care l-a informat că hotărârea supusă executării a fost anulată și trimisă spre rejudecare. 

El susține că a solicitat transmiterea unei copii a hotărârii anulate prin poștă și, ulterior, un exemplar cu ștampilă umedă, pentru a putea emite încheierea de suspendare a procedurii, dar că, începând cu aceeași dată, pe contul profesional gestionat de el ar fi început să parvină sume de bani, în mod haotic, fără a fi însoțite de documente justificative sau borderouri, contrar procedurilor obișnuite. 

„Unele dintre aceste sume au fost virate chiar și după suspendarea executării. Toate viramentele au fost efectuate cu depășirea termenului legal de 10 zile de la data anunțatei licitații. Aceste circumstanțe au determinat executorul să considere că se pregătește un val de presiuni mult mai dure. Ca răspuns, executorul a emis încheierea de suspendare a procedurii de executare, pe care a transmis-o tuturor părților implicate. Simultan, a expediat notificări către persoanele juridice care viraseră sume de bani, solicitându-le să comunice rechizitele bancare pentru restituirea acestora. În notificări, s-a precizat că licitația nu a avut loc și că procedura a fost suspendată ca urmare a anulării hotărârii executorii, fiind anexat și procesul-verbal corespunzător”, se menționează în sentință. 

Miron susține că ar fi fost contactat ulterior, din nou, de către Sergiu Goțonoga, care a insistat să se întâlnească pentru a discuta cazul. „În cadrul întâlnirii, Goțonoga i-a prezentat un proces-verbal pregătit în prealabil și i-a propus executorului să-l semneze, argumentând că astfel dosarul penal deschis împotriva acestuia ar urma să fie închis. A mai menționat că documentul ar servi drept justificare în fața Direcției de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, întrucât sumele transferate în cont erau semnificative și trebuiau restituite cu o bază formală. La începutul lunii iunie 2016, Goțonoga, însoțit de o persoană necunoscută, s-a prezentat la domiciliul executorului, unde, timp de aproximativ 30 de minute, au avut loc discuții tensionate. Goțonoga, vizibil speriat, a insistat din nou ca procesul-verbal să fie semnat, afirmând că, în caz contrar, vor apărea probleme materiale și personale majore pentru executor: putea fi reținut în orice moment, urma să-i fie retrasă licența și să fie supus altor represalii. Acesta a menționat și faptul că el însuși era amenințat, lăsând să se înțeleagă că presiunile veneau din partea unor persoane influente”, se mai precizează în sentință. 

Miron a spus că ulterior, în perioada mai–iunie 2016, Goțonoga ar fi insistat să semneze și să elibereze procesele-verbale privind desfășurarea licitației, afirmând că acestea erau deja semnate de către potențialii participanți. Atunci el susține că a cedat și a semnat actul. 

„A explicat că în lipsa acestor documente vor apărea probleme serioase și că doar prin semnarea lor se vor transmite rechizitele bancare pentru returnarea banilor, documentele respective urmând să fie utilizate ca justificare în fața Direcției de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor. Goțonoga a prezentat și o copie a unei ordonanțe de refuz în pornirea urmăririi penale în privința executorului legat de aceste circumstanțe, avertizându-l că, dacă refuză semnarea, ordonanța va fi anulată imediat, iar consecințele vor fi grave atât pentru el, cât și pentru executor. În fața acestor presiuni psihologice, executorul a semnat procesele-verbale, însă, în mod deliberat, nu a aplicat ștampila biroului pe exemplarele respective, păstrând un exemplar neștampilat și lăsând un alt exemplar lui Goțonoga”, se mai menționează în sentință. 

Miron a mai relatat că după ce a semnat actul, a început să primească citații din partea Judecătoriei Chișinău (sediul Centru), fiind invitat să se pronunțe asupra cererilor depuse de unii dintre pretendenții la licitație. El susține că s-a întâlnit repetat cu Goțonoga și „i-a comunicat că nu dorește să participe la nicio acțiune ulterioară, exprimându-și intenția de a se retrage din „jocul murdar” în care fusese atras”, doar că „Goțonoga i-a răspuns că nu el este cel care ia deciziile, ci că acestea sunt dictate de persoane foarte influente care controlează totul și care pot acționa oricând împotriva lui și a familiei sale. L-a avertizat că orice gest public sau denunț – inclusiv adresări către presă sau autorități – ar putea avea consecințe grave, fiind menționat faptul că atât executorul, cât și el, sunt monitorizați”. 

În fața instanței, Miron a spus că „nu a reușit să înțeleagă de ce „terenurile au fost înregistrate ulterior în registrul cadastral. De asemenea, acestea au fost ulterior înstrăinate, fără a fi aplicat sechestru din partea instituțiilor de drept, iar Primăria Chișinău nu a formulat o cerere de întoarcere a executării în starea anterioară. Presupune că motivul pentru inacțiunea autorităților locale ar putea fi presiunile exercitate asupra lor. Executorul afirmă că a făcut demersuri pentru a documenta întreaga situație, inclusiv în ceea ce privește implicarea unor persoane influente. Este de părere că instituțiile de drept aveau cunoștință despre schema frauduloasă cu mult înainte ca procedura să ajungă la el și că și acțiunile acestor instituții au fost influențate sau limitate. În opinia sa, dacă instituțiile de drept ar fi acționat corect și cu verticalitate, nu s-ar fi ajuns la o asemenea situație. Consideră că astfel de scheme au existat și anterior, continuând să existe și în prezent, doar că sunt mai sofisticate și mai bine mascate”, se mai precizează în sentință.

Miron a declarat instanței că „înstrăinarea terenurilor a fost posibilă cel mai probabil ca urmare a presiunilor exercitate și cu concursul unor persoane din cadrul instituțiilor de drept. A precizat că în această cauză au fost implicate numeroase persoane din sistemul de justiție și chiar parlamentari – unii din interes propriu, alții din cauza presiunilor sau a posibilelor materiale compromițătoare aflate în posesia altora. Deși nu deține dovezi directe împotriva anumitor persoane, executorul este convins că instituțiile de drept cunosc întreaga schemă și lista completă a celor implicați. Inculpatul a subliniat că, pe întreg parcursul procedurii, nu a urmărit niciun interes material sau personal. Dimpotrivă, din momentul în care a realizat natura reală a situației în care era implicat, a încercat în mod constant să se distanțeze și să iasă din acest cerc vicios. Cu toate acestea, nu a beneficiat de sprijin, fiind supus unui control strict și unor presiuni continue, iar orice tentativă de a obține informații suplimentare era urmată imediat de avertismente și intimidări”, a acuzat Miron. 

El s-a apărat afirmând că „temeiul înregistrării dreptului de proprietate asupra terenurilor a fost hotărârea instanței de judecată – și nu actele întocmite de el – în ciuda afirmațiilor apărute în presă”. El a negat că ar fi pretins sau primit vreodată foloase necuvenite, menționând că nu există nicio probă – declarație, înscris sau alte mijloace – care să susțină o asemenea acuzație.

Instanța de judecată a luat act de declarațiile lui Miron. Deși au fost audiați mai mulți martori, aceștia nu au făcut declarații care să-l incrimineze pe executor. Deși Miron a făcut referire de mai multe ori la faptul că a acționat la indicațiile lui Sergiu Goțonoga, acesta nu a fost audiat în timpul examinării cauzei penale. Deși anterior s-a anunțat că Goțonoga era vizat și el într-un dosar penal, în octombrie 2025, dosarul NU este trimis în judecată. Pe portal găsim mai multe litigii prin care Sergiu Goțonoga sau Olga Goțonoga solicită anularea unor acte emise de Serviciul de Informații și Securitate sau Procuratura Anticorupție, inclusiv ridicarea sechestrului de pe unele bunuri. 

Instanța a constatat faptul că toți participanții înscriși la licitația din 13 ianuarie, a cărui loc de desfășurare a fost schimbat în ultimul moment, ar fi fost înștiințați și și-au dat acordul în scris pentru schimbarea locului desfășurării, cu excepția reprezentantului Primăriei, care a sosit ulterior. ZdG scria însă, în 2018 că „materiale video şi audio din acea perioadă arată că executorul judecătoresc, Iacob Miron, ar fi îngrădit mai multor persoane participarea la acea licitaţie”. 

Argumentele instanței: „Comportamentul acestuia pare a fi fost determinat mai degrabă de teamă și de presiunile exercitate asupra sa”

Judecătoarea Vasilisa Muntean a constatat că „în urma probatoriului și declarațiilor martorilor, licitația programată pentru 13 ianuarie 2016 nu a avut loc, fapt recunoscut implicit și de inculpat” și că „acesta a indicat că a fost presat psihologic și amenințat din multiple surse, inclusiv de persoane influente să petreacă licitația, deși se afla în incapacitate fizică și intenționa să amâne licitația”. Judecătoarea a considerat valabile afirmațiile lui Miron care a spus că „a fost presat de reprezentantul creditorului (Goțonoga) să semneze procesele-verbale, sub amenințarea unor consecințe personale și profesionale grave, fiind invocate inclusiv influențe la nivel înalt”, deși nici în declarațiile lui Miron, nici în constatările instanței nu se menționează numele „persoanelor influente” la care se făcea referire. 

„Instanța constată că, deși inculpatul nu a adus probe care să dovedească în mod cert presiunile invocate, aceste afirmații nu pot fi respinse în mod implicit, ori organele de urmărire penală nu au verificat sau demonstrat contrariul, neefectuînd o investigare adecvată pentru a confirma sau infirma această versiune”, a remarcat Vasilisa Muntean. 

„Deși se constată săvârșirea unei fapte ilicite de către inculpat, modul în care acesta a acționat nu întrunește modalitățile normative ale laturii obiective ale infracțiunii de fals în acte publice. Conduita sa se apropie mai degrabă de faptele incriminate de art. 361 din Codul penal, respectiv confecționarea, deținerea, vânzarea sau folosirea de documente oficiale, imprimante, ștampile ori sigilii false”, a remarcat magistrata, care a dispus însă ca Miron să fie achitat. 

„Instanța constată că, în prezenta cauză, nu a fost întocmit un proces-verbal care să certifice transmiterea efectivă a bunurilor litigioase, iar dreptul de proprietate asupra acestora a fost înregistrat în temeiul unei hotărâri judecătorești pronunțate în lipsa unei încheieri de confirmare a licitației, contrar prevederilor legale.

Potrivit actului de învinuire, organul de urmărire penală susține că fapta a fost comisă de inculpat din interes material și alte interese personale, menționând că acesta ar fi acționat în scopul obținerii onorariului aferent procedurii de executare, în conformitate cu prevederile art. 38 din Codul de executare. Totuși, nu se oferă argumente clare privind natura concretă a acestor așa-numite „alte interese personale”.

În lipsa unor probe concludente care să ateste existența unui interes personal sau material, instanța apreciază că nu poate fi reținută acuzația potrivit căreia inculpatul ar fi acționat din astfel de interese. Totodată, instanța reiterează că probele administrate în ședința de judecată nu sunt de natură să demonstreze, cu certitudine și dincolo de orice dubiu rezonabil, existența unui interes material ori personal al inculpatului în săvârșirea faptei. Dimpotrivă, comportamentul acestuia pare a fi fost determinat mai degrabă de teamă și de presiunile exercitate asupra sa”, concluzionează judecătoarea, care a decis achitarea lui Iacob Miron.

În acest dosar, procurorul anticorupție Gheorghe Iapără, cel care a reprezentat acuzarea de stat în instanța de judecată, a propus ca Miron să fie recunoscut vinovat în temeiul art. 332  Cod Penal, dar „având în vedere intervenirea termenului de prescripție a răspunderii penale, să se dispună liberarea acestuia de pedeapsa penală”.

Conform informațiilor din sentință, pe acest dosar, la diferite etape au lucrat procurorii Dorin Burlacu, Eugeniu Rurac, Alexandru Gaina, Ala Căuș, Vladislav Bobrov și Gheorghe Iapără. Unii dintre ei nu mai activează, în octombrie 2025, în Procuratura Anticorupție. 

sentință iacob miron by Ziarul de Gardă

Miron, judecat simultan și într-un alt dosar, pentru corupere pasivă, a fost achitat

Iacob Miron a mai fost judecat într-un dosar comasat cu cel pentru fals în acte publice pentru corupere pasivă. În acest caz, procurorul Iapără au cerut ca el să fie recunoscut vinovat și să i se aplice o pedeapsă de 6 ani de închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis și aplicarea unei amenzi în mărime de 7000 unități convenționale, interzicerea exercitării unei anumite activități pe o perioadă de 8 ani. Totodată, procurorul a solicitat aplicarea, în privința inculpatului Miron, a măsurii preventive sub forma arestului preventiv, care să fie menținută până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești. 

El fusese reținut în flagrant de către ofițerii și procurorii anticorupție în noiembrie 2017 după ce a primit personal, în două tranșe, sub controlul colaboratorilor Centrului Național Anticorupție mijloace bănești în sumă de 5 și 15 mii de lei. A fost inculpat în baza art 324 cod penal, corupere pasivă. Banii fuseseră transmiși de către un oarecare Serghei Ciornîi, prezentat în sentință drept om de afaceri. 

Doar că, judecătoarea Vasilisa Muntean l-a achitat și în acest dosar după ce a constatat că Miron ar fi fost provocat să comită infracțiunea.

„Astfel, din materialul probator administrat rezultă că toate întrevederile înregistrate în faza incipientă a procedurii au fost inițiate de către Ciornîi Serghei. Această circumstanță sugerează că inițierea convorbirilor de către declarant a avut un caracter de incitare, creând aparența unei provocări, întrucât din ansamblul probelor nu se desprinde vreo intenție clară din partea lui Iacob Miron de a comite faptele imputate.

Cu referire la declarațiile martorului Serghei Ciornîi care este martorul determinant din partea acuzării și are totodată calitatea de denunțător în cadrul acestei cauze penale, instanța reține că celelalte probe din dosar demonstrează cu certitudine că Ciornîi Serghei a avut un rol deosebit de activ în cauză, întrucât din înregistrările audio și video nu rezultă pretinderea, de către inculpatul Iacob Miron, a sumelor bănești indicate în actul de învinuire.

Pe fondul lipsei unei exprimări explicite de estorcare, al comportamentului insistent al denunțătorului, al transmiterii banilor exclusiv sub supravegherea autorităților și al absenței unor acte premergătoare care să indice intenția infracțională a inculpatului, instanța concluzionează că sunt întrunite elemente relevante care susțin existența unei provocări.

Această concluzie este consolidată și de inexistența unui comportament infracțional anterior, precum și de circumstanțele în care denunțătorul a acționat cu o determinare evidentă de a stimula o reacție incriminabilă din partea inculpatului, fără existența unui pericol real anterior. În aceste condiții, instanța apreciază că fapta imputată nu poate fi considerată rezultatul unei inițiative infracționale proprii, ci mai degrabă produsul unui demers provocator orchestrat de autorități, prin intermediul martorului-denunțător.

Această situație impune aplicarea principiului in dubio pro reo și, totodată, reevaluarea validității și admisibilității probelor administrate, ridicând serioase semne de întrebare asupra echității procesului penal desfășurat.

Prin urmare, instanța constată că acuzațiile aduse inculpatului Miron Iacob nu se bazează pe probe pertinente și concludente, fiind doar niște presupuneri și interpretări extensiv defavorabile din partea acuzării”, se menționează în argumentarea sentinței.

Astfel, sentința de achitare a fost pronunțat pentru că „fapta inculpatului nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii”.

Sentința emisă de magistrata Vasilisa Muntean poate fi contestată, în termen de 15 zile, la Curtea de Apel Chișinău.

În octombrie 2025, Iacob Miron este, în continuare, executor judecătoresc. În ultimii ani, el a fost vizat în mai multe proceduri disciplinare, fiind sancționat, inclusiv cu suspendarea licenței. 

Percheziții în dosarul schemei prin care capitala a fost deposedată de terenuri au avut loc și în 2024.

Schema de acaparare a terenurilor publice a fost lansată în 2013 şi a fost pusă în aplicare prin intermediul unei Asociaţii Obşteşti necunoscute – „Cuvântul de Onoare”.

Deşi scopul declarat al asociaţiei era de a „consolida şi dezvolta societatea civilă”, în Consiliul ei erau mai multe persoane cu interese în domeniul construcţiilor.

Asociaţia s-a adresat Primăriei municipiului Chişinău cu o cerere de acordare în arendă, pentru 10 ani, a unui teren de la intersecţia străzii Nadejda Russo cu bulevardul Renaşterii Naţionale pentru amplasarea sediului şi a unei cantine destinate păturilor vulnerabile.

După refuz, Asociaţia a acţionat Primăria şi Consiliul Municipal în judecată, schimbându-şi pretenţiile. A cerut să fie organizate licitaţii pentru darea în arendă sau proprietate a loturilor de teren din Chişinău, libere de grevări şi pretenţii din partea terţilor. În judecată, asociaţia a fost reprezentată de către un avocat care avea atunci 33 de ani, Sergiu Goţonoga.

Încheierea judecătorului Ţurcan şi demisia onorabilă din sistem

La 1 octombrie 2013, „Cuvântul de Onoare” obţine o încheiere semnată de judecătorul Iurie Ţurcan, de la Judecătoria Râşcani din Chişinău. Aceasta obliga autorităţile să organizeze licitaţii publice privind acordarea în arendă, locaţiune funciară sau proprietate, a terenurilor publice din Chişinău.

Cu această încheiere, Asociaţia apelează la executorul judecătoresc Nicolae Paşa, cerând aplicarea în practică. În decembrie 2013, executorul apelează instanţa de judecată, cerând explicarea modului de executare a hotărârii judecătoreşti.

La 19 decembrie, demersul este admis, fiind emisă o altă încheiere, explicativă, prin care se anunţa că, în lipsa unor licitaţii organizate de autorităţile publice, încheierea poate fi executată de un executor judecătoresc, iar terenurile care urmau a fi licitate puteau fi alese de creditor, adică de persoana care ceruse autorităţilor acordarea terenurilor.

În ianuarie 2014, judecătorul Iurie Ţurcan şi-a dat demisia onorabilă din sistemul judecătoresc. El a încasat de la stat o îndemnizaţie unică de 162 de mii de lei. Tot atunci, încheierile sale devin definitive şi executorii, dar aveau să fie anulate ulterior de alți magistrați.

După încheierea judecătorului, Asociaţia Obştească „Cuvântul de Onoare” a identificat mai multe terenuri şi a antrenat în proces agenţia imobiliară „Acona Imobil”, cu adresa juridică într-un oficiu din Hotelul Codru, Chişinău. Agenţia a stabilit un preţ normativ al loturilor de zeci de ori mai mic în raport cu preţul lor de piaţă, iar ulterior, după ce primăria refuza să scoată loturile la licitație, cazul ajungea la executori judecătorești, care puneau schema în aplicare. Inițial, mai mulți executori au refuzat să se implice, dar ulterior, executoarea Evelina Marianciuc și Iacob Miron au acceptat.

Detalii despre cum a fost pusă în aplicare schema, vedeți în video de mai jos, realizat de ZdG în 2018.