R. Moldova, obligată să achite peste 5 mii de euro unui tânăr care s-a plâns la CEDO pe autoritățile naționale care „nu au efectuat o investigație eficientă cu privire la plângerile sale de maltratare”

R. Moldova este obligată să achite peste 5 mii de euro unui tânăr care s-a plâns la Curtea Europeană a Drepturilor Omului pe autoritățile naționale care potrivit lui „nu au efectuat o investigație eficientă cu privire la plângerile sale de maltratare”.

În fața Curții, reclamantul a invocat încălcarea Articolului 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale,

Potrivit circumstanțelor cauzei, în dimineața zilei de 12 septembrie 2010, în timp ce se întorcea de la un club de noapte din Orhei, Evghenii Duca a fost atacat și maltratat de o persoană necunoscută. Potrivit reclamantului, S. și G., se aflau la acel moment cu persoana necunoscută și au fost martorii incidentului. În ziua următoare, după incident, agresorul l-ar fi telefonat pe reclamant de pe un număr ascuns și l-ar fi amenințat cu aplicarea violenței în cazul în care acesta ar depune o plângere la poliție.

Pe 15 septembrie 2010, Evghenii Duca a depus o plângere la poliție, solicitând tragerea la răspundere a făptuitorului. Poliția a audiat mai mulți martori, iar la 20 septembrie 2010 cauza contravențională a fost suspendată, deoarece pretinsul contravenient nu ar fi fost identificat.

Pe 5 octombrie 2010, Procuratura raionului Orhei a dispus reluarea examinării cauzei, deoarece din conținutul plângerii inițiale a reclamantului rezulta o suspiciune rezonabilă de comitere a actului de huliganism.

La 21 martie 2011 a fost pornită o cauză penală în acest sens. Tânărul s-a plâns în repetate rânduri judecătorului de instrucție, invocând întârzierea nejustificată a urmăririi penale și pretinsele inacțiuni ale organului de urmărire penală pentru identificarea făptuitorului, dar acesta abia pe 16 martie 2012 a admis parțial una dintre plângerile tânărului și a obligat organul de urmărire penală să identifice numărul de telefon și persoana care l-ar fi amenințat pe reclamant. De asemenea, el a dispus audierea și confruntarea mai multor martori, precum și întocmirea portretului-robot al suspectului.

Pe 17 iulie 2012 și 18 ianuarie 2013 reclamantul a solicitat să i se ofere informații cu privire la derularea investigațiilor. Procurorul a informat reclamantul, pe 24 ianuarie 2013, despre faptul că din motive tehnice, operatorul de telefonie mobilă fusese în imposibilitate să furnizeze informația solicitată pentru identificarea numărului de telefon al presupusului agresor.

De asemenea, Evghenii Duca a fost informat că martorii au fost audiați repetat, însă nu a fost posibil de schițat portretul-robot al suspectului, deoarece martorii nu-și mai puteau aminti cum arăta el, în plus, confruntarea dintre martori nu putea fi efectuată, deoarece unul dintre ei părăsise țara în octombrie 2012.

În mai 2013 reclamantul a recepționat de la procuror răspunsul operatorului de telefonie mobilă, în care se menționa despre imposibilitatea oferirii informațiilor despre apelurile efectuate în 2010, deoarece asemenea informații se păstrează timp de un an.

La 14 martie 2014 procurorul a emis o ordonanță de suspendare a urmăririi penale, care a fost menținută de judecătorul de instrucție la 15 mai 2014, invocându-se imposibilitatea identificării persoanei vinovate de comiterea infracțiunii.

În fața Curții, reclamantul a invocat încălcarea Articolului 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale argumentând că autoritățile naționale nu au efectuat o investigație eficientă cu privire la plângerile sale de maltratare.

Curtea a notat că, deși fusese pornită o investigație promptă cu privire la plângerile reclamantului, aceasta s-a limitat la proceduri de ordin administrativ. O urmărire penală a fost inițiată abia jumătate de an mai târziu, ceea ce a limitat în sine utilitatea oricăror probe colectate.

CEDO a reținut că deși reclamantul a informat autoritățile despre apelul telefonic amenințător de la bun început, organul de urmărire penală a întreprins acțiuni întârziate în acest sens.

CEDO a constatat că a avut loc încălcarea Articolului 3 din Convenție sub aspect procedural.

Astfel, Curtea a acordat reclamantului 5 mii de euro pentru prejudiciul moral și 15 euro pentru cheltuieli poștale.