Leonid, fratele lui Adrian Nichifor, câștig de cauză la CtEDO
La data de 20 septembrie 2016 Curtea a făcut publică hotărârea în cauza Nichifor c. Moldovei.Reclamant în prezenta cauză este Leonid Nichifor, cetățean al R. Moldova, născut în 1966 și care locuiește în Chișinău.
În perioada de referință, reclamantul era acţionar într-o societate cu răspundere limitată fondată în anul 2002. Dânsul a deţinut 50% din capitalul social al societăţii. Cealaltă jumătate a acţiunilor a fost deţinută de A.N. În 2009, A.N. a depus o acţiune la Judecătoria Economică Chişinău solicitând excluderea reclamantului din lista de acţionari, pe motiv că acesta nu a vărsat aportul pentru partea sa din capitalul social. Reclamantul a menționat că a plătit şi că, în orice caz, acţiunea a fost tardivă, deoarece, potrivit legii ea putea fi depusă doar în termen de trei ani de la momentul de fondare a companiei.
La 14 martie 2009, Judecătoria Economică a respins acţiunea împotriva reclamantului invocând expirarea termenului de prescripție.
În cursul procedurii în faţa Curţii de Apel Economică A.N. a prezentat un set de procese-verbale ale unei adunări a acţionarilor societăţii din 20 februarie 2007, în conformitate cu care reclamantul a admis că nu a plătit pentru partea sa din acţiuni şi s-a angajat să plătească în termen de o lună, în caz contrar va pierde cota parte în calitate de fondator. Reclamantul a obiectat că procesul-verbal în cauză a fost unul fals şi a solicitat să fie efectuată o expertiză a semnăturii sale. Cererea sa a fost respinsă de către Curtea de Apel, care, la 9 iunie 2009, a admis apelul, a casat hotărârea primei instanţe, şi admis acţiunea lui A.N. Pe parcursul examinării cauzei, Curtea de Apel s-a bazat în totalitate pe procesul-verbal din 20 februarie 2007.
Reclamantul a depus recurs susţinând că procedurile nu a fost echitabile, deoarece Curtea de Apel Economică a respins fără nici un motiv cererea acestuia de a efectua o expertiză a procesului-verbal din 20 februarie 2007. El și-a reiterat poziţia că procesul-verbal în cauză a fost falsificat şi a prezentat dovezi cu privire la faptul că între 11 şi 22 februarie 2007, a fost plecat în Israel şi era, prin urmare, în imposibilitatea de a participa la adunarea acționarilor din 20 februarie 2007. El a reiterat, de asemenea, obiecţia sa cu privire la termenul de prescripţie.
La 17 decembrie 2009, CSJ a respins recursul reclamantului, menținând decizia Curţii de Apel Economice.
La o dată nespecificată, reclamantul a depus o plângere penală împotriva lui A.N., susținând că dânsul a falsificat procesul-verbal al adunării acționarilor din data de 20 februarie 2007. În cursul procesului penal, un expert de la Centrul Naţional de Expertize Judiciare, în raportul său din data de 07 august 2010 a ajuns la concluzia că semnătura de pe procesul-verbal din 20 februarie 2007 nu aparține reclamantului. Procesul penal este în curs.
În fața Curții, reclamantul s-a plâns în temeiul art. 6 CEDO, că procedurile au fost inechitabile, deoarece Curtea de Apel Economică şi Curtea Supremă de Justiţie au respins fără nici un motiv cererea acestuia de a efectua o expertiză a procesului-verbal din 20 februarie 2007. Potrivit reclamantului rezultatul unei astfel de expertize putea fi determinant pentru soluţionarea litigiului. De asemenea, reclamantul susţine că instanţele naţionale au ignorat argumentele sale referitoare la termenul de prescripţie şi s-au bazat pe elemente probatorii false în atingerea concluziilor sale. De asemenea, reclamantul s-a plâns că drepturile sale garantate de art. 1 din Protocolul 1 la Convenție au fost încălcate.
Curtea a constatat, în unanimitate, violarea articolului 6 din Convenție, dreptul la un proces echitabul, notând că, în contextul prezentei cauze, chestiunea termenului de prescripție invocată de reclamantul în cadrul procedurilor constituia un argument important. Fiind admis, el putea duce la respingerea acțiunii înaintate de către A.N. De fapt, prima instanță a respins acțiunea lui A.N. exact pe acest temei. În pofida acestui fapt, Curtea de Apel și Curtea Supremă au tăcut în privința obiecției reclamantului în privința admisibilității acțiunii. În lipsa unui răspuns specific și expres, este imposibil de a constata dacă aceste instanțe doar au neglijat să abordeze acest argument că acțiunea este tardivă sau dacă au intenționat să o respingă și, dacă aceasta a fost intenția, care au fost motivele în spatele deciziei respective.
Constatările nominalizate mai sus sunt suficiente pentru a constata violarea Articolului 6 din Convenție. Cu toate acestea, Curtea a constatat de asemenea și alte aspecte ale procedurilor ca fiind problematice. În particular, când A.N. a prezentat dovezi care, păreau foarte suspecte, atât Curtea de Apel cât și Curtea Supremă de Justiție au refuzat fără nici o explicație demersul legitim al reclamantului de a supune unei expertize documentul respectiv și să confirme sau să infirme alegația precum că semnătura era falsă. Chestiunea autenticității procesului verbal din 20 februarie 2007 urma să determine îngrijorarea judecătorilor cel puțin prin faptul că a fost prezentat la o etapă foarte târzie a procedurilor, după ce reprezentantul lui A.N. a declarat că potrivit informațiilor sale atare document nu a existat și deoarece reclamantul a invocat că semnătura nu îi aparține. Cu toate acestea, instanțele naționale se pare că nu au fost perturbate de argumentele reclamantului, chiar după ce acesta a prezentat dovezi să demonstreze că la 20 februarie 2007 el a fost în afara țării și nu putea fi prezent la adunarea acționarilor.
Curtea a considerat că nu este necesar că examineze separat capătul din cerere privind violarea drepturilor garantate de art. 1 din Protocolul 1 la Convenție au fost încălcate.
Reclamantul a pretins 1,025,171 Euro cu titlu de prejudiciu material, 25,000 Euro pentru prejudiciul moral și 2,502 Euro pentru costurile și cheltuielile suportate în fața Curții.
Curtea a hotărât ca R. Moldova să achite reclamantului 2,500 euro Euro cu titlu de prejudiciu moral și 2,000 Euro cu titlu de costuri și cheltuieli.
În fața Curții, reclamantul a fost reprezentat de dna S. Macrinici și dna A. Balan, avocați din Chișinău.
