Un ucrainean a înotat 4 kilometri prin înghețata Mare Azov pentru a scăpa de asediul de la Mariupol

Martor la bombardarea teatrului din Mariupol, Dmitri Iurin a fugit din orașul-port din sud-estul Ucrainei înotând în jur de 4 kilometri, de-a lungul țărmului Mării Azov, pentru a ajunge într-o zonă controlată de ucraineni, a relatează The Guardian.

Iurin era acasă pe 16 martie, când o bombă a lovit teatrul din Mariupol, locul unde se adăposteau sute de copii și de femei. Apartamentul lui se afla la doar câteva sute de metri distanță. „A fost groaznic, o explozie masivă, enormă. Am auzit strigăte, urlete”, a spus Iurin. „Am văzut corpuri și bucăți de cadavre. Am scos o femeie, apoi o fată și apoi un băiat. Toți erau răniți. Picioarele băiatului erau inerte. El țipa. Mâinile îmi tremurau. Eram plin de sânge”, a povestit Dmitri, care a intervenit pentru a evacua oamenii blocați în interior.

Numărul exact al persoanelor care au murit în atacul aerian rusesc este încă necunoscut. Președintele Zelensky a declarat că 300 de oameni au fost uciși. Martorii, inclusiv Iurin, confirmă că au văzut zeci de cadavre. Ei spun că bombardamentele continue din Rusia au făcut ca munca de salvare să fie periculoasă.

Iurin s-a întors în garajul unde se adăpostise cu mama sa, Nadejda, și-a aprins o țigară și a luat o pastilă de durere de cap. A decis că trebuie să fugă din Mariupol, oraș pe care timp de două săptămâni forțele ruse îl bombardaseră. Dar orașul era blocat din toate direcțiile. Atunci a venit cu un plan de urgență: va înota pentru a părăsit orașul în siguranță.

Cum l-au ajutat doi saci de gunoi și patru sticle de plastic de cinci litri

Înotător bun și pescar pasionat, el petrecuse ore întregi pe Marea Azov împreună cu tatăl său, prinzând pește. Decizia e cumva explicabilă. Dmitri a luat doi saci de gunoi pentru a se lega în jurul șosetelor și a folosit patru sticle goale de plastic, de 5 litri, pe post de „aripioare”. Un inedit sistem de plutire pentru momentele de „odihnă” din apă. A pornit pe jos spre plajă. Se făcuse deja seară. A lăsat în urmă blocuri ruinate: „Erau câțiva oameni în căutarea de apă potabilă. Cineva mi-a cerut țigări.  Am luat-o pe o potecă pe care o știam până la malul mării. Era frig”.

Două ore și jumătate, în apa de sub 10 grade Celsius

Iurin a plonjat în apă. A înotat 150 de metri, paralel cu țărmul, apoi a început să se îndrepte spre vest. „Îmi clănţăneau dinţii. Uneori mă odihneam deasupra plutitorului”, spune el. Temperatura mării nu depășea 7… 8 grade.
A înotat timp de două ore și jumătate, peste 4 kilometri, până la Melekin, o stațiune cochetă înainte de război, dar care acum se afla sub control rusesc.

După ce a ieșit din apă, în toiul nopții a bătut la ușa unor bătrâni care locuiau într-o casă aproape de faleză.

Votcă și un bol de borș

Bătrânii l-au ascuns și i-au dat un pahar cu votcă și un bol de borș. A doua zi de dimineață, cu ajutorul unui sătean, Iurin a reușit să se îmbarce într-un microbuz care se îndrepta spre portul Berdiansk, ocupat tot de forțele ruse. 

Soldații ruși de la punctul de control l-au ignorat. „Aveau 17 sau 18 ani”, și-a amintit Dmitri.
Din Berdiansk a putut trece pe teritoriul administrat de Ucraina, unde și-a continuat munca de voluntar în Garda Națională.