[sondaj] Promisiunile lui Dodon
De trei ani, Igor Dodon este președinte al R. Moldova. Ce promisiuni electorale, făcute în campania din 2016, a reușit să realizeze? Cu ce preț?
Veaceslav Berbeca, expert IDIS Viitorul
Promisiunile electorale ale lui Igor Dodon în campania alegerilor prezidențiale din 2016 constituie o sumă de cuvinte care au fost elaborate într-un anumit context politic și pentru o anumită categorie a societății moldovenești. Respectiv, din această perspectivă trebuie evaluate promisiunile sale electorale. Am în vedere faptul că platforma sa electorală a vizat electoratul românofob și rusofil care a constituit, în linii mari, ținta programului electoral. Totodată, a devenit președinte într-o perioadă în care scena politică autohtonă a fost dominată de Partidul Democrat. Asta însemnă că Igor Dodon a reușit să se manifeste parțial pe segmentul care nu intra în contradicție cu interesele democraților. Evidențiem că a reușit să obţină revenirea parțială a producției moldovenești pe piaţa rusă și atitudinea negativă față de Codul serviciilor media audiovizuale.
În privința altor promisiuni, cum ar fi, de exemplu, tragerea la răspundere a tuturor celor vinovaţi de „furtul secolului”, președintele nu a întreprins eforturi importante pentru soluționarea problemei. Ultimul an din mandatul său de președinte va fi adevăratul test al promisiunilor electorale ale lui Igor Dodon, fiindcă, pentru prima dată, controlează Guvernul și o majoritate parlamentară sprijinită de democrați.
Nadejda Hriptievschi, directoare de program CRJM
Îmi pare rău, dar eu nu cunosc nimic despre vreo promisiune electorală pe care ar fi respectat-o și ar fi realizat-o Igor Dodon. Este cel mai „călător” președinte, în special spre capitala Rusiei, dar și spre muntele Athos. Cunoaștem că preferă și alte locuri exotice. Cu aceste „proiecte”, Dodon cheltuie cei mai multi bani publici, în raport cu președinții precedenți. Tot el este și președintele care, în mod vădit, nu împărtășește valorile democrației, drepturile omului, egalitatea și echitatea socială.
Teo-Teodor Marșalcovschi, profesor universitar
Dodon nu are doctrină. E un politician bufonat. Depinde de indicațiile unei supraputeri, reprezentată, ca și formațiunea sa, de interesele geopolitice ale Rusiei. De aici reies promisiunile sale și „realizarea” acestora. Aș mai sublinia că dl Dodon e un politician foarte slab din toate punctele de vedere, e laș și nu respectă câtuși de puțin populația titulară. Am folosit cuvântul „bufonat”… Ce fel de „prima doamnă?”, spre exemplu, pe când avem atâtea și atâtea doamne înzestrate real (?), având o contribuție considerabilă în viața publică, dar care sunt bruiate de o femeie necunoscută. Dodon trebuie să știe că „prima doamnă” nu se potrivește pentru cele șapte județe smulse din trupul țării sau chiar pentru stătulețe mici. Ar trebui concepută rânduiala lucrurilor, pe care „președintele tuturor” le tratează primitiv.
Ce a realizat acest Președinte? Nimic aproape, căci promite ceia ce iese întotdeauna din cadrul competenței sale constituționale. Cazul „soiuzul” cu Maia Sandu… Nu avea de ce să se anine de această tânără extrem de talentată și dârză, totuși „a găsit” un motiv pe măsura capacităților sale intelectuale. Și Guvernul Maiei Sandu, cu atâți specialiști de mare valoare, a fost demis. Trebuie să ai obraz gros ca să nu apreciezi acoperirea deficitului bugetar de 5 miliarde, de altfel produs de actuala majoritate parlamentară.
Anatol Petrenco, doctor în istorie
Sunt persoane care consideră că dacă nu l-au votat pe Igor Dodon în funcţia de preşedinte, atunci el nu este şi președintele lor. Este greșit. Democrația presupune supunerea minorităţii majorităţii. Astfel, Igor Dodon este președintele tuturor cetăţenilor R. Moldova, inclusiv a celor ce nu l-au votat. Indiferent de promisiunile făcute, noi, cetăţenii R. Moldova simţim pe propria piele rezultatele acestei politici. Igor Dodon s-a impus în memoria noastră prin călătoriile prea dese peste frontiere, călătorii prea costisitoare pentru bugetul R. Moldova. Un exemplu ar fi prezența lui Dodon şi a suitei sale la ceremonia de inaugurare a împăratului Japoniei. Sau desele călătorii la Muntele Athos. Dar cele mai umilitoare călătorii sunt cele în Federația Rusă (FR), prea desele lui apariţii în mass-media alături de Vladimir Putin. Până la urmă, aceste vizite au finalizat cu amplasarea fidelilor Kremlinului în posturile-cheie din R. Moldova. Astfel, datorită slugărniciei lui Dodon noi am pierdut esenţa independenţei de stat. De la căderea guvernului condus de Maia Sandu politica internă şi externă este determinată şi promovată de oamenii Kremlinului. Şi rezultatele sunt la suprafață: declarația lui Dodon de a lichida Muzeul Ocupației sovietice, impunerea limbii ruse în instituţiile medicale (farmacii, în primul rând), profanarea de către socialiști a monumentului de la Olăneşti, fără ca aceştia să fie cel puţin mustraţi. Enumerarea poate continua. Nimic bun pentru interesul nostru naţional.
