R. Moldova și cursa pentru UE: poate Chișinăul să deschidă toate clusterele de aderare până la finalul lui 2026?

Comitetul Parlamentar de Asociere R. Moldova–UE solicită deschiderea negocierilor de aderare pentru toate cele șase clustere până la sfârșitul anului 2026, printr-o declarație adoptată la Bruxelles pe 5 mai. Apelul marchează un nou semnal politic de susținere pentru parcursul european al Republicii Moldova. Documentul însă nu are caracter decizional, ci urmărește să exercite presiune politică asupra statelor membre ale UE pentru accelerarea procesului de aderare.

Pentru a înțelege mai bine importanța documentului aprobat și cât de realist este calendarul propus, am discutat cu Laurențiu Pleșca, doctor în ştiințe politice, expert asociat, Platforma pentru Inițiative de Securitate și Apărare.

„Comitetul Parlamentar de Asociere nu are putere decizională asupra calendarului. Deciziile de deschidere a clusterelor se iau în Consiliul European, prin unanimitate. Ce face apelul este să creeze presiune publică și să marcheze o poziție comună a parlamentarilor europeni și moldoveni, utilă pentru a influența capitalele care încă ezită”, explică acesta.

În opinia sa, cu cât mai multe instituții europene susțin același orizont de aderare, cu atât devine mai costisitor politic pentru un stat membru să blocheze procesul fără o justificare solidă.

O accelerare fără precedent în istoria extinderii UE

Expertul amintește că deschiderea informală „tehnică” a capitolelor de negociere din martie 2026 a fost un artificiu procedural care a permis avansarea procesului fără a aștepta toate deblocările formale.

„Trecerea de la informal la oficial pe toate cele șase clustere până în decembrie 2026 ar însemna o compresie fără precedent în istoria extinderii. Croația, pentru comparație, a avut nevoie de aproximativ șase ani între deschiderea primului și ultimului capitol”, afirmă Laurențiu Pleșca.

Acesta spune că scenariul discutat în prezent — deschiderea clusterelor în 2026, finalizarea negocierilor și semnarea tratatului în 2027–2028, urmate de ratificare până în 2030 — ar presupune un ritm nemaivăzut până acum în procesul de extindere.

„Este posibil tehnic, dar doar dacă sunt îndeplinite simultan mai multe condiții care nu sunt garantate”, punctează expertul.

Ce condiții trebuie îndeplinite

Potrivit lui Laurențiu Pleșca, prima condiție este menținerea actualului ritm de reforme.

„Cele 24 de etape finalizate din Planul de creștere reprezintă într-adevăr cea mai bună rată dintre candidați, dar capitolele cele mai grele nu au fost încă atinse cu adevărat”, spune el.

A doua condiție ține de contextul politic european. Expertul atrage atenția asupra mai multor riscuri: alegerile din Franța din 2027, schimbările politice din unele state membre și posibile blocaje generate de guverne eurosceptice.

În același timp, procesul de aderare al R. Moldova rămâne strâns legat de evoluțiile din Ucraina.

„Există o presupunere tăcută în toate calendarele oficiale,că procesul de aderare al Moldovei merge pe șine paralele cu războiul din Ucraina, fără ca cele două să se intersecteze direct. E o presupunere comodă, dar nu rezistă la o privire mai atentă. Cuplajul Moldova-Ucraina nu e doar o decizie procedurală a Consiliului, e o realitate politică pe care Chișinăul nu o controlează. În momentul în care războiul intră în faza de negociere, fie prin armistițiu, fie prin acord-cadru, aderarea Ucrainei devine automat parte din pachet, iar Moldova devine fie beneficiar colateral, fie victimă colaterală a aranjamentului final”, afirmă expertul.

Trei scenarii care pot schimba parcursul european al R. Moldova

Laurențiu Pleșca vorbește despre trei scenarii posibile în funcție de evoluția războiului din Ucraina.

Primul este „aderarea ca formă de compensație”, dacă Ucraina e nevoită să accepte concesii teritoriale sau de neutralitate, accelerarea în UE devine moneda de schimb politică, iar Moldova merge împreună pe val sau rămâne în urmă pentru că atenția se concentrează exclusiv pe Kiev. 

Al doilea scenariu este „decuplajul forțat”, dacă pachetul include o clauză de amânare pentru Ucraina drept concesie către Moscova, paradoxal Moldova ar putea fi avansată mai rapid pentru a compensa simbolic, exact scenariul pe care statele baltice și Polonia îl resping pentru că ar legitima ideea că Rusia poate negocia traiectoria europeană a unor state suverane.

Cel de-al treilea și, în opinia expertului, cel mai probabil, este un „îngheț prelungit” al conflictului, fără un acord clar de pace.

„Războiul nu se termină cu un tratat clar, ci alunecă într-o stare de conflict de joasă intensitate, iar întrebarea pentru UE devine dacă poate primi un stat candidat cu război activ pe teritoriu, ceea ce se reflectă imediat asupra Moldovei prin propriul ei conflict înghețat”, explică Laurențiu Pleșca.

„Onest, 2030 este tangibil doar dacă totul merge bine simultan. Iar «totul merge bine simultan» este exact lucrul care nu s-a întâmplat în nicio rundă anterioară de extindere”, conchide expertul.

Cele mai dificile clustere pentru R. Moldova

Expertul consideră că cele mai complicate capitole vor fi cele legate de statul de drept, agricultură și relațiile externe.

Clusterul 1: Fundamentele

Acesta include justiția, statul de drept și drepturile fundamentale și este, de regulă, primul deschis și ultimul închis.

„Vetting-ul judecătorilor a avansat în Moldova, dar întrebarea reală nu este dacă reforma începe, ci dacă rezultatele sunt ireversibile. Comisia Europeană măsoară rezultatele pe ani, nu pe luni. Aici e și capcana cea mai mare: poți deschide capitolul în 2026 și să-l ai deschis până în 2030 fără să-l închizi”, afirmă Pleșca.

Clusterul 2: Piața internă

Deși pare unul tehnic, expertul spune că acest cluster presupune ajustări costisitoare pentru economia moldovenească, în special pentru agricultură și competitivitatea produselor locale: „Armonizarea standardelor pentru produse agricole, recunoașterea reciprocă, regulile concurenței, toate cer adaptări costisitoare pentru sectoare unde Moldova nu e încă competitivă”.

Clusterul 5: Agricultură și coeziune

Politica agricolă comună este, potrivit expertului, unul dintre cele mai dificile domenii pentru toate statele candidate.

„Pentru Moldova, cu o agricultură fragmentată și o suprafață agricolă mare raportată la PIB, ajustările vor fi politic explozive”, avertizează el.

Clusterul 6: Relații externe

Aici intervine și problema transnistreană.

„Niciun stat membru nu va vota aderarea unui stat cu un conflict înghețat nesoluționat fără o formulă clară. Iar formula respectivă încă nu există. Avem doar propunerea Chișinăului de armonizare fiscală până în 2030. Dar și aici se poate găsi un impas, protocolul 10 al actului de aderare al UE folosit de Cipru, dar ar fi bine să intrăm în UE deja cu conflictul transnistrean stins”, afirmă expertul.

„Aderarea nu este un eveniment, ci un proces”

Laurențiu Pleșca atrage atenția că dezbaterea publică din R. Moldova ignoră adesea două aspecte esențiale. Primul este că aderarea efectivă nu are loc imediat după semnarea tratatului. Ratificarea în toate parlamentele statelor membre poate dura între 18 și 24 de luni și poate fi întârziată de crize politice interne din statele UE.

Al doilea ține de costurile interne ale unui calendar accelerat. „A face în doi ani ceea ce alții au făcut în șase înseamnă reforme adoptate fără suficientă consultare, instituții suprasolicitate și un risc real de implementare doar pe hârtie pe care UE o detectează și sancționează în rapoartele anuale. Paradoxul este că graba poate produce exact tipul de regres pe care toată lumea îl vrea evitat”, spune expertul.

Ce urmează

Pe termen scurt, unul dintre cele mai importante momente va fi raportul de țară al Comisiei Europene din toamna anului 2026. „Dacă raportul validează progresul pe toate clusterele simultan, deschiderea oficială pentru toate cele șase clustere până la final de an devine plauzibilă. Dacă însă sunt semnalate restanțe la statul de drept sau combaterea corupției, calendarul se poate extinde”, explică Laurențiu Pleșca.

„Ce se cere autorităților moldovene în următoarele 18 luni nu este mai mult entuziasm declarativ, ci o comunicare onestă cu publicul despre ce înseamnă concret armonizarea: care sectoare câștigă, care pierd pe termen scurt, ce subvenții dispar, ce reglementări noi apar — comunicare, comunicare și iar comunicare, nu doar la Bruxelles, ci mai ales la Chișinău”, conchide Laurențiu Pleșca.