Principală  —  Ştiri  —  Politic   —   SONDAJ/ Independența regiunii transnistrene: realitate…

SONDAJ Independența regiunii transnistrene: realitate sau speculație?

imagine simbol

Tiraspolul, deși profită de subvenții și facilități din partea UE, a dezaprobat vinerea trecută cererea R.Moldova de aderare la UE, alături de Ucraina și Georgia, iar în semn de protest a solicitat ONU, OSCE și mediatorilor în problema transnistreană să recunoască independența regiunii („o realitate care există de mai bine de 30 ani”?!), chemând Chișinăul la un „divorț civilizat și la stabilirea relațiilor interstatale de bună vecinătate”. Vrea regiunea transnistreană a R.Moldova independență? Sau trișează?

Nicolae Osmochescu, profesor universitar, doctor

În politica Rusiei, independența regiunii transnistrene a fost mereu un instrument de presiune pentru cazurile în care Moscovei nu i-au convenit politicile Chișinăului. Așa e și aici. În cei 32 de ani, Transnistria a cerut de mai multe ori independență. Nu li s-a acordat, dar nu este exclus să li se acorde în contextul evenimentelor din Ucraina. Noi vedem ce s-a întâmplat în Donbas. A existat un element, care însă complică lucrurile: Transnistria nu are frontieră terestră comună cu Rusia. Depinde cu ce se vor termina lucrurile în Ucraina… Noi am întârziat cu Transnistria. Problema trebuia rezolvată în 1992. Să li se fi spus: „Oameni buni, vreți separat, poftim și stabileam frontiera pe Nistru. Și atât. Noi am pierdut Transnistria. Și poate și mai mult. Dacă se face reunificarea, asta va fi o federație dură în care ei vor avea drept de veto pe orice probleme de interes național general. Avem Birou de Reintegrare. Ce a făcut? Avem formatul de negocieri 5 plus 2. Ce a dat? Nu a dat nimic.   

Stella Jantuan, comentatoare politică

Nu e pentru prima dată când Tiraspolul încearcă să șantajeze Chișinăul cu independența Transnistriei. A mai făcut-o, dar de fiecare dată a fost ca o împușcătură în gol. Transnistria a fost creată să fie un instrument de șantaj pentru cazurile în care Kremlinul nu avea alte instrumente politice de presiune sau alte pârghii de a influența deciziile politice ale Chișinăului. Așa cum era Osetia și Abhazia pentru Georgia sau Karabahul de Munte pentru Azerbaidjan. Acum, când R.Moldova are această perspectivă de a deveni țară candidat în UE, refrenul se repetă. Tiraspolul vine iar cu independența sa și cere recunoaștere internațională, știind foarte bine că această republică separatistă nu are cum fi recunoscută la ONU. Speculații? Speculații. Șantaj? Șantaj. Numai că el nu mai prinde. Poate doar la oamenii total neinformați. E propagandă și asta, că, uite, puteți să ne pierdeți… Atât doar că în contextul războiului din vecinătate, Transnistria poate fi folosită ca instrument de șantaj nu doar pentru R.Moldova, ci și pentru Ucraina.

Anatol Țăranu, analist politic

Tiraspolul dintotdeauna a folosit această revendicare pentru a ține în șah R.Moldova. Este absolut evident că Tiraspolul promovează linia dictată de Moscova, iar Moscova știm că nu agreează integrarea europeană a R.Moldova, de altfel, ca și a celorlalte republici ex-sovietice. Atâta timp cât nu există o joncțiune teritorială a Transnistriei cu Rusia, declararea independentei Transnistriei și recunoașterea ei de către Rusia este o chestie foarte costisitoare pentru ea. Acest lucru face ca Rusia, deocamdată, să nu forțeze nota și să mențină Transnistria în formula unui conflict înghețat. La începutul anilor ‘90 au existat numeroase inițiative în Duma de Stat privind acordarea independenței Transnistriei. Pur și simplu, Kremlinul nu le-a dat curs, reieșind, repet, din lipsa unei joncțiuni teritoriale a Transnistriei cu Rusia. Mai există un considerent: dacă acest lucru s-ar fi întâmplat, Moldova dintre Prut și Nistru ar fi plecat, ca și în 1918, la România. Ce ar putea urma? În tot cazul, este exclus să avem o recunoaștere, în timpul apropiat previzibil, a independenței Transnistriei de către Chișinău, inclusiv din poziția pe care o ocupă partenerii noștri occidentali pentru care recunoașterea independenței ar însemna că ea devine parte a Rusiei cu legiferarea prezenței militare ruse în Transnistria, cu toate consecințele ce reies din asta.