„Da” sau „Nu” pentru UE? Islanda decide pe 29 august dacă reia negocierile de aderare. Ce poate însemna rezultatul pentru R. Moldova și Ucraina

Aproximativ 400 de mii de islandezi vor decide, pe 29 august, dacă țara trebuie să reia negocierile pentru aderarea la Uniunea Europeană, abandonate de Reykjavík în 2013, sau să renunțe, cel puțin pentru următorii ani, la perspectiva de a deveni stat membru. Guvernul de la Reykjavík a prezentat scrutinul drept o oportunitate de tip „acum sau niciodată” de a relua discuția despre aderarea la UE sau de a păstra actualul statut al Islandei în Spațiul Economic European. Acesta îi oferă acces la piața unică europeană, fără însă ca Islanda să aibă un loc la masa deciziilor de la Bruxelles. Analistul Laurențiu Pleșca, doctor în științe politice și expert asociat în cadrul Platformei pentru Inițiative de Securitate și Apărare, consideră că referendumul are loc în mijlocul celei mai importante dezbateri despre extindere pe care Bruxelles-ul a purtat-o în ultimul deceniu, iar rezultatul lui va influența climatul politic pentru Republica Moldova și Ucraina mult mai mult decât ar sugera numărul de voturi implicate.

Referendumul de sâmbătă nu va decide aderarea propriu-zisă a Islandei la UE, ci doar dacă negocierile cu Bruxelles-ul vor fi reluate. O eventuală decizie privind aderarea ar putea face obiectul unui al doilea referendum, posibil chiar în 2028.

De ce acum?

Potrivit Euronews, relația Islandei cu Uniunea Europeană a trecut prin mai multe schimbări. Țara a depus cererea de aderare în 2009, după o criză financiară profundă. Negocierile au fost suspendate în 2013, după venirea la putere a unei coaliții eurosceptice. Între timp, economia Islandei și-a revenit, iar interesul pentru aderare a scăzut. Negocierile s-au împotmolit în special în jurul problemei pescuitului, un sector esențial pentru economia și identitatea țării. În 2015, guvernul islandez a informat Bruxelles-ul că nu intenționează să reia negocierile și că țara nu mai trebuie considerată stat candidat.

Schimbarea de direcție a venit în 2024, când la putere a ajuns o coaliție favorabilă UE. Acordul de guvernare prevedea organizarea unui referendum privind reluarea negocierilor de aderare. Între timp, contextul geopolitic s-a schimbat. Amenințările președintelui american Donald Trump privind Groenlanda și importanța tot mai mare a Arcticii, inclusiv pentru resursele minerale și noile rute comerciale, au determinat Islanda să acorde o atenție sporită cooperării cu UE. Cu toate acestea, campania pentru referendum este concentrată în principal pe probleme economice, în special agricultură și pescuit.

Pescuitul, principala problemă

Sondajele indică o cursă strânsă. Un sondaj realizat în iulie de Maskína indica 53% dintre respondenți în favoarea reluării negocierilor și 47% împotrivă. Un alt sondaj, realizat de Gallup la începutul lunii august, arăta o egalitate de 46% pentru fiecare tabără, în timp ce 8% dintre alegători erau indeciși.

Pescuitul este una dintre principalele teme ale dezbaterii. Peștele și produsele marine reprezintă aproximativ 40% din exporturile Islandei, iar controlul asupra apelor teritoriale este strâns legat de suveranitatea și identitatea națională.

În cazul reluării negocierilor, una dintre cele mai dificile chestiuni ar fi aplicarea Politicii comune a UE în domeniul pescuitului, care stabilește limitele capturilor și cotele pentru statele membre.

Industria islandeză de pescuit susține că aderarea ar reduce capacitatea țării de a acționa independent ca stat de coastă. Guvernul de la Reykjavík recunoaște că pescuitul și agricultura ar putea fi cele mai dificile capitole ale negocierilor. Un subiect controversat în trecut a fost gestionarea cotelor pentru macrou, în cadrul așa-numitelor „războaie ale macroului”, când Islanda a stabilit unilateral cote pe care UE le considera prea mari.

Ce se întâmplă dacă islandezii votează „Da”?

Un vot favorabil nu ar însemna că Islanda devine membră a Uniunii Europene. Ar permite însă reluarea negocierilor cu Bruxelles-ul privind condițiile unei eventuale aderări.

Islanda a închis deja 11 dintre cele 33 de capitole ale negocierilor de aderare. Procesul ar putea fi mai rapid decât în cazul altor state candidate, deoarece țara este deja profund integrată în piața unică europeană.

Problema pescuitului ar rămâne însă una dintre cele mai dificile. Reykjavík ar putea solicita derogări sau acorduri speciale privind Politica comună a UE în domeniul pescuitului, iar Bruxelles-ul ar trebui să decidă dacă este dispus să le accepte.

Un vot „Da” ar reprezenta, totodată, un impuls important pentru politica de extindere a UE, oferind blocului un potențial nou stat membru în Atlanticul de Nord și în regiunea arctică.

Ce se întâmplă dacă votul este „Nu”?

Un vot împotriva reluării negocierilor ar reprezenta o lovitură pentru politica de extindere a Uniunii Europene, care a căpătat un nou impuls după invazia Rusiei în Ucraina și schimbările geopolitice din ultimii ani.

Pentru Islanda, un rezultat negativ ar putea închide pentru mulți ani, sau chiar decenii, dezbaterea privind aderarea la UE. Guvernul proeuropean al premierului Kristrún Frostadóttir ar suferi o înfrângere politică, în timp ce forțele eurosceptice ar fi consolidate.

Votul „Nu” ar avea o semnificație aparte deoarece islandezii nu ar respinge direct aderarea la UE, ci chiar posibilitatea de a afla care ar fi condițiile unei eventuale aderări.

Pentru Bruxelles, un asemenea rezultat ar reprezenta o pierdere de momentum pentru procesul de extindere și ar limita oportunitatea de a-și consolida prezența strategică în Atlanticul de Nord și în regiunea arctică.

De asemenea, ar putea apărea noi întrebări privind modul în care Islanda și UE își pot aprofunda cooperarea în domenii precum securitatea și apărarea, în condițiile unui context geopolitic tot mai instabil.

Ce semnificație are referendumul pentru Republica Moldova și Ucraina?

Potrivit lui Laurențiu Pleșca, doctor în științe politice și expert asociat în cadrul Platformei pentru Inițiative de Securitate și Apărare, din punct de vedere legal, un vot favorabil la referendum nu schimbă nimic pentru Chișinău sau Kiev, ale căror procese de aderare rulează pe criterii și calendare complet separate, însă din punct de vedere politic – ar conta.

„Un vot pozitiv i-ar oferi Comisiei dovada că extinderea nu e doar ceva ce statele mai sărace, aflate lângă un război, își doresc din necesitate. Ar arăta că o țară nordică bogată și în siguranță, fără nimic de câștigat economic și cu multe de pierdut pe tema pescuitului, a considerat totuși că aderarea la UE merită urmărită doar din motive de securitate. Acesta este exact argumentul pe care Moldova îl folosește din 2022, și exact argumentul pe care capitale europene sceptice au fost lente să îl accepte atunci când vine doar din partea flancului estic”, susține expertul.

În schimb, un vot negativ ar putea fi folosit de capitalele europene sceptice față de extindere ca argument pentru prudență sau amânare. Nu ar opri procesele de aderare ale Republicii Moldova și Ucrainei, dar ar transmite că perspectiva extinderii nu este neapărat suficient de atractivă nici pentru un stat nordic stabil și prosper.

Pentru Chișinău și Kiev, diferența ar fi, astfel, mai ales una de climat politic, nu de procedură juridică.

Argumentul de securitate: ce au în comun Islanda și Republica Moldova

Pleșca identifică și o convergență mai profundă între argumentele Islandei și cele folosite de Republica Moldova în ultimii ani: securitatea.

În opinia sa, guvernul islandez nu își limitează perspectiva asupra relației cu UE la beneficiile economice ale pieței unice. Ministrul de Externe, Þorgerður Katrín Gunnarsdóttir, a argumentat că ordinea internațională care a funcționat de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial este tot mai fragilă, iar aprofundarea cooperării cu UE devine un factor esențial pentru securitatea Islandei.

„Scoateți geografia din ecuație și rămâneți cu exact argumentul pe care Republica Moldova îl folosește de trei ani: că apartenența la UE nu mai ține în primul rând de comerț sau subvenții, ci de partea din perimetrul de securitate, tot mai restrâns, în care ajunge fiecare țară. Când un stat arctic, apropiat de G7, cu al cincilea PIB pe cap de locuitor din lume, începe să susțină acest argument, el încetează să mai fie o afirmație specifică statelor aflate sub presiune directă rusă. Devine dovada că statele membre ale UE însele văd tot mai mult extinderea ca pe un instrument de securitate, nu doar ca pe un program de dezvoltare economică”, susține Laurențiu Pleșca.

Republica Moldova și Ucraina ar trebui să urmărească atent rezultatul referendumului, care poate da un nou impuls extinderii UE

Pleșca consideră că Republica Moldova și Ucraina ar trebui să urmărească atent rezultatul referendumului și să îl integreze în propriul discurs european.

În cazul unui vot favorabil, Chișinăul și Kievul ar avea motive să sublinieze public că rezultatul consolidează ideea extinderii UE ca proiect geopolitic și de securitate, nu doar ca mecanism de dezvoltare economică.

În cazul unui vot negativ, cele două capitale ar trebui, potrivit expertului, să explice de ce situația lor este diferită. Republica Moldova și Ucraina se confruntă cu agresiunea rusă, iar pentru ele problema apartenenței la UE are o dimensiune de securitate mult mai directă.

Astfel, referendumul islandez nu va modifica niciun capitol din negocierile de aderare ale Republicii Moldova sau Ucrainei. Poate însă deveni un indicator al disponibilității politice a statelor membre de a susține în continuare extinderea ca proiect european, cu toate costurile politice, financiare și instituționale pe care le presupune.

„Odată cu votarea pozitivă în cadrul referendumului, am putea avea situația în care, odată cu Muntenegru, statul favorit să intre primul în următorul val de extindere, să intre, la pachet și Islanda, care este un stat care cam are toată legislația europeană aplicată în propriile legi naționale și este pregătită, inclusiv din punct de vedere al convergenței economice”, declară Pleșca.