Ce trebuie să știi despre bugetul pe termen lung al Uniunii Europene

Plenul Parlamentului European a votat marți, 28 aprilie, raportul privind o creștere de 12% a finanțării pentru R. Moldova și celelalte state candidate în viitorul buget multianual al Uniunii Europene 2028–2034, documentul care stabilește prioritățile, limitele de cheltuieli și direcțiile de investiții ale UE pentru o perioadă de șapte ani și care este negociat și adoptat printr-un proces complex între Comisia Europeană, Parlamentul European și Consiliul UE, pe baza unei propuneri inițiale a Comisiei și a unui acord final între statele membre și instituțiile europene.

Bugetul pe termen lung al UE ajută milioane de studenți, mii de cercetători, orașe, întreprinderi, regiuni și ONG-uri. Acesta ne ajută, de asemenea, să avem alimente mai sănătoase și mai sigure, drumuri, căi ferate și aeroporturi noi și mai bune, un mediu înconjurător mai curat și o mai bună securitate la frontierele externe ale UE.

Ideea de bază este că punerea în comun a resurselor face Europa mai puternică, fiind esențială pentru creșterea prosperității.

Spre deosebire de bugetele naționale, bugetul UE este mai degrabă un buget de investiții, se pune accentul în principal pe domeniile în care UE poate aduce o valoare adăugată, stimulând creșterea economică și competitivitatea.

Ce este bugetul pe termen lung al Uniunii Europene?

Cadrul financiar multianual (CFM) stabilește bugetul Uniunii Europene pentru o perioadă de cel puțin cinci ani, în conformitate cu Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Acesta urmărește să asigure previzibilitatea veniturilor și cheltuielilor, precum și alinierea finanțării la prioritățile strategice și provocările comune ale UE, cum ar fi combaterea schimbărilor climatice, securitatea și apărarea, gestionarea migrației și crearea de locuri de muncă.

Principalele obiective ale bugetului UE sunt stimularea creșterii economice și consolidarea solidarității în cadrul Uniunii.

Bugetul pe termen lung stabilește limitele sumelor pe care UE le poate cheltui anual în diferite domenii de politică, de regulă pentru o perioadă de șapte ani. Acesta fixează nivelul maxim al resurselor („plafonul”) pentru fiecare categorie majoră de politici („rubrică”) de cheltuieli ale UE în această perioadă. CFM nu poate înregistra deficit, ceea ce îl diferențiază fundamental de bugetele naționale. Bugetul actual al UE pentru perioada 2021-2027 se ridică la 1,21 trilioane de euro în credite de angajament (adică sumele pe care UE se poate angaja să le cheltuiască în această perioadă, la prețurile din 2018).

De ce avem nevoie de un buget al UE?

Bugetul UE completează bugetele naționale și sprijină inițiativele care sunt mai eficiente la nivel european, permițând economii de scară și evitarea duplicării. Acesta funcționează ca un fond comun pentru a aborda provocările partajate și pentru a genera valoare adăugată la nivelul întregii Uniuni.

Bugetul UE este orientat în principal către investiții: aproximativ 93% din fonduri sunt destinate cetățenilor, regiunilor, orașelor, fermierilor, universităților și întreprinderilor. Cheltuielile administrative ale UE reprezintă mai puțin de 7% din bugetul total. Pentru a evalua corect contribuțiile statelor membre în raport cu beneficiile, trebuie luate în considerare și avantajele pieței unice, ale spațiului Schengen și oportunitățile create de politica de coeziune. Datele din 2019 arată că beneficiile statelor membre din piața unică au fost de șase ori mai mari decât contribuțiile lor.

Prima revizuire intermediară și fondul de redresare

Bugetul actual al UE acoperă perioada 2021-2027. De la adoptarea sa în 2020, UE s-a confruntat cu provocări fără precedent și neașteptate, de la consecințele războiului Rusiei împotriva Ucrainei până la inflația ridicată și creșterea ratelor dobânzilor. Ca răspuns, legiuitorii UE au adoptat propuneri pentru consolidarea bugetului în mai multe domenii prioritare, într-un proces numit „revizuirea intermediară” a bugetului 2021-2027.

În urma pandemiei de COVID-19, liderii și legiuitorii UE au convenit asupra unui pachet unic de stimulare economică, denumit Next Generation EU, un instrument temporar conceput pentru a sprijini redresarea Uniunii. Prin elementul său central, Mecanismul de redresare și reziliență, UE investește 806,9 miliarde de euro (750 miliarde de euro la prețurile din 2018) în statele membre, prin împrumuturi comune. Prin exercitarea controlului parlamentar, deputații europeni se asigură că fondurile sunt utilizate în mod eficient.

Comisia Europeană și-a prezentat propunerea pentru bugetul pe termen lung al UE pentru perioada 2028-2034 la 16 iulie 2025. Coraportorii Parlamentului responsabili pentru buget au avertizat că plafonul de cheltuieli propus de Comisie, de 1,26% din venitul național brut al UE-27, va duce la reduceri ale programelor emblematice, în contextul în care se apropie rambursările datoriilor generate de instrumentul de redresare post-pandemie. Parlamentul lucrează la finalizarea poziției sale de negociere, iar un raport intermediar urmează să fie supus votului în plen în prima jumătate a anului 2026. De asemenea, activitatea legislativă continuă în dosare sectoriale, precum agricultura și politica de competitivitate, în comisiile de specialitate.

Cum este adoptat bugetul UE

Comisia Europeană elaborează o primă propunere pentru bugetul pe termen lung al UE (cadrul financiar multianual – CFM), în care stabilește prioritățile, regulile și nivelurile de cheltuieli pentru diferite domenii (de exemplu, agricultură, cercetare, politica de coeziune), precum și durata acestuia (de obicei șapte ani). Pachetul Comisiei include, de regulă, și o propunere privind „resursele proprii”, adică modul în care UE își colectează veniturile.

Înainte de propunerea Comisiei, Parlamentul European își stabilește prioritățile printr-o rezoluție. De exemplu, în textul adoptat în plen la 7 mai 2025, eurodeputații au cerut un buget multianual mai ambițios, capabil să răspundă așteptărilor tot mai mari ale cetățenilor UE într-un context global instabil. Ulterior, Parlamentul își pregătește poziția de negociere ca răspuns la propunerea Comisiei.

Textul juridic al CFM este adoptat în unanimitate de Consiliul UE, unde sunt reprezentate guvernele statelor membre. Negocierile sunt adesea dificile și pot fi ridicate la nivelul șefilor de stat sau de guvern, în cadrul Consiliului European, unde se ajunge la un acord politic final.

Parlamentul European trebuie apoi să își dea consimțământul. Deoarece este necesară o majoritate absolută, negocierile continuă pe tot parcursul procesului. Parlamentul poate aproba sau respinge poziția Consiliului, dar nu o poate modifica. Dacă Parlamentul respinge propunerea, statele membre trebuie să o revizuiască. Dacă noul CFM nu este adoptat la timp (până la sfârșitul anului 2027), se aplică temporar plafoanele și regulile bugetului anterior până la ajungerea la un nou acord.

Decizia privind resursele proprii este adoptată separat și necesită unanimitate în Consiliu, avizul Parlamentului și ratificarea de către toate statele membre.

Pachetul CFM include și legislația pentru programele sectoriale (precum cercetarea sau educația), iar negocierile pentru acestea au loc în paralel. După adoptarea CFM, instituțiile UE adoptă actele legislative specifice care alocă fondurile conform priorităților stabilite.

Bugetele anuale sunt propuse de Comisie și negociate de Parlament și Consiliu în fiecare an, în cadrul stabilit de bugetul multianual. Comisia este responsabilă de implementare, iar Parlamentul și Consiliul monitorizează cheltuielile și pot aproba modificări pe parcurs.

Calendar estimativ pentru adoptarea bugetului UE pe termen lung (2028–2034)

• Prima discuție între liderii UE privind bugetul pe termen lung – martie 2025
• Primul raport al Parlamentului European privind viitorul buget – adoptat în mai 2025
• Noi discuții ale liderilor UE pe tema bugetului – iunie 2025
• Propunerea Comisiei Europene pentru bugetul 2028–2034 – prezentată la 16 iulie 2025
• Coraportorii CFM prezintă poziția de negociere a Parlamentului – 11 decembrie 2025
• Liderii UE discută stadiul negocierilor bugetare – decembrie 2025
• Parlamentul adoptă un raport interimar – 28 aprilie 2026
• Negocierile trebuie finalizate până la sfârșitul anului 2027

De unde provin banii pentru bugetul UE?

Bugetul Uniunii Europene este finanțat din așa-numitele „resurse proprii”.

Aproximativ două treimi din venituri provin din contribuțiile naționale ale statelor membre, calculate în funcție de venitul național brut (VNB) al fiecărei țări. Acest sistem asigură că statele mai bogate contribuie mai mult, în funcție de capacitatea lor economică.

Restul de aproximativ o treime din buget provine din:

• taxe vamale aplicate importurilor din țări din afara UE;
• o contribuție bazată pe deșeurile de plastic nereciclate;
• un mic procent din taxa pe valoarea adăugată (TVA) colectată de fiecare stat membru.

Există, de asemenea, discuții și propuneri pentru introducerea unor noi tipuri de resurse proprii, astfel încât UE să își poată finanța mai bine obiectivele comune și împrumuturile, fără a pune o presiune suplimentară asupra bugetelor naționale și asupra cetățenilor.

Cum beneficiază țările UE de bugetul european?

Țările Uniunii Europene și cetățenii lor beneficiază semnificativ de pe urma UE și a bugetului său, prin finanțarea unor proiecte și politici cu impact direct asupra vieții de zi cu zi.

Bugetul UE susține infrastructura esențială – de exemplu, construcția de poduri (precum cel peste Dunăre între Bulgaria și România) sau modernizarea porturilor din țări precum Țările de Jos, Franța, Germania și Portugalia pentru a deveni mai prietenoase cu mediul.

Fondurile europene sprijină societatea în multiple moduri:

• oferă sprijin financiar fermierilor, inclusiv ajutoare pentru venit, măsuri dedicate fermelor mici și tinerilor agricultori;
• creează oportunități pentru mii de studenți și ucenici prin programul Erasmus+;
• susțin industria cinematografică europeană și patrimoniul cultural;
• încurajează cooperarea între state în domenii-cheie precum clima, apărarea și migrația.

A privi bugetul UE doar prin prisma diferenței dintre cât contribuie și cât primește o țară („dezbaterea contribuabil net”) este înșelător. Această abordare nu reflectă toate beneficiile economice și non-financiare ale apartenenței la UE.

De exemplu, avantajele pieței unice depășesc cu mult contribuțiile naționale ale statelor membre, chiar și conform celor mai prudente estimări. Fără integrarea pieței unice, produsul intern brut (PIB) al UE ar fi cu aproximativ 8,7% mai mic, iar cetățeanul european mediu ar pierde în jur de 840 de euro anual.

În multe domenii cu dimensiune transfrontalieră, acțiunea comună la nivel european produce rezultate mai bune decât inițiativele naționale fragmentate, ceea ce face ca bugetul UE să aducă valoare adăugată reală pentru toate statele membre.