Satul fără sistem de canalizare și cu o singură gospodărie conectată la rețeaua de gaze naturale: „Este foarte greu. Costul este enorm pentru buzunarele noastre”
Un sat din R. Moldova, în lipsa sistemului de canalizare, s-a văzut nevoit să-și instaleze fose septice în gospodării, pe care le curăță o dată la câteva luni. Este vorba despre satul Badicul Moldovenesc din raionul Cahul. După mai multe încercări eșuate ale autorităților locale, oamenii spun că sunt nevoiți să se descurce cum pot.
De cealaltă parte, Dumitru Goropceanu, primarul satului, afirmă că, deși se depun eforturi în acest sens încă din 2015, depopularea satului și costurile mari ale investiției fac, deocamdată, imposibilă realizarea unui astfel de proiect. O soluție pe care o propun autoritățile ar fi construirea unor mini-stații de epurare, care ar costa mai puțin – circa 700-800 de mii de lei.
Între timp, doar o singură gospodărie, în afara școlii și grădiniței din sat, este conectată la rețeaua de gaze naturale. Totuși, primarul localității susține că în perioada următoare vor fi racordate și ale gospodării.
Pe 19 martie 2025, la câteva ore după răsăritul soarelui și după un popas, echipa Ziarului de Gardă a ajuns în satul Badicul Moldovenesc, situat la o distanță de 152 km de Chişinău. Acesta este al cincilea cel mai abonat sat la ZdG din raionul Cahul.
Prima oprire am făcut-o la Primăria și Oficiul Poștal din sat, unde ne-am întâlnit cu Gheorghe Buzan, profesor de muzică și informatică, fondator al Asociației Obștești „Acva Badicul” și ex-director al Casei de Cultură din localitate. Potrivit bărbatului, una dintre cele mai stringente probleme cu care se confruntă sătenii este lipsa sistemului de canalizare.
Acesta ne-a relatat că în perioada anilor 2009-2010, Asociația Obștească „Acva Badicul” s-a ocupat de proiectarea și construcția rețelei de apeduct în Badicul Moldovenesc. Câțiva ani mai târziu, proiectul a fost implementat cu sprijinul financiar al Ministerului Mediului, Consiliului raional Cahul, dar și al localnicilor.
„Nici vorbă nu era de apă potabilă până atunci, dar, discutând cu prietenii și colegii din satele vecine, am înțeles că trebuie să avem un proiect tehnic. Astfel, am venit la oameni cu propunerea de a colecta bani. Oferea fiecare cât putea, dar până la 500 de lei. S-a strâns o sumă bună. Am depus o cerere de finanțare și, spre fericirea noastră, am câștigat. Știu că și acum nu se oferă bani pentru apeduct fără sistem de canalizare, dar suma este mare pentru canalizare, nicidecum nu se reușea, așa că ne-au dat bani pentru apeduct. Am primit această finanțare în două tranșe pentru jumătate de sat. Proiectul a fost implementat foarte bine. Ulterior, am depus cerere la Ministerul Mediului și pentru cealaltă jumătate de sat”, relatează Gheorghe Buzan.
În acea perioadă însă, n-a fost implementat niciun proiect pentru dezvoltarea sistemului de canalizare.
„Este foarte greu, defel nu există (sistem de canalizare, n.r.). A fost proiectată canalizarea pentru locuitorii din jumătate de sat, cu 11 milioane de lei, și cu stații de epurare pentru tot satul. Era foarte bine dacă avea să fie implementat, dar nu cred că astăzi este realizabil. Eu am, ca toată lumea, săpată o groapă în care apa se adună și o dată la trei sau patru luni, plătesc și vine mașina și o curăță (…). Doar statul poate să ne ajute, pentru că finanțările europene sunt oferite pentru proiecte mari și alte șanse nu avem, dar trebuie neapărat (canalizare, n.r.)”, a declarat bărbatul.
„Avem fosă septică acasă și se duce apa acolo”
Am întrebat și alți localnici cum se descurcă în această situație. Aliona Crăciuneac ne-a spus că familia sa este gata să achite chiar și în rate pentru a se conecta la un sistem de canalizare, pe motiv că, în lipsa acestuia, „ne este foarte greu”.
„Vom achita atât cât ni se va cere, pentru că noi nu știm care sunt taxele. Se poate plăti în rate, se poate face un grafic al achitărilor. Cum ne descurcăm? Obișnuit, ca toată lumea. Avem сливная яма (fosă septică, n.r.) acasă și se duce apa acolo”, ne-a relatat femeia.
Despre necesitatea unui sistem de canalizare ne-au comunicat și alți oameni, care sunt de părere că sătenii trebuie să colaboreze cu autoritățile pentru a rezolva această problemă.
„Este greu că nu dispunem de canalizare. Noi avem canalizare, dar se umple, scoatem apa de acolo cu motorul și o curățim. Canalizarea poate fi și de 6-7 metri, dar oricum se umple. Într-adevăr, este greu”, afirmă Ecaterina Movilă.
„Canalizarea este necesară pentru toți. Acesta este un lucru de care avem nevoie. Avem apă, avem mașină de spălat, dar nu avem canalizare. Astfel, apa se duce pe unde și cum poate. Ar trebui să vedem cum, cu ajutorul oamenilor, al Primăriei, dar să o facem. Canalizarea este un lucru util pentru om”, ne-a spus un alt localnic.
„Costul este enorm pentru buzunarele noastre”
Ajunși în fața gospodăriei fermierului Andrei Ciobanu, acesta ne-a spus că racordarea la o reţea de canalizare este un proiect foarte costisitor pentru un sat mic, așa cum este Badicul Moldovenesc.
„Nu este pentru buzunarul cetățenilor din satul nostru. Evident că noi vom depune o contribuție, dar satul se extinde pe o lungime de aproximativ 3 km, iar în ultimul timp, au rămas mai puțini oameni în sat. Dacă pe strada pe care ne aflăm acum sunt în jur de șapte-opt beneficiari de apeduct, e bine, dar dacă luăm traseul central, eu bănuiesc că 50-60% nu sunt (…). Costul este enorm pentru buzunarele noastre. Ar fi o presiune financiară mai mare pentru oamenii care se află în sat pentru a contribui la acest proiect de conectare la o rețea de canalizare”, afirmă Andrei Ciobanu.
Primarul satului: „Suma este foarte mare”
Am mers la Primăria satului Badicul Moldovenesc pentru a afla ce acțiuni întreprinde instituția și care sunt soluțiile pe termen lung. Dumitru Goropceanu, primarul satului, ales pe listele Partidului Democrat Modern din Moldova (PDM), în trecut Partidul „Pro Moldova”, iar până atunci, Partidul Democrat din Moldova, susține că încă din 2015 se caută finanțare pentru un asemenea proiect, însă fără succes.
Potrivit alesului local, pentru ca majoritatea locuitorilor din Badicul Moldovenesc să fie conectați la o rețea de conducte subterane, ar fi nevoie de peste 12 milioane de lei – „o sumă exagerat de mare”.
„Cât privește canalizarea, avem un proiect tehnic din 2015. Am încercat de mai multe ori să depunem dosarul la Ministerul Mediului în cadrul unui apel de proiect. Am depus proiectul în cadrul Programului «Satul European». Din păcate, din cauza lipsei cetățenilor sau a altor circumstanțe, nu am reușit să fim selectați drept proiect câștigător. Suma proiectului cu privire la construcția rețelei de canalizare în localitate este foarte mare. La ultima actualizare, suma era de peste 12 milioane de lei, însă în cadrul apelului de proiect la Programul «Satul European» nu trebuia să depășim suma de 10 milioane de lei. Noi am trimis scrisori de susținere din partea Consiliului local, ca să venim cu contribuția ulterioară de două milioane de lei, însă n-am fost selectați (…). În prezent, căutăm finanțatori, însă nu știu cât de rentabil mai este proiectul tehnic realizat atunci, pentru că știm că, încet-încet, satele Moldovei cam încep să piară. Dacă anterior în sat erau 1200 sau 1300 de locuitori, acum, după ultimul recensământ, sunt în jur de 800 de locuitori (…). Chiar dacă ar fi să câștigăm, nu vom putea veni cu o contribuție atât de mare pentru fiecare locuitor. Cu atât mai mult că proiectul respectiv vizează doar o parte din localitate – practic 60%. Vă dați seama, să trecem de 10 milioane de lei pentru 60%, este o sumă exagerată”, afirmă Dumitru Goropceanu.
Primarul crede că una dintre soluții ar fi construirea unor mini-stații de epurare a apelor uzate. Conform estimărilor, șase sisteme de acest fel ar fi suficiente pentru localitate, iar costurile ar fi mai mici – aproximativ 800 de mii de lei, susține Goropceanu.
„Conform documentării mele, la o mini-stație de epurare pot fi conectate în jur de 40 de gospodării. O mini-stație de epurare va costa mult mai ieftin. Dacă nu greșesc, câțiva colegi au început să construiască deja mini-stații de epurare. Nu-mi aduc aminte cu exactitate, dar costă în jur de 700-800 de mii de lei (…). Vreo șase mini-stații de epurare pentru tot teritoriul localității ar fi suficiente. Ne propunem ca prima mini-stație de epurare să fie construită în preajma gimnaziului și a grădiniței din localitate, pentru că acolo avem un volum mai mare de apă care va trebui să fie utilizat. (Sperăm, n.r.) ca pe lângă gimnaziu și grădiniță,să începem să conectăm câteva case din preajmă, pentru ca ulterior să putem opta pentru construcția altor mini-stații de epurare”, ne-a spus primarul.
Conform Biroului Național de Statistică, în anul 2023, localitățile din regiunile Sud și Nord aveau cele mai mici rate de acces la sistemele publice de canalizare (6,8%, respectiv, 5,2%). În Autonomia Găgăuză ponderea era de 28,1%, iar în regiunea Centru – 10,5%. Doar în municipiul Chișinău este înregistrată o pondere mai mare, de 77,1%.
O singură gospodărie racordată la rețeaua de gaze naturale: „Pentru noi – este un avantaj”
Discutând cu primarul și localnicii, am aflat că doar o singură gospodărie a fost conectată în 2023, în afara școlii și grădiniței din sat, la rețeaua de gaze naturale. Astfel, am hotărât să ne deplasăm la casa acestei familii, care se află la câțiva kilometri de Primăria satului. Am fost întâmpinați la poartă de către Magdalena Șendrea și mama sa, Ecaterina Movilă.
Femeile ne-au spus că pentru a beneficia de acest serviciu, au scos din buzunar circa 32 de mii de lei și că tot procesul de conectare a durat aproximativ două luni.
„La noi a fost ușor cu procedura. Suntem foarte aproape de linia de gaze naturale. Ne-a costat circa 32 de mii de lei, fiind incluse toate lucrările (…). Nu știu dacă a durat o lună și jumătate procesul de conectare, pentru că pe 6 ianuarie 2024 noi deja ne bucuram de gaz natural. Păreri sunt diferite. Pentru noi – este un avantaj. Ori să cumpărăm lemne, ori să folosim gazele naturale, cam tot aceeași sumă cheltuim. Pentru unii, sunt mai convenabile lemnele”, susține Magdalena.
„Este bine. Mă duc de acasă, iar când mă întorc, este cald. Nu trebuie să fac focul, nu trebuie să tai lemne. Pentru familia mea este convenabil”, adaugă mama femeii.
Primarul Dumitru Goropceanu menționează că în toamna anului 2024, mai mulți locatari au cerut să fie conectați și ei la rețeaua de gaze naturale, fiind efectuate lucrări pentru instalarea rețelei de gazoduct, dar aceasta încă n-a fost dată în exploatare. Alesul local crede că în perioada imediat următoare și alte familii vor fi racordate la rețeaua de gaze naturale.
„Ei au suportat toate cheltuielile în ceea ce privește conectarea la rețeaua de gaze. Este o familie a căror membri sunt plecați peste hotare și și-au permis să investească în jur de 20 de mii de lei pentru a se conecta la rețeaua de gaze naturale. Dumnealor au făcut contract direct cu Cahul-Gaz. La începutul anului 2025 am avut câteva ședințe cu reprezentanții de la Cahul-Gaz, am colectat cereri de la locuitorii de pe strada principală. Sperăm că urmează să fie construită rețeaua de gazoduct. Sunt în jur de 40 de solicitări colectate de la consumatori. În prezent, specialiștii de la Cahul-Gaz fac calculele pentru a vedea suma de care va fi nevoie pentru construcția rețelei de gazoduct. Nu cunosc despre ce sumă este vorba. Din ceea ce am discutat cu dumnealor, ei pot să finanțeze proiectele care le revin per consumator sau per gospodărie. Este vorba despre 23 sau 24 de mii de lei. Nu țin minte exact. În cadrul construcției traseului, ei vor stabili cât vor costa (lucrările, n.r.). 30 de mii de lei per consumator este o sumă pe care, probabil, nu o vor finanța (…). În cazul în care sunt 300 de mii de lei și 50 de consumatori, deja pot să ne includă în planul de finanțare al Moldovagaz (…). Încă nu a fost dată în exploatare strada respectivă, dar cred că în primăvara anului 2025 va fi dată în exploatare. Asta depinde de specialiștii de la Cahul-Gaz”, a declarat primarul.
Potrivit datelor Biroului Național de Statistică (BNS), la data de 1 ianuarie 2024, în raionul Cahul erau conectate la rețelele de gaze naturale 15 703 de locuințe din totalul de 26 760.
