Principală  —  IMPORTANTE   —   VIDEO/ Moartea de după naștere.…

VIDEO Moartea de după naștere. Mărturiile părinților tinerei de 19 ani care a decedat după ce a născut un copil sănătos la Spitalul din Anenii Noi

De la 1 noiembrie, când a decedat din motive neelucidate până acum, nimic nu se mai cunoaște despre cauzele decesului Valeriei Nicolaev care, la vârsta de 19 ani, sănătoasă fiind, a dat naștere unui băiețel sănătos, după care, la scurt timp după externare din maternitate, în stare critică, a ajuns la spital, dar nu a mai putut fi salvată. Ce s-a întâmplat după 1 noiembrie în viața familiei Valeriei? În ce stare se află David, fiul său, care, doar timp de patru zile, a avut parte de căldura brațelor mamei sale?

Satul Șerpeni, raionul Anenii Noi, se află la 70 de km de Chișinău. În acest sat, acum 19 ani, s-a născut Valeria Nicolaev, primul din cei 6 copii ai familiei sale. De la 1 noiembrie încoace, numele localității a răsunat în zeci de știri, în legătură cu decesul prematur al tinerei mame, care a plecat sănătoasă la naștere, care a adus pe lume un copil sănătos și care a decedat la doar câteva zile după ce a născut, din motive, deocamdată, necunoscute.

Citiți și: O tânără de 19 ani a decedat la câteva zile după ce a născut. Familia acuză medicii de neglijență. „Fata încă nu a reușit bine să-și revină după ce a născut, dar deja eram întrebați: «Nu mulțumiți doctorul?»”

Părinții Valeriei, Ana și Vitalie, ne-au spus că abia la sfârșit de noiembrie, când va fi finalizată expertiza medico-legală a uterului fiicei lor decedate, lucrurile vor fi mai clare. „Eu cu înmormântările m-am ocupat, cu copilul în spital, așteptăm rezultatul de la uter, peste o lună de zile, după care o să începem a comunica mai departe cu avocatul”, ne-a spus Ana, mama Valeriei, cu care am discutat la Chișinău, într-o secție de spital, unde este internată din cauza unor probleme de sănătate a micuțului David. „Credeți că el nu simte ce i s-a întâmplat?”, mă întreabă și se întreabă Ana, mama îndoliată a tinerei care s-a stins, potrivit familiei, din cauza neglijenței unor medici.

Cine i-a dat numele? „Mama, a reușit să-i dea numele, David… Doar copilașul, atâta mi-a rămas de la fată. E trist că crește fără mamă, dar va crește cu mine, în familia mea, îi voi fi și mamă și bunică, mă voi strădui ca nicicând să nu-i lipsească dragostea mamei”, promite Ana, ștergându-și lacrimile cu un colț al basmalei negre, pe care o poartă pe cap fără încetare de la 1 noiembrie încoace.
A născut 6 copii, dar, spune ea, nu s-a gândit vreodată că între naștere și moarte poate fi o cale neașteptat de scurtă.

Publicitate
Publicitate


Cronica unei suferințe de moarte


Ana Nicolaev, mama Valeriei:

Sâmbătă i s-a făcut rău, a început temperatura, o scutura tot corpul. Ne-am gândit că, după naștere, temperatura poate fi de la sân. I-am dat o pastilă, i-a trecut temperatura și mi-a zis că, gata, i-a trecut.
Duminică a zis că o doare în burtă. I-am zis că poate fi după naștere, poate nu a mâncat corect, începuse să o doară nu doar jos, în burtă, dar și prin părți. Am chemat medicul de familie. A venit, a controlat-o și a zis să chemăm Salvarea, să nu fie vreo grijă (hernie, n.r.) ascunsă sub mușchi. O sunăm la Aneni pe doamna care a primit nașterea, a zis că nu știe ce poate fi. „Ați veni și vom vedea”, a spus medicul.

Când am ajuns, practic era târziu. Am stat vreo trei ore acolo, nu știu ce-i făceau, dar ea răcnea tare. Eram cu copilul într-o cameră alăturată. Îi ziceau: stai, fato, să vedem ce ai. Ea nu mai suferea nici mâna pe burtă. Au chemat și chirurgul. A fost foarte atent, o mângâia, îi explica. I-am zis să trecem vreun uzi (ultrasonografie, n.r.). S-a întors la mine și mi-a zis: de unde, fată dragă, să-ți iau uzi? Din buzunar, de unde, dacă ați venit la vremea asta? Am întrebat: raionul, cât e de mare, chiar nu există un uzi? La urgență? Am stat vreo 3-4 ore, până s-au consultat cu Chișinăul, până a venit Salvarea, pe urmă au scris vreo jumătate de oră, ne-am urcat, când am ajuns, era vreo 8-9 seara… Era conștientă, cu durere în burtă, așa a mers, în Salvare îi părea că nu mai ajungem, dacă drumurile noastre nu-s prea bune, îs cu hopuri și unde erau hopurile o durea tare și nu avea răbdare și puteri ca să ajungă unde o duceau, că nici noi nu știam unde o duc. La Chișinău, din Salvare – la Urgență, era conștientă. Pe noi, tot Salvarea ne-a adus la Centrul Mamei și Copilului. Aici ni s-au acordat toate îngrijirile necesare…


Vitalie Nicolaev, tatăl Valeriei:
Pe 18 a născut, pe 19 a stat la spital și pe 20 au trimis-o acasă. Spre seară – febră, dureri în burtă, pe 21 tot așa. I-am zis: tu nu glumi, dă telefonul să sun la Salvare, la 112, să vină să te ia la spital, să vedem, ce ai după naștere, că burta nu se ducea înapoi, avea dureri. Ea mi-a zis – eu rabd până dimineață, dar era la plită, încălzea niște apă, am văzut că stă cu capul în plită, cu mâna se ținea de burtă, i-am zis: nu glumi și am chemat Salvarea. Acestea au fost ultimele cuvinte pe care le-am vorbit cu dânsa. Ana a luat geanta, a luat băiatul în brațe, la poartă, încetișor, am suit-o pe Valeria în Salvare, s-au dus la Aneni, de la Aneni au transportat-o la Chișinău. A vorbit cu Ana, cu soția, până au suit-o pe „katalkă” (targă, n.r.), a prăgit-o (a privit, n.r.) cum s-a dus, medicii au luat geanta cu cele necesare și s-au dus.

Ana Nicolaev:
A doua zi, soțul s-a dus la Urgență. I-au spus că a ajuns în stare foarte gravă, i-au spus că s-a scos foarte mult puroi din ea… Valerica deja era operată, era în reanimație, i-au spus soțului că fac tot posibilul ca să o salveze… Dă Doamne, dar practic nu are semne de viață. Eu, fiind la spital cu copilașul, doar din spusele soțului eram informată.

Vitalie Nicolaev:
A doua zi m-am dus la Urgență, am intrat la Registratură, au căutat în jurnal și mi-au spus că e în Reanimare, în stare foarte gravă. M-am dus la reanimare, am sunat, a ieșit medicul, i-am spus că sunt tata Valeriei și că vreau să aflu starea ei, cum se simte, ce are. Au început a-mi spune că e gravă, foarte gravă, deja îi făcuse operația în noaptea aceea, pe la două de noapte. Nu mi-au dat voie să o văd. Am plecat, i-am sunat Anei și i-am spus ce-i cu fata noastră. Noi nu ne-am gândit deloc că va ajunge în Reanimare, fără cunoștință. A doua zi, îmi sună Ana, îmi zice să mă duc la Valerica, să văd ce-i cu ea. Mă duc încolo, nu-mi dau voie. Sunați, dacă nu vă răspundem la telefon, peste 15-20 de minute noi revenim, ca să vă spunem care-i starea pacientei.

Pe data de 1 noiembrie mi-a sunat Ana și mi-a spus: eu am fost la Valerica, mi-au dat medicii voie și am intrat în reanimare, am pus mâna pe dânsa, i-am pus o iconiță lângă cap… Pe la vreo 4 sau pe la jumate la 5, mi-a sunat medicul din reanimare, de două ori mi-a zis, dl Vitalie, da, vă aud, dl Vitalie, da vă aud. Din păcate, pacienta Nicolaev Valeria la 3.15 a decedat.

Ana Nicolaev:
Înainte de a se stinge din viață am fost la ea în reanimație. Acolo am vrut o întrebare să le dau, dar nu am mai primit răspuns: de la ce și cum s-a luat de a ajuns fata mea în așa stare? Îmi lămureau că a venit în stare gravă, că i s-a acordat ajutor și îmi spuneau în ce stare se află. Am intrat la ea în reanimație, multe aparate, eu eram în stare de șoc, nu înțelegeam nimic, m-am uitat la ea, cu suflet de mamă și am înțeles că practic e moartă, doar îi mai lucra inima. Am vorbit cu ea, știam că nu mă aude, dar i-am vorbit… Am venit înapoi în secție. Am ajuns pe la ora 1, la amiază. Pe la 4, îmi sună soțul și îmi spune că fata noastră s-a stins din viață. A făcut stop cardiac.


„Nu am mai primit răspuns: de la ce și cum s-a luat de a ajuns fata mea să moară?”


Mama Valeriei spune că nu se va liniști atâta timp cât nu va cunoaște din ce cauză i-a murit copilul. Deocamdată, ea are versiunea sa, dar așteaptă ca experții să îi prezinte niște concluzii adevărate.

Ana Nicolaev:
Nu i-au făcut investigările toate care trebuiau, după naștere. Medicul a știut ce fel de naștere grea a avut. Nu trebuia să o externeze atât de repede acasă, ar fi trebuit să-i facă vreun uzi. Eu am fost acolo, la ușa ei, ea (medicul, n.r.) nu s-a apropiat deloc să-mi zică, a fost nașterea grea, poate mai trebuie să rămână în spital, nu o luați atât de repede acasă. De fapt, eu nu m-am dus să o iau cu de-a sila acasă. Luni seara s-a dus în spital, marți a născut, eu m-am dus la dânsa. Miercuri nu m-am dus, că am fost la lucru. Cât eram la lucru, ea mi-a spus că o externează acasă, m-am dus miercuri să o iau. Am așteptat-o la ușă, că nu se dă voie să intri în secție. Ea mi-a spus: mamă, încă n-am dovedit bine să nasc, nu știu cine, cred că cineva dintre moașe, i-a zis: Nu răsplătiți medicul? Eu i-am zis: Valerica, eu știu? I-a dat la una vreo 300 de lei, la una 200, cât i-o fi dat, că îi lăsasem niște bani. Când am venit să o iau acasă, i-am cumpărat o cutie de ciocolate, o șampanie, ca să-i dea la medic și „mulțumesc” că mi-au vârât fata în pământ… Am luat-o acasă… Ea a fost ruptă, tăiată, cusută… Eu i-am zis, nu ți-au spus cum trebuie să prelucrezi cusutura? „Nu, nu mi-o zis nimic, nu trebuie să fac nimic, așa o să treacă”. Am întrebat ce medicamente i-au dat, ce i-au spus. „Mi-au dat un fel de diclofenac, de durere, și atât”.

Vitalie Nicolaev:
O comisie medicală, a luat uterul la un laborator și ne-au spus că după ce vor face toate analizele și ne-or spune ce a avut, că aici nu mai dai de capăt. Au deschis un dosar pe faptul că nu au avut grijă de dânsa. A născut, trebuiau să o țină măcar câteva zile la spital, când i-au dat drumul acasă, trebuiau să-i facă un uzi, să controleze, să se asigure că-i sănătoasă sau dacă nu să-i dea un tratament, soția avea să o ajute că a născut șase copii, nu unul.

Ana Nicolaev:
Am născut șase, dar abia acum am înțeles că, la noi, nașterea nu e doar bucurie, ci și un mare risc. Le-aș spune tuturor femeilor care ajung la maternități să nască un copilaș, să se asigure mai întâi pe mâinile cărui medic își încredințează viața lor și a copilașului care vine pe lume. Că și medicii sunt diferiți, așa cum sunt diferiți și oamenii de alte profesii. Când zidim o casă, ne străduim să nu încredințăm oricui lucrările. De ce nu am alege din timp să naștem la un medic bun, în care avem încredere?

Doliu la Șerpeni

Începutul de noiembrie a prins familia Nicolaev în greutăți și suferință. Traiul modest, lipsa de mijloace, în condițiile în care părinții, neavând un loc de muncă în sat, muncesc cu ziua, acolo unde apare vreo nevoie. Sărăcia, greutățile, problemele par, însă, neimportante în raport cu pierderea Valeriei. „Nu există pe fața pământului suferință mai grea decât să-ți pierzi copilul”, spune Vitalie, tatăl Valeriei, rămas singur acasă cu cei 5 copii ai lor, în timp de Ana are grijă de David, internat după decesul Valeriei la Institutul Mamei și Copilului.

„Niște gânduri îmi vin, parcă o așteptăm, iaca-iaca, o să vină înapoi, acasă. Toți o întreabă, și ăștia, mai mari, și cea mică, de la grădiniță, tot întreabă când o să vină lelea. Că ea era cea mai mare în familie. A venit pe lume în plină iarnă, la 13 ianuarie, și întotdeauna a fost rezistentă, puternică și grijulie. Era ca o mamă pentru cei mici”, ne spune Vitalie Nicolaev, care, după ce a gătit o ciorbă pentru masa de la prânz, i-a întâmpinat de la școală pe Costel și pe Mihaela, așteptându-i și pe alți doi elevi, mai mari, să revină, iar spre seară să o aducă de la grădiniță pe mezina, de 3 ani, care, în ziua în care am ajuns la Șerpeni tocmai participa la primul matineu din viața sa.

Moartea subită a tinerei mămici, caz despre care ZdG a relatat la începutul lunii noiembrie, a sensibilizat mai multă lume bună, care a colectat daruri pentru David, dar și pentru ceilalți cinci copii ai familiei Nicolaev.

Ana, fiind la spital, zilnic răspunde la telefoanele unor oameni cărora le pasă. Sunt persoane necunoscute, care au trecut prin suferințe similare sau care, pur și simplu, au înțeles că în condițiile de criză cu care ne confruntăm, o familie cu șase copii, care trece printr-o grea suferință, nu se poate descurca altfel decât cu ajutorul altor oameni.

„Vreau să mulțumesc tuturor oamenilor, din toate părțile, că ne-au sărit în ajutor și la înmormântarea fetei, și mai târziu, și acum. Cu unii mai țin legătura. Și îi mulțumesc Domnului că mai sunt oameni așa buni la suflet nu ca doctorii care fac practica în copii”, spune Ana.

POST MORTEM: În 2021, rata mortalității materne a fost de 47,9 femei decedate la 100 000 de copii născuți vii

Ministerul Sănătății a declarat pentru ZdG că a instituit o comisie care examinează acest caz, fără a oferi mai multe detalii despre investigații sau constatări.

  • Potrivit unor studii de specialitate, în R. Moldova, mortalitatea maternă rămâne la o rată sporită, cauzele principale ale deceselor fiind hemoragia, hipertensiunea, infecțiile.
  • Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, în ultimii 20 de ani, rata mortalității materne în R. Moldova e de 5 ori mai mare decât media europeană.
  • Până în 2030, R. Moldova își propune să reducă rata mortalității materne la mai puțin de 13,3 cazuri la 100.000 de născuți vii.
  • În 2021, rata mortalității materne a fost de 47,9 femei decedate la 100 000 de copii născuți vii.
  • Experții constată că, în circa 50% dintre cazuri, decesele puteau fi evitate.

Publicitate
Publicitate