VIDEO/„Politicienii să fie în pielea noastră. Măcar oleacă să trăiască așa cum trăiesc pensionarii”. Despre informare, falsuri, politicieni, guvernare și viața de pensionar în R. Moldova. Reportaj ZdG

Cum și de unde se informează oamenii de la sate? Cum filtrează informația și cum fac diferența între știrile false și cele adevărate? Cum înțeleg că un politician este integru sau corupt? Ce solicitări și sfaturi au pentru politicieni și guvernanți? Pentru a afla răspunsul la aceste întrebări, am vizitat două sate din raionul Cahul și am discutat cu sătenii, mulți dintre ei abonați fideli ai Ziarului de Gardă. 

Oficiul poștal, prima noastră destinație din Baurci-Moldoveni, se află în incinta Centrului Medicilor de Familie. Am făcut cunoștință cu poștărița Tatiana. Ea are grijă în fiecare zi de joi să ducă celor 81 de gospodării Ziarul de Gardă. În acea zi, și-a asumat și rolul de ghidă rurală, îndrumându-ne spre casele abonaților și povestindu-ne mai multe despre ei.

„Ziarul de Gardă eu îl iau, dar televizorul s-a săturat și el de mine, și eu nu-l mai sufăr”

Unii abonați ne-au spus că privesc emisiuni, urmărind diverse canale de televiziune, alții – că din cauza durerilor de cap sau a lipsei televizorului, se bazează doar pe Ziarul de Gardă. Astfel, pentru că majoritatea abonaților sunt pensionari, ziarul reprezintă o sursă în care au încredere și care le oferă informațiile de care au nevoie. 

„Ziarul de Gardă eu îl iau, dar televizorul s-a săturat și el de mine, și eu nu-l mai sufăr”, glumește Ecaterina, o femeie care ne-a invitat în ograda sa pentru a vorbi.

Efimia Zaharia, fostă bibliotecară și jurnalistă, ne-a spus că datorită profesiei, avea acces la diferite surse de informare, atât ziare, cât și canale de televiziune. La Ziarul de Gardă e abonată încă de la începuturile acestuia și continuă să-l citească, pentru că investigațiile din prima sursă îi stârnesc interesul. „Sunt multe materiale interesante pe care n-ai de unde să le afli, mai ales noi, la pensie, acum stăm acasă, dar dacă sunt gazete, eu sunt abonată la mai multe gazete, dar în primul rând, la Ziarul de Gardă.”

Pavel Roșca, fost primar al satului Baurci-Moldoveni și fratele Efimiei, are încredere în presa de stat și cea liberă, dar are îndoieli cu privire la televiziunile conduse de partide politice, pentru că „e de înțeles că fiecare își pune partea lui”, zice el. Fiind de profesie istoric, știe să depisteze falsurile și confirmă veridicitatea informației consultând mai multe surse – o compară și o verifică.

„Că e Recean sau Maia Sandu, sau președintele Parlamentului, mai spun minciuni și ei”

Alți săteni fac comparație între declarații și realitatea imediată, trăgând concluzii în baza faptelor și acțiunilor întreprinse mai degrabă decât în baza declarațiilor  oficialilor. „Chiar să luăm același ministru al Muncii și Asistenței Sociale. Parcă te uiți că povestește, că spune, dar realitatea nu-i chiar așa”, susține Efimia Zaharia. 

Informarea vine la pachet cu opinii despre situația politică, dar și despre politicieni. Sătenii sunt conștienți că politicienii mint și au sugerat câteva motive pentru care ar recurge la asta: creșterea popularității, avansarea în poziții înalte sau dorința de a se îmbogăți.

Reputația, știrile, dar și acțiunile ilegale, determină sătenii din Baurci-Moldoveni să facă diferența între deputații corupți și cei integri. Pavel Roșca a mărturisit că recunoaște deputații mincinoși, știindu-le istoria politică și urmărind noutățile. „Îl cunosc pe Dodon, Filat, Stoianoglo… Că e Recean sau Maia Sandu, sau președintele Parlamentului, mai spun minciuni și ei. (…) Dacă se aud știri, dar altfel nu poți să cunoști.” Pentru sora sa, Efimia Zaharia, un politician mincinos este unul cu discurs empatic, dar cu intenții rele.

„Bine că au mai ridicat salariile, pensiile, dar sunt domenii unde mai dau prin gropi.”

La întrebarea ce cred despre guvernare, sătenii au avut opinii polarizate. Pe de o parte, ei susțin că au văzut majorări de salarii și pensii, pe de alta, spun că există domenii în care văd necesare îmbunătățiri și comunicare însoțită și argumentată prin acțiuni concrete: „Bine că au mai ridicat salariile, pensiile, dar sunt domenii unde mai dau prin gropi. În economie, agricultură, trebuie să se gândească când spun ceva și când fac”, crede Pavel Roșca. Din perspectiva sătenilor, declarațiile făcute de deputați sună bine și empatic, însă realitatea arată că nu s-ar ține cont de nevoile oamenilor.

„În față când îți spun și îți explică, ai impresia că-ți vor binele, dar apoi… nu se vede nimic. Atâta laudă s-a spus și cu pensiile, când în realitate era altfel”, spune Efimia Zaharia.

Un lucru pe care fosta bibliotecară l-a apreciat la fostul ministru al Muncii și Protecției Sociale a fost atitudinea sa înțelegătoare: „A fost unul, Spatari, tot ministrul Muncii. L-am ascultat de multe ori, dar vă spun că așa ministru n-am mai văzut. Drept, mi-a plăcut tare cum explica și cum era un om cu carte. Poate toți sunt cu carte, dar fiecare înțelege în felul lui. Mi-a plăcut mult. Dumnealui spunea: «Am și eu părinți, vreau ca pensia să fie mai mare și pensionarii o duc greu.»”

Viața la pensie: „Cu ce să trăim? Cu aer trăim, da, că fără aer nimeni nu trăiește.”

„În Moldova la pensie e tare greu”, afirmă Valentina Eremia, o altă săteancă din Baurci-Moldoveni. Ea susține că are o pensie de circa 2000 de lei lunar, bani pe care afirmă că îi cheltuie cel mai mult pe medicamentele prescrise de doctor. „Dar de mâncare îmi trebuie, un săpun, o sodă, zahăr trebuie să cumpărăm. Cu ce să trăim? Cu aer trăim, da, că fără aer nimeni nu trăiește.” Menționează că primește ajutor de la copii, care înțeleg greutățile financiare prin care trece. 

Cu aceleași provocări se confruntă și Ecaterina, o femeie care afirmă că are o pensie de 2300 de lei (discuția a avut loc până la indexarea din 1 aprilie, n.r.): „Medicamentele pentru cap sunt aproape 600 lei şi nu-mi ajunge. Mănânc ce este pe lângă casă.”

Cheltuielile invocate de Pavel Roșca țin de plata utilităților, cum ar fi gazul, lumina, internetul, dar și pentru a angaja ajutor în gospodărie din cauza gradului de dizabilitate ce îl împiedică să lucreze fizic.

Efimia Zaharia zice că muncește mult ca să se poată întreține. Ea și-a exprimat gratitudinea pentru copiii care o susțin financiar: „Eu am un fecior care ne ajută, mai aduce, mai cumpără, înțelege că e foarte puțin și salariul nu a fost mare.”

Pensionarii și-au exprimat nemulțumirea în legătură cu faptul că au muncit toată viața, iar acum trebuie să-și facă griji cum să supraviețuiască. Întrebați ce pensie le-ar fi de ajuns, ei au avut răspunsuri diferite. „Măcar la vreo 3 mii și ceva să ajungă un pensionar”, ne-a zis Ecaterina.

„Eu am 6000 de lei, dar nu-i de ajuns. Trebuie să fie măcar vreo 10 mii. 10-12 mii ca să ajungă, că suntem la sat, dar vă spun că tot e greu”, zice Pavel Roșca, și el pensionar. 

Mai mulți oameni din Baurci-Moldoveni s-au arătat îngrijorați față de viața din prezent. Ei susțin că înainte simțeau o stabilitate în ceea ce ține de prețuri și cheltuieli. Criza economică și inflația din ultimii ani sunt principalele motive care-i fac să creadă că a fost mai bine „în trecut”. Creșterea prețurilor îi determină să se gândească de două ori înainte să cumpere ceva, astfel încât să le ajungă și pentru următoarele zile. Efimia Zaharia și-a exprimat frământarea legată de accesul la medicină: „Să te duci la un spital n-ai posibilitate. Medicamentele sunt foarte scumpe și e imposibil să te lecuiești așa cum vrei. ” 

Sfaturi pentru politicieni: „Să fie în pielea noastră.”

Efimia Zaharia cere de la oamenii care ne conduc să fie mai empatici cu păturile vulnerabile: „Să fie în pielea noastră. Măcar oleacă să trăiască așa cum trăiesc pensionarii. Chiar și salariile nu sunt așa mari. (…) Cred că ei n-ar trăi cum trăim noi.” Sugestia lui Pavel Roșca pentru conducerea țării este „să lucreze și să nu spună minciuni.”

Pentru Ecaterina, o zi bună e când stă cu animalele ei de companie și când e vizitată de prietena sa. „Ne jucăm cu pisicile, am câini. Am ajuns la bătrâneţe de ne jucăm cu ăştia. Astăzi ne-au zis că o să se schimbe vremea, că o să se încălzească, pentru că a venit Nadea la mine în ospeţie.”

Efimia Zaharia păstrează o doză de optimism amar, în pofida greutăților. „Noi ne mulțumim cu cât este. (…) E greu, dar ce să faci? Poate altora le e și mai greu,  fiindcă sunt oameni mai necăjiți decât noi.”

În Badicul Moldovenesc, discuție cu două învățătoare

Satul Badicul Moldovenesc este situat în nordul raionului Cahul. Ziua în care l-am vizitat era senină, iar vântul bătea ușor. Primul lucru pe care l-am observat ieșind din mașină a fost claritatea ciripitului păsărilor în combinație cu o liniște mormântală, ce sugera lipsa oamenilor și mașinilor.

În localitate, 87 de gospodării din cele 365 sunt abonate la Ziarul de Gardă. Maria și Efrosinia sunt poștărițele ce au grijă ca în fiecare zi de joi abonații să primească ziarul acasă pentru a fi informați. Ele ne-au îndemnat să mergem la școală, unde muncesc mai mulți abonați la ZdG.  

Școala din Badicul Moldovenesc poartă numele lui Nicolae Botgros, care e originar din localitate, fapt ce reprezintă mândria sătenilor. Intrând în gimnaziu, am observat decor specific de martie, cu mărțișoare și flori, cel mai probabil, confecționate de elevi. Directoarea școlii, Tatiana Mazilu, a fost receptivă la intenția noastră de a discuta cu unii învățători despre sursele lor de informare și opiniile privind situația politică din țară. Svetlana Schițan și Lilia Iuncu, învățătoare la clasele primare, s-au oferit voluntar să discute cu noi. 

Învățătoarele sunt la curent cu ultimele noutăți din surse diferite: televiziune, presă scrisă ori digitală, paginile oficiale ale Parlamentului și Guvernului. Svetlana Schițan a mai adăugat că „din cunoscuți poți să afli o știre, o informație interesantă. La serviciu, când ne întâlnim cu colegii, mai discutăm diferite situații din sfera politică și altele.” Pentru ultimele informații din domeniul educațional, Lilia Iuncu urmărește și paginile oficiale ale ministerului Educației, mai ales live-urile săptămânale ale ministrului.

Încrederea Liliei Iuncu în informațiile accesate se bazează pe comparațiile între diferite portaluri, dar și pe atenția sporită la detaliile știrilor publicate, fiind conștientă de clickbait – o practică de a publica știri cu titluri senzaționale, deseori înșelătoare, pentru a spori vizualizările. „Verific mai multe informații, adică portaluri de știri. Că dacă o informație este veridică, atunci ea este transmisă pe diferite, nu doar pe un singur portal de știri.” Comparația între surse este și metoda Svetlanei Schițan de a face diferența între știrile false și cele adevărate.

„Noi suntem un pic de psihologi, așa ne este profesia.”

Cele două învățătoare sunt conștiente că politicienii mint. Lipsa integrității este  motivul din care aleșii poporului n-ar spune adevărul, crede Svetlana Schițan. Ea consideră că un politician mincinos este și unul corupt. 

Lilia Iuncu este atentă la conduita deputaților. Astfel, cei care „fac circ” în ședințe îi trezesc suspiciuni privind sinceritatea lor. De asemenea, ea crede că un politician corupt este cel care își urmărește interesele personale mai degrabă decât cele ale cetățenilor. „Atunci când încearcă cumva cu bani să corupă pe cineva, poate cu alte favoruri.”

Când politicienii se expun public, Svetlana Schițan mai analizează și comportamentele lor, pe lângă informațiile redate. Citind gesturile și expresia feței, ea crede că își poate face o concluzie despre veridicitatea celor spuse. „Noi suntem un pic de psihologi, așa ne este profesia.” În plus, ea verifică dacă declarațiile acestora se publică și în alte surse.

Sfaturi pentru politicieni: „Potențialii candidați la funcția de parlamentari, țineți-vă promisiunile.”

Întrebate ce sfaturi au pentru politicieni, cele două învățătoare au avut sugestii diferite, dar complementare. Lilia Iuncu a menționat că așteaptă ca deputații să fie serioși, pentru că oamenii sunt cu ochii pe ei și ar trebui să fie un exemplu demn de urmat. Mai mult, ea consideră că dacă nu este disciplină în instituțiile de stat, ea nu va exista nici în administrațiile locale. 

Din perspectiva Svetlanei Schițan, politicienii trebuie să meargă anume prin sate,  pentru a înțelege problemele oamenilor care i-au ales: „Acolo se vede situația oamenilor în sezonul rece, acolo se vede situația copiilor rămași fără grija părintească, acolo se vede situația oamenilor bolnavi.” 

Svetlana Schițan mai are și un sfat pentru politicieni. „Potențialii candidați la funcția de parlamentari, țineți-vă promisiunile.”