Persoanele cu dizabilităţi intelectuale: Recunoaşterea egală în faţa legii
Persoanele cu dizabilităţi intelectuale continuă să fie lipsite de drepturi. Deşi Convenţia ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi prevede că acestea „beneficiază de aceeaşi capacitate juridică precum alte persoane în toate aspectele vieţii”, drepturile lor continuă să fie încălcate. În prezent, este pus în discuţie un proiect de lege care ar restabili aceste drepturi.
Pe 21 februarie, reprezentanţii Ministerului Sănătăţii, Ministerului Justiţiei, Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi a Familiei au pus în discuţie, în cadrul unei mese rotunde, implementarea articolului 12 al Convenţiei privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, care stipulează că acestea „au dreptul să fie recunoscute oriunde ca persoane cu drepturi în faţa legii”. S-a discutat proiectul de lege, punctele forte şi lacunele acestuia.
Serviciul de Patronaj
La discuţie a luat parte şi Shuaib Chalklen, raportor ONU pentru persoanele cu dizabilităţi, care susţine iniţiativa de implementare a art. 12, în care se accentuează că trebuie luate „măsurile necesare pentru a asigura accesul persoanelor cu dizabilităţi la asistenţa de care pot avea nevoie pentru a-şi exercita capacităţile juridice”. „Mi-aş dori ca această lege să fie adoptată şi implementată de Guvernul R. Moldova. Va fi un sprijin semnificativ pentru persoanele cu dizabilităţi intelectuale”, declară Shuaib Chalklen. Acest fapt ar elimina discriminarea persoanelor cu dizabilităţi mintale, oferindu-le posibilitatea de a lua decizii de sine stătător. În ajutorul acestora vine serviciul de patronaj, care este un serviciu de suport în luarea deciziilor, ajustat necesităţilor specifice ale persoanelor care au nevoie de suport în luarea deciziilor. Astfel, persoana va fi abilitată să ia decizii de sine stătător.
Personalul Serviciului de Patronaj va fi compus din curatori oficiali şi specialişti, membri ai echipei multidisciplinare (psiholog, medic psihiatru, asistent social, jurist, economist, logoped), cu statut de funcţionari publici (independenţi de autorităţile locale şi prestatorii de servicii). Pe de altă parte, acest serviciu nu poate fi impus. Curatorul poate fi doar cel acceptat de persoana care necesită suport şi cu care a stabilit relaţii de încredere. Pentru a evita diverse abuzuri sau conflicte de interese, art. 10 al proiectului de lege privind suportul în exercitarea capacităţii juridice prevede că, în cazul în care autoritatea (notarul) nu poate verifica conformitatea conţinutului interpretării cu intenţiile reale ale persoanei care se angajează în actul juridic, ea poate apela la asistenţa echipei specializate a Serviciului de Patronaj, care să asigure comunicarea şi suportul persoanei pentru a autentifica actul.
Capacitate juridică în Codul Civil
Arcadie Astrahan, consultant în domeniul Drepturilor Omului, Sănătate şi Dizabilităţi, PNUD, explică faptul că serviciul de suport (patronaj) nu va exclude tutela. De acest serviciu vor beneficia, în mare parte, cei care nu au tutore. „Acest serviciu contribuie la asigurarea capacităţii juridice”, adaugă Astrahan. Vasile Cuşca, şeful Direcţiei politici publice pentru persoanele cu dizabilităţi, susţine că promovarea unui act legislativ este o procedură complicată, care poate dura luni sau chiar ani de zile. „La acest pachet trebuie să fie anexate şi modificările la codul civil şi codul de procedură civilă”, adaugă acesta.
Viorica Dumbrăveanu, şefa Direcţiei protecţie a familiei şi drepturilor copilului din cadrul MMPSF, consideră că n-ar fi nevoie de un proiect de lege, ci doar de completarea Codului Civil (CC) cu serviciul de suport al persoanelor cu dizabilităţi, iar un proiect de lege va necesita reglementare economică suplimentară. „Nu este nevoie ca toate detaliile să fie reglementate într-o lege. Este suficient să fie operate nişte modificări în Codul Civil, prin care să fie instituit acest patronaj, dar modul de alegere a acestui raport să fie reglementat prin lege. Guvernul trebuie să emită un mecanism, să prevadă cum va funcţiona acest suport”, explică procedura Viorica Dumbrăveanu.
Anularea art. 24 şi 25 ale CC
Veronica Rusu, consultantă în Direcţia Elaborare a Actelor Normative în cadrul Ministerului Justiţiei (MJ), susţine că în acest sens deja se lucrează. „În cadrul MJ, s-a creat un grup de lucru care se va ocupa de întreg Codul Civil, ce include şi capacitatea juridică a persoanelor cu dizabilităţi intelectuale”, explică consultanta. Acest grup de lucru a fost creat în decembrie 2013. Vitalie Meşter, directorul Centrului de Asistenţă Juridică pentru Persoanele cu Dizabilităţi, declară că discuţiile privind necesitatea elaborării legii de susţinere a persoanelor cu dizabilităţi au început încă în 2003-2004. „Convenţia ONU prevede clar, în articolul 14, că nimeni nu poate fi lipsit de capacitate juridică. Totuşi, până în prezent, persoanele cu dizabilităţi intelectuale sunt lipsite de capacitate juridică”, accentuează Vitalie Meşter.
În plus, pentru promovarea acestei legi, ar fi nevoie şi de o notă argumentativă, care poate fi formulată doar de Ministerul Sănătăţii. Decizia de lipsire a capacităţii juridice o ia instanţa de judecată în baza deciziei experţilor în psihiatrie. „Medicii sunt impuşi să evalueze contrar dreptului constituţional al omului la capacitate juridică”, declară Arcadie Astrahan. Pentru ca legea să fie modificată e nevoie de anularea art. 24 (Declararea incapacităţii persoanei fizice) şi 25 (Limitarea persoanei fizice în capacitatea de exerciţiu) ale Codului Civil. După mai mult dispute, s-a ajuns la un numitor comun. Reprezentanţii Ministerului Sănătăţii susţin că sunt pregătiţi să vină cu iniţiativa de propunere a modificării Codului Civil şi de excludere a articolelor sus-menţionate, pentru că „noi avem capacitatea de a explica această decizie”.
Suedia – un exemplu demn de urmat
Shuaib Chalklen, raportor ONU pentru persoanele cu dizabilităţi, este mulţumit de consensul la care s-a ajuns. „Este o lege destul de dificilă. Procesul de creare a unei legi nu este niciodată unul uşor în nicio ţară”, declară Shuaib Chalklen. În opinia raportorului ONU, Suedia este un exemplu demn de urmat. „Are o politică foarte clară, în cadrul căreia persoanele cu dizabilităţi au asistenţă şi sprijin foarte bun. Statul le oferă persoanelor cu dizabilităţi posibilitatea să fie cât mai independente. Deşi nu este similar cu exercitarea capacităţii legale, ca în cazul nostru, în principiu, are exact aceleaşi efecte asupra persoanelor cu dizabilităţi, adică să se simtă independente”, explică Shuaib Chalklen.
Tot pe 21 februarie, raportorul ONU a avut o întrevedere cu viceprim-ministra Tatiana Potîng, în cadrul căreia s-a discutat inclusiv acest subiect. „Proiectul recomandărilor referitoare la articolul 12 al Convenţiei, Recunoaşterea egală în faţa legii, va fi discutat în cadrul primei şedinţe din anul curent a Consiliului Naţional pentru Protecţia Persoanelor cu Dizabilităţi”, a promis viceprim-ministra. Dacă legea va fi adoptată, urmează să intre în vigoare în data de 1 ianuarie 2015. Până atunci, Guvernul va trebui să creeze Serviciul de Patronaj.
Acest articol este realizat în cadrul proiectului „Drepturile persoanelor cu dizabilităţi mintale la capacitatea juridică. Un nou nivel de protecţie”, implementat de Centrul de Asistenţă Juridică pentru Persoane cu Dizabilităţi, cu sprijinul financiar al Fundaţiei Soros-Moldova/Programul Egalitate şi Participare Civică. Opiniile exprimate aparţin autoarei şi nu reflectă neapărat poziţia Fundaţiei.
