O supă caldă de la „Masa Bucuriei”
Beneficiarii îi aşteaptă în prag, aşa cum îşi aşteaptă părinţii copiii plecaţi prin lume. Uitaţi de propriii copii, lipsiţi până şi de strictul necesar, voluntarii sunt singura speranţă în viaţa vârstnicilor. De obicei, anume voluntarii le aduc un prânz cald şi le adresează vorbe de alшnare.
100 kg de colţunaşi congelaţi au fost donaţi pentru vârstnici în cadrul campaniei „Masa Bucuriei”. Copiii care au participat, alături de părinţi, la această campanie au ales pentru ei pate, şi asta pentru că persoanele în etate consumă mai greu produse tari. Datorită donaţiilor, cantina socială mobilă îşi va putea continua activitatea şi în 2014.
Achită facturile şi economisesc pe mâncare
Natalia Moiseev nu a ieşit din casă timp de câteva luni. Nu poate merge nici până la magazin, nici până la farmacie, deşi alimentaţia şi medicaţia în casa ei sunt puse pe acelaşi cântar, având valoare vitală identică. „Am rugat o fetiţă şi mi-a adus ieri pâine şi brânză”, spune mătuşa Natalia. Fără baston, femeia nu se poate ridica din pat. „Mă trage într-o parte. Nu pot sta drept. Medicul mi-a spus că am probleme cu discurile şi osteocondroză. Folosesc unguente. Parcă îmi trece un pic, dar pentru puţin timp”, ne spune Natalia Moiseev, netezindu-şi bastonul. Deşi abia se deplasează, femeia are în grija sa un fiu, care este paralizat. „Şi iată aşa trebuie să-l târâi şi pe el, că singur nu poate merge”, spune ea.
Pe lângă toate nenorocirile, pentru că nu l-a tratat la timp, Natalia Moiseev şi-a pierdut vederea la un ochi. „Cu inima e rău. Am fost la spital cu bătăi de inimă şi m-au operat. Mi-au pus aparat aici, la inimă. De atunci parcă-i mai bine. Mă apucă doar când mă enervez, dar mă enervez tare cu el (fiul, n.r.). El e tânăr, dar nu are puteri. Trebuie să trăiască”, spune femeia cu lacrimi în ochi. Cei doi trăiesc din pensii. Banii, însă, abia de le ajung să achite toate facturile. „Achit totul, să n-am datorii. Dacă mă „duc” eu, să nu aibă el de plătit”, spune femeia. Iarna le este cel mai greu, atunci când vin facturile pentru căldură. În plus, zilnic, atât mama, cât şi fiul au nevoie de medicamente. Fără acestea, starea lor se agravează simţitor. Ca să-şi permită achiziţionarea medicamentelor, economisesc pe mâncare.
O bomboană şi un mulţumesc
Voluntarii Misiunii Sociale „Diaconia” sunt lumina din viaţa lor. „Îi aştept, mititeii, că numai ei mai vin. El (arată spre fiu) are copii, dar nu vin la el. Le e greu şi lor”, spune Natalia Moiseev.
Mihai Botnari locuieşte împreună cu sora sa, care este ţintuită la pat, şi cu cumnatul său. Niciunul nu are copii şi-i aşteaptă pe voluntari, ca şi cum i-ar aştepta pe propriii lor copii. Uneori, din puţinul pe care îl au, cumpără o bomboană pentru tineri, doar astfel având posibilitate să le mulţumească pentru prânzul pe care aceştia li-l aduc, dar şi pentru posibilitatea de a comunica. „Aceşti copilaşi sunt donatorii noştri cei mai buni. Le mulţumim mult şi doamnelor celea care prepară masa. Îi aşteptăm. Când se întâmplă că nu reuşesc să vină la noi, ne întristăm. Gândim că iată, au înţărcat bălaia, dar ei vin iar”, spune bărbatul zâmbind. Deseori, voluntarii sunt singurii care mai bat la uşa acestor oameni.
Aceştia le aduc un prânz cald, dar nu uită să-i întrebe şi de sănătate. Marco Povero este italian, dar face voluntariat în R. Moldova. Este unul dintre cei care bat la uşile oamenilor, aducându-le supa caldă. „Deşi e important să mănânce zilnic ceva cald, contează nu doar acel borş, dar şi modul în care îl oferim. Uneori, oamenii îşi împărtăşesc cu noi necazurile şi bucuriile. E greu când ei au o problemă şi tu nu ştii ce răspuns să le dai şi cum să-i ajuţi. Reuşim să facem un lucru bun, dar nu reuşim să le rezolvăm toate problemele”, spune Marco întristat. Tatiana Colesnic a devenit voluntară în 2011. Deşi recunoaşte că e dificil să vezi situaţia în care se află vârstnicii, spune că voluntariatul îi aduce şi o satisfacţie emotivă. „Ajuţi un om. Îţi spune mulţumesc. Seara te culci în pat şi te gândeşti ce bravo eşti. Noi, oamenii, avem un potenţial enorm. Dacă fiecare dintre noi ar explora acest potenţial şi l-ar mări, am avea o lume mult mai bună”, consideră Tatiana.
Pate pentru beneficiari
Coletele cu produse alimentare, dar şi acest prânz cald oferit de voluntari este preparat din donaţiile oamenilor. Pe 12 aprilie, Misiunea Socială „Diaconia” a organizat Campania de Paşti „Masa Bucuriei”, care s-a desfăşurat al cincilea an consecutiv. În mai multe magazine din R. Moldova au fost plasate coşuri, în care oamenii puteau să pună pungi cu produse alimentare pentru vârstnicii aflaţi în dificultate. Dacă unii treceau indiferenţi pe lângă aceste coşuri, fiind suspicioşi că donaţiile vor ajunge la cei nevoiaşi, alţii „au cumpărat mai multe produse pentru a le dona decât pentru ei înşişi”, menţionează Cristina Jalbă, voluntară. „Donăm pentru cei care au nevoie. Cât voi fi sănătos şi voi avea posibilitate, asta voi face. Când n-o să am posibilitate, deja asta va fi…”, ne spune Gheorghe, unul dintre donatori.
„În mare parte, cei care donează sunt bărbaţi. Nu ştiu din ce motiv: sau sunt mai sensibili, sau ei sunt cei care gestionează bugetul familiei”, remarcă Emilia Zastavneţchi, voluntară. Mulţi donatori vin împreună cu copiii, micuţii fiind cei care pun pungile în coş. În timp ce discutăm cu voluntarii, s-a apropiat un bărbat cu fiica sa. „Aaa, deci aveţi şi cantină mobilă? Am înţeles. E un lucru bun. Dă, Doamne”, spune bărbatul. În acest timp, fiica sa, Elisaveta, de 8 ani, se apropie de coş şi pune punga cu produsele alese pentru beneficiarii „Diaconiei”. „Am cumpărat mai multe produse. Am cumpărat şi pate, pentru că unii dintre ei nu au dinţi, iar pateul e moale”, explică fetiţa emoţionată.
„Masa Bucuriei”
Agata, de 7 ani, se apropie cu paşi fermi să pună coletul în coş. „Fetiţa e bucuroasă când facem donaţii. E obişnuită deja că atunci când trecem pe lângă o persoană nevoiaşă, trebuie s-o ajutăm cu o bucăţică de ceva din ce avem la noi. N-am bunici şi sper ca măcar acest colet să ajute cuiva să aibă un Paşte fericit”, spune mama Agatei. Unii îşi amintesc despre această campanie încă din anii precedenţi şi sunt bucuroşi să-şi aducă aportul. „Sunt persoane care ştiu despre această campanie. Sunt însă şi dintre cei care trec pe alături şi nici nu se uită la această boxă. Unii cred că produsele pot fi colectate mai multe zile, iar atunci când află că e destinată o singură zi pentru acest fapt, se întorc acasă după bani. Apoi, vin la magazin şi fac o donaţie”, mărturiseşte Maria Gribiniuc, voluntară.
„Din an în an, avem rezultate tot mai frumoase. În 2011, am desfăşurat campania în doar cinci magazine, implicând 63 de voluntari. Atunci am colectat 1,5 tone de produse alimentare. Ulterior, cifra a crescut la 7 tone. Am avut 17 magazine implicate în campanie pe teritoriul R. Moldova. Anul acesta, avem 42 de magazine la Chişinău şi 15 magazine la Edineţ, Cahul, Ştefan-Vodă, Căuşeni, Ungheni, Călăraşi, Cantemir, Bălţi şi Stăuceni”, remarcă Maria Gribiniuc, asistent PR „Diaconia”.
