Justiţia într-o istorie de la sat. „Dacă nu dai 500 de evro…”
O familie dintr-un sat din nordul R. Moldova încearcă, de aproape cinci ani, prin judecată, să-şi recupereze o proprietate despre care susţine că-i aparţine. În acest dosar, unul cu rădăcini încă din perioada sovietică, nu frapează însă atât circumstanţele cazului, cât felul în care această familie simplă de la ţară, fără cultură juridică, s-a ciocnit, brutal, cu realităţile din justiţia R. Moldova, una în care mita este pusă în capul mesei.
Familia Rusu din s. Bălăşeşti, r. Sângerei, s-a adresat în instanţa de judecată în iunie 2010 cu o cerere prin care cerea Oficiului Cadastral Teritorial Sângerei şi vecinilor săi, Anatolie şi Svetlana Găină, recunoaşterea dreptului de proprietate şi înlăturarea impedimentelor în folosirea terenului şi a unei case de locuit construită pe el, teren care a aparţinut familiei Rusu.
Un dosar din URSS
Istoria acestui caz datează de la începutul anilor 1980, când preşedintele colhozului de atunci s-a adresat Irinei Rusu cu rugămintea de a acorda o parte din terenul ce-i aparţinea pentru construirea unei case de deservire socială, înţelegându-se cu ea că, atunci când nu va mai avea destinaţia de deservire socială, casa va rămâne în proprietatea familiei Rusu. Înţelegerea dintre preşedintele colhozului şi mătuşa Irina a fost întărită printr-un document, în care se stipula faptul că preşedintele de colhoz nu pune casa la balanţa niciunui organ, astfel revenindu-i familiei Rusu ca ulterior să o înregistreze. În anii ‘90, familia Găină a intrat însă cu traiul în casa de deservire, iar la scurt timp, imobilul a ajuns chiar în proprietatea acesteia, în urma unui contract de vânzare-cumpărare. În cererea de chemare în judecată se menţionează că cea care ar fi acordat casa acestei familii a fost chiar naşa de cununie a cuplului, pe atunci contabilă la Primăria din sat. Acum, familiile Rusu şi Găină se judecă, fiecare având adevărul ei. Unii prezintă documente care demonstrează că terenul pe care se înalţă casa este al lor, alţii, contractul de vânzare-cumpărare, care confirmă că deţin casa.
Cu zeci de documente în mână, Eleonora şi Victor Rusu, fiica şi, respectiv, nepotul Irinei Rusu, au încercat să ne convingă şi pe noi că dreptatea este de partea lor în acest caz. Asta după ce, timp de cinci ani, au încercat acelaşi lucru, asistaţi de avocata Irena Strişco, în faţa judecătorilor Vitalie Mironov de la Judecătoria Sângerei, Eduard Ababii, Galina Polivenco şi Nina Matveeva de la Curtea de Apel (CA) Bălţi şi a Svetlanei Filincova, Iurie Bejenaru şi Galinei Stratulat de la Curtea Supremă de Justiţie (CSJ). Toţi însă le-au respins solicitarea, dând dreptate familiei Găină. Drumul către aceste decizii lasă în urmă însă multe semne de întrebare, or, declaraţiile mătuşii Eleonora, pe care nu avem de ce să nu le credem, demonstrează încă o dată slăbiciunile sistemului judecătoresc din R. Moldova.
„Şi ea îmi zice: dacă nu dai 500 de evro…”
„Când am ajuns la CSJ, m-a sunat dna Irena (avocata, n.r.). Ea îmi zice: Tanti Lena, dosarul nostru e la Galina Stratulat. Ce să făcem? Ne trebuie bani. Ea mi-a zis că trebuie să dea bani judecătoarei, pentru ca aceasta să întoarcă dosarul înapoi, la Bălţi, unde să fie făcută o expertiză. Eu îi dau bani. I-am trimis prin rutieră. Am pus o foaie în Biblie şi am trimis. Mulţi bani. Vreo mie şi ceva de euro. 500, apoi iar 500. Eu i-am zis: Doamnă Irena, eu vă dau, cred că o să fie bine. Ea mi-a zis: Staţi liniştită, pentru că aveţi dreptate. După asta însă, ea tăcea. Nu suna, nimic. Apoi, la mine a venit Ana Belîi. Ea este o fetiţă din sat care lucrează la CSJ, pune ştampile pe dosare. Ea îmi zice: Chioche Ileană, eu vreau să mănânc căpşuni, vreau cireşe de la mata. Şi ea îmi zice: Chioche Ileană, dosarul matale e la Stratulat… Şi îmi mai zice: Dacă nu dai 500 de evro (euro, n.r.)… Noi am văzut ce-i în dosar. Trebuie de trimis înapoi, la Bălţi, ca să fie făcută o expertiză. Dar, dacă nu dai bani, nimic nu o să fie. Am vorbit cu băieţii. Ne-am sfătuit. Am zis: I-am dat avocatei atâţia bani, ce să-i dau şi la asta? Pentru ce? I-am zis: Anişoară hăi, voi ce… Ea mi-a zis: Chioche Ileană, mata nu te potrivi la avocată, că e o proastă, şi avocaţii vor doar bani. Dar şi judecătorii vor, că ei îs „glavnîi” (principalii, n.r.). Am vorbit cu feciorii şi am zis să nu-i dăm. Aşa a fost. Spun asta în faţa Domnului”, povesteşte mătuşa Eleonora (Lena sau Ileana pentru săteni).
„După Supremă, o sunat şi avocata. M-a întrebat: Tanti Lenă, n-ai primit nimic? Am zis nu. Ea mi-a zis: Gata, tot au închis. Am întrebat: Cum aşa, dacă am dat atâţia bani? Unde-i dreptatea? Ea a zis: Ei, poate va fi bine. O să dăm în judecată penală şi o să dăm şi la Evropa. Da, la Curtea Europeană. Dar văd că s-a terminat şi cu Evropa…, cu tot”, ne-a mărturisit mătuşa Eleonora, dezamăgită de contactul cu justiţia din R. Moldova. „E râs pe lumea asta. Avocaţii iau bani, judecătorii iau bani şi nu e nicio dreptate. Mi-au luat toată moştenirea. Nu, avocata nu mi-a dat niciun document pentru bani, niciun bon. Eu încă am împrumutat-o cu vreo 200 de euro. Zicea că are o rudă bolnavă. Pe avocată am găsit-o la Chişinău. Ei toţi vor bani, dar dreptate – nimic. Cu Anişoara, după asta nu am mai vorbit. Ea nu mai vorbeşte…”, zice bătrâna, care susţine că nici măcar nu ştie unde se află Centrul Naţional Anticorupţie, instituţie unde pot fi reclamate asemenea fapte.
Ce spun persoanele vizate
Am telefonat la CSJ. Acolo ni s-a confirmat că în secţia evidenţă procesuală a CSJ există o angajată cu numele Ana Belîi. Totodată, mama ei, Maria Rotari, din Bălăşeşti, ne-a confirmat că fiica sa, Ana Belîi (nume de familie după căsătorie), lucrează la CSJ. După mai multe încercări, am reuşit să discutăm cu angajata CSJ, care însă a evitat o discuţie la subiect. „Eu aşa persoană cunosc, dar nu sunt obligată să vă răspund d-stră la întrebări. Cineva e bolnav de cap sau ce-i? Poftim? Daţi să vă spun ceva. Asta nu înseamnă că dacă eu activez în cadrul instituţiei date, fiecare persoană poate să se gândească despre mine în orice mod. Eu nu am ce discuta cu d-stră. Nu este adevărat şi n-aveţi mai mult ce mă telefona”, ne-a replicat Ana Belîi, nervoasă.
Avocata Irena Strişco ne-a spus, la rându-i, că afirmaţiile Eleonorei Rusu nu ar corespunde adevărului. „Poftim? Eu nu ştiu ce vă spune dumneaei. Eu am participat în toate instanţele. La CSJ recursul nu a fost admis, pentru că instanţa l-a considerat inadmisibil. Şi asta este tot. A fost încheiat contract. Se dă bon de plată… Sigur că i-am dat bon de plată. Câţi bani? (Zâmbeşte, n.r.) Nu este adevărat. Eu chiar am s-o sun… Eu i-am întors toate documentele. D-ei a apelat la un alt avocat, iar eu i-am întors toate documentele”, ne-a spus avocata, fără a se referi concret la bani în această discuţie.
Direct, nu am putut discuta cu judecătorii vizaţi în declaraţia Eleonorei Rusu. Prin intermediul Biroului Relaţii cu Publicul al CSJ, judecătoarea Galina Stratulat ne-a transmis însă că nu doreşte să discute cu noi şi că nu are ce comenta în privinţa acestui caz, pentru că, practic, în fiecare zi ea ar auzi asemenea afirmaţii la adresa ei.
P.S. La scurt timp după ce ZdG a fost în s. Bălăşeşti, r. Sângerei, familia Rusu susţine că a fost vizitată de poliţistul de sector, care le-ar fi reproşat faptul că au chemat jurnaliştii în sat. Solicitat de ZdG, poliţistul Dorin Laşcov a negat însă că ar fi făcut acest lucru sau că ar fi fost la această familie.
