Ioana Terente – „Omul de Gardă”: „Le-am spus celor de la poştă că, dacă nu îmi aduc ziarul la timp, vin la ei cu sapa”
Campania „Cheamă ZdG în satul tău” continuă. De această dată am ajuns în satul Costeşti, raionul Ialoveni. Satul ce se laudă cu o populaţie de peste 12 mii de oameni ne-a impresionat cu locuitorii săi activi, deschişi şi inteligenţi.
O persoană uimitoare este şi Ioana Terente – „Omul de Gardă” din această localitate. Pe casa familiei Terente este arborat tricolorul. „Sunt pentru Unire. Mereu spun că pot să mă pună la zid şi să taie din mine toţi românofobii din această ţară, dar eu nu mă dezic de valorile naţionale”, ne spune cu entuziasm femeia când se apropie de noi şi vede cum privim spre drapelul fluturat de vântul rece.
Ioana Terente este o cititoare fidelă a ZdG deja de şase ani. „Am primit de la voi chiar şi o diplomă „Omul de Gardă”, pe care o păstrez la loc de cinste”, povesteşte femeia şi ne invită în ograda sa îngrijită. „Am fost abonată la mai multe ziare, dar am renunţat la ele după ce am simţit că acestea aparţin cuiva. Iar ZdG îmi place, că e cinstit şi spune lucrurilor pe nume. Îl citesc tot, de la prima până la ultima pagină… În fiecare zi de joi stau prin ogradă şi aştept ca poştăriţa să mi-l aducă. Într-o perioadă mi-l aduceau luni sau marţi. Am fost la poştă şi le-am spus să-l aducă la timp, în caz contrar, vin cu sapa la ei. După asta ziarul ajunge la timp”, zâmbeşte Ioana Terente, răsfoind un ziar care stă pe masă.
Femeia spune că singurul lucru care o întristează este vârsta, care-şi lasă amprenta şi pe memorie, şi unele articole şi le aminteşte mai puţin. „Citesc Ziarul de Gardă, Literatura şi Arta, Natura. Ţin la ele pentru că simt că sunt naţionale. După ce termin de citit, le dau şi vecinilor să mai citească şi să vadă cum e viaţa „stăpânilor” noştri… Cât de mult vreau să ajungem în ziua când să nu mai avem hoţi la putere şi să scrieţi doar despre oameni sinceri şi frumoşi”, suspină femeia, care este de părere că oamenii simpli, mai ales cei din sate, nu sunt preţuiţi. „Oare mie, la vârsta mea, îmi mai trebuie să ţin o vacă, să târâi cioclejii pe deal? Dar nu ai alternativă, pentru că în caz contrar mori de foame. Să trăiască ei (deputaţii, n.r.) cu 800 de lei pe lună şi atunci să-i vedem ce vor mai spune şi cu ce se vor lăuda…”, oftează doamna Terente, încercând să-şi stăpânească lacrimile. „În campaniile electorale se plimbă prin sate şi ne promit marea şi sarea, dar eu nu-i cred. Mai bine să stau de vorbă cu un om sărac şi deştept, care, dacă spune lucruri frumoase, am să le pun aproape de suflet, decât cu un politician bogat şi prost, care nu ştie nimic altceva să vorbească decât despre bani şi mofturile sale”, adaugă femeia, acoperind cu palma bătătorită şi uscată de vânt fotografia unui politician, publicată pe prima pagină a ziarului.
„Mi-i ruşine pentru poporul nostru atunci când aud ce prostii spun politicienii la televizor. Acum au acaparat atâtea televiziuni, încât nu mai ai la cine să te uiţi. Nu suport minciuna, iar acolo se spun toată ziua doar minciuni”, susţine Ioana Terente. Ea recunoaşte că în ultima perioadă nici nu se mai uită la televizor şi cu toate acestea este la curent cu tot ce se întâmplă în ţară şi în afara ei. „Eu le spun vecinilor că mai bine iau şi citesc un ziar sau o carte, decât să ies prin sat şi să bârfesc lumea”, explică femeia.
Înainte de a pleca, femeia ne spune că apreciază campania „Cheamă ZdG în satul tău”. „Astfel descoperiţi oamenii simpli şi-i faceţi auziţi. Lasă să vadă şi cei de sus cum trăiesc şi ce gândesc oamenii de rând. Să nu ne facem că nu vedem cu ce se confruntă ţara. Mă doare pentru ţara noastră şi halul în care am ajuns să trăim. Mă uit cum, chiar de la noi din sat, au plecat cei mai buni tineri şi nu mai vor să se întoarcă, pentru că simt că nimeni nu-i vrea. Mă doare pentru ţară, pentru că nu aşa se conduce o ţară. Conducerea ţării trebuie să ţină la poporul său şi să lupte pentru reîntoarcerea tinerilor talentaţi”, conchide Ioana Terente.
