Flash-mob cu drăgaice de Sânziene
Ii, coroniţe de flori şi voie bună au reunit mai multe persoane la un flash-mob, desfăşurat marţi în centrul Chişinăului. Ministerul Culturii a decis ca în ziua de 24 iunie să se organizeze o sărbătoare dedicată iei, care a coincis şi cu ziua de Sânziene. Un grup de femei, îmbrăcate în ii, au pornit de la Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală, ajungând până în parcul Catedralei Naşterea Domnului din centrul capitalei, unde au creat un minipicnic. Înainte de toate, însă, s-a discutat despre semnificaţia sărbătorii, care datează încă din perioada precreştină.
„Am vrut să sensibilizăm publicul. Este sărbătoarea portului nostru tradiţional, care coincide cu sărbătoarea Sânzienelor, altfel zis, Drăgaica. Am îmbinat aceste două sărbători într-o zi şi cred că n-am greşit”, spune Valentina Onofriescu, şefa Secţiei expoziţii din cadrul Muzeului Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală. Mai mult, în ziua respectivă, la muzeu a fost desfăşurat un program amplu, care presupunea şi posibilitatea vizitatorilor de a împrumuta ii de la muzeu pentru a face fotografii pe gratis.
Sărbătoarea Sânzienelor este „o sărbătoare pentru fete şi organizată de fete, şi anume de domniţe. Era un ritual dedicat fetelor neprihănite, care emanau magie bună. Acestea erau îmbrăcate în portul nostru frumos şi umblau prin sate, pe câmpii, în jurul lanurilor, asigurând o roadă bogată. Vizitau gospodăriile oamenilor, ca să aibă noroc tot anul”, relatează Valentina Onofriescu. Totuşi, deşi este sărbătorită de creştini, Sânzienele îşi au originea dintr-o perioada timpurie, fiind, ulterior, împrumutate şi de credincioşi. „Este o sărbătoare păgână. Creştinii au preluat-o, pentru că este o tradiţie frumoasă, care implică şi flori, şi port naţional, tot ceea ce uneşte neamul, cu atât mai mult că această zi coincide şi cu naşterea Sfântului Ion. Astfel, oamenii se duc la biserică să sfinţească florile, după care pleacă acasă cu ele, preparând diverse medicamente, ceaiuri de leac”, spune şefa Secţiei expoziţii.
Este o sărbătoare care uneşte tinerele, dar, totodată, este şi sărbătoarea care lasă bărbaţii în afara festivităţilor. „Băieţii îşi doreau şi ei să intre în grupul fetelor, dar erau alungaţi”, specifică Valentina Onofriescu. De vreme ce sărbătoarea durează doar o zi, nici supărarea băieţilor nu dura mult timp. Astăzi, generaţia vârstnică încearcă să reînvie tradiţiile de cândva, fiind susţinuţi de istorici şi etnologi. Dar şi tinerii par tot mai interesaţi de obiceiurile vechi, asistând alături de bunici sau venind chiar ei cu o atare iniţiativă. „Bunica şi dădaca mi-au spus că este o sărbătoare făcută de fete şi se poartă coroniţe din flori. Am îmbrăcat şi o ie, care-mi place foarte mult”, zâmbeşte Andreea (nouă ani), făcând schimb de coroniţe cu prietena bunicii, care este, totodată, şi etnologă.
„Am învăţat să fac coroniţe de mică. Le împleteam cu atâta drag. Ne străduiam să fim cele mai frumoase, ca să ne îndrăgească băieţii”, zâmbeşte Tamara Macovei, etnologă (Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală). Coroniţele de flori, însă, nu au doar menirea de a înfrumuseţa sărbătoarea. Acestea reprezintă un element integrant al sărbătorii, având o semnificaţie aparte pentru fetele necăsătorite. „Ne adunam toate grămăjoară şi doream să ştim care se va căsători prima. Puneam coroniţele pe apa unui râu curgător. Fata a cărei coroniţă plutea mai departe, în anul respectiv, urma să se căsătorească şi chiar se adeverea”, ne convinge Tamara Macovei. „Este o zi magică. Vrem noi sau nu vrem, dar contactul dintre pământ şi cosmos există, iar în această zi se zice că cerul binecuvântează pământul. Astfel, astăzi noi sărbătorim Soarele”, adaugă etnologa.
