[Reportaj] Botezul unui deţinut de 17 ani

Desculţ, cu un cearşaf alb în spate şi cu lumânarea aprinsă în mână, stă singur în mijlocul bisericii. Ascultă emoţionat rugăciunile citite special pentru el. E ziua propriului său botez.

Urmărește ZdG în Google News Adaugă ZdG ca sursă preferată

Pentru prima oară, după cei aproape doi ani de detenţie, a reuşit să respire aerul libertăţii. Speră că, odată cu primirea Tainei Botezului, viaţa sa va lua o altă întorsătură. „Dumnezeu mi-a iertat păcatele”, ni se destăinuie tânărul fericit.

Penitenciarul îi părea o glumă

Când am intrat în biserică, câţiva oameni stăteau în rând, doi dintre care ţineau în mână flori albe cu busuioc şi o lumânare aprinsă. În faţă, preoţii care citeau rugăciuni, iar în mijloc era el – Mihai, un tânăr de 17 ani, care şi-a dorit să fie încreştinat. Cu privirea în pământ, ridica ochii doar când se apropia unul dintre slujitorii bisericii să-i spună ce trebuie să facă sau să-i dea un sfat de viaţă. Mihai nu a fost botezat după naştere, dar nici nu şi-a adresat vreodată întrebări la acest subiect. Se trage dintr-o familie social-vulnerabilă. Tatăl său a decedat acum câţiva ani. Astăzi mai păstrează doar crâmpeie de amintiri despre el. Nu uită că a fost cizmar, meserie pe care şi-ar dori să o îmbrăţişeze şi el.

Situaţia complicată din familie l-a împins pe un drum greşit. Drept consecinţă, a ajuns să-şi ispăşească pedeapsa în Penitenciarul nr.10 – Goian. Mihai nu-şi neagă vina. „M-am legat cu cine nu trebuia, după care au urmat mai multe. Am făcut probleme. Când am ajuns aici, îmi părea glumă. Acum, însă, am văzut ce înseamnă penitenciar şi nu sunt bucuros unde am ajuns”, mărturiseşte tânărul. Se află în detenţie de 1 an şi 8 luni. În curând, va fi eliberat. Aşteaptă cu nerăbdare acest moment şi este sigur că nu va mai păşi pe drumul de altădată. Mizează mult pe fratele său şi pe naşii de botez.

O decizie asumată cu bună ştiinţă

Mihai nu şi-a pus vreodată problema religiei. În penitenciar, însă, viziunile i s-au schimbat. „A venit părintele să împărtăşească băieţii, dar eu cum să mă duc dacă nici nu sunt botezat? Le-am spus băieţilor, dar nici ei nu ştiau ce să-mi răspundă. Tare voiam să primesc şi eu sfânta împărtăşanie”, spune Mihai aşa cum ar face-o la spovedanie. Atunci, s-a apropiat de preot şi i-a spus ceea ce-l măcina. „Nu m-a minţit că e botezat doar ca să se împărtăşească alături de ceilalţi. A decis să spună adevărul. E un început bun. I-am dat timp să se gândească. I-am dat literatură să studieze, să vadă ce înseamnă Taina Botezului, pentru că e o decizie care trebuie luată cu bună ştiinţă”, relatează protoiereul Teodor Spătaru, preot capelan din cadrul Departamentului Mitropolitan pentru Forţele Armate şi Instituţiile Penitenciare.

Ulterior, tânărul i s-a adresat preotului cu rugămintea de a fi botezat. „E pentru prima dată când o persoană din penitenciar, practic adultă, şi-a exprimat dorinţa de a fi botezată. Pentru persoanele aflate în detenţie, Dumnezeu este un sprijin trainic şi o nădejde enormă, deoarece toţi au nădejdea de a ieşi la libertate, de a se întoarce acasă”, relatează părintele Teodor Spătaru. „Botezul este uşa pe care intrăm în biserica lui Hristos. Este prima taină din cele şapte. Taina Botezului este, întâi de toate, izbăvire de păcatul strămoşesc, acel păcat pe care îl moştenim prin naşterea trupească. Se mai numeşte Păcatul lui Adam şi Eva”, explică protoiereul Corneliu Dobrogeanu, care a participat la botezul lui Mihai, ce a avut loc la biserica „Unirea” din capitală.

Jumătate din „peredace” i-o dădeam lui

În acest moment important pentru Mihai, a venit să-l susţină fratele său mai mare. Cei doi au reuşit să schimbe câteva cuvinte înainte de ceremonie. „Cred că Dumnezeu l-a convins să se boteze. Când ajungi între pereţii aceştia, unde se află el acum, ai mult timp să te gândeşti la diverse lucruri, întrebându-te cum să trăieşti mai departe. În libertate, însă, nu găseşti timp pentru întrebări”, filozofează Radu, fratele lui Mihai. „E grea viaţa de după gratii, dar ce să-i faci? Plăteşti pentru ceea ce-ai făcut”, spune tânărul. Cum este viaţa unui deţinut, o ştie bine din propria experienţă. Cu puţin timp în urmă, şi el se afla în situaţia mezinului. Astăzi, spune că nu va mai păşi greşit şi-şi va ajuta şi fratele să-şi găsească un rost în viaţă.

„La libertate nu e chiar atât de straşnic şi nici chiar atât de greu după cum crede el. Ştiu că, în viaţă, va avea parte doar de bine, dacă va fi cuminte. Îi doresc multă fericire băiatului”, ne-a spus fratele lui Mihai, vădit emoţionat. Când Mihai a fost condamnat, Radu, de asemenea, era întemniţat. „L-am ajutat cu ce-am putut. I-am dat ogheal, de încălţat. Soţia îmi aducea „peredace” (colet, n.r.). Jumătate i-o dădeam lui. Pe urmă, a fost dus la Penitenciarul din Goian. De atunci, nu ne-am mai văzut”, relatează bărbatul. Astăzi, Radu este mulţumit de viaţa sa. „M-au angajat oficial. Şi poliţă mi-au dat. Imediat ce o să mă pun pe picioare, o să-l ajut, doar n-o să mă duc să fur. Vreau să-l iau să trăiască la mine. Nu are la ce se-ntoarce acasă”, spune Radu cu durere în voce.

Naşii de botez – colaboratori ai penitenciarului

Liuba Jignea, şefa Penitenciarului nr. 10 – Goian, îşi aminteşte când Mihai a fost adus în penitenciar. „Era retras, fără vreo intenţie de a lua legătura cu cineva dintre colaboratorii instituţiei. Cu timpul, însă, s-a schimbat. După propria lui dorinţă, am ajuns astăzi să-l botezăm. La vară, va susţine examenele de absolvire a clasei a IX-a. Frecventează orele de bucătar. Într-o săptămână-două, va merge la lecţiile de cizmar”, relatează Liuba Jignea. Şefa penitenciarului nu doar a asistat. „Pentru mine, ei nu sunt deţinuţi. Îi privesc ca pe nişte copii care au nevoie de ajutor. Sfintele scripturi spun că naşul de botez nu este o persoană întâmplătoare, ci, din contra, are o mare responsabilitate de a îndruma în viaţă, de a învăţa de bine şi poartă răspundere pentru faptele greşite ale finului”, declară naşa lui Mihai.

Naş de botez a fost Oleg Pantea, şeful direcţiei Activitate educativă, psihologică şi asistenţă socială din cadrul DIP. Recunoaşte că este pentru prima dată când devine naşul unei persoane aflate în detenţie. Promite că, pe viitor, nu-l va lăsa pe băiat la ananghie. „Evident că o să ţinem legătura şi chiar am planificat să-l preluăm din instituţia penitenciară şi să-l implicăm activ în procesul de resocializare după eliberarea din detenţie. O să fie o implicare la maximum”, susţine Oleg Pantea. Abia după botez, l-am văzut şi pe Mihai zâmbind. „Mă simt uşor şi bine. Sunt fericit că Dumnezeu mi-a iertat păcatele”, mărturiseşte tânărul emoţionat. Mihai visează la libertate, la un serviciu şi la o familie. Are încredere că copiii lui vor avea o altă soartă şi nu vor afla niciodată sentimentele pe care le trăieşte o persoană privată de libertate.