DNA-ul de peste Prut
Premieri, miniştri, deputaţi, primari, judecători, procurori sau diverşi oameni de afaceri importanţi din România s-au convins în ultimii ani de puterea Direcţiei Naţionale Anticorupţie. Peste 60% din români au declarat, în aprilie 2015, că au încredere în această instituţie, iar cetăţenii R. Moldova cer, din ce în ce mai des, ca ea să treacă Prutul. ZdG a fost la Bucureşti, a discutat cu oamenii care au participat la crearea acestei instituţii şi la transformarea ei, din una controlată şi manevrată politic, într-o entitate performantă, ajunsă în topul celor mai bune instituţii anticorupţie din Europa şi devenită spaima funcţionarilor corupţi.
La fondare, acum 13 ani, în 2002, Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) se numea Parchetul Naţional Anticorupţie (PNA) şi era o instituţie ca oricare alta, într-un stat în care existau oameni de care nu aveai voie să te atingi şi în care se lupta cu corupţia doar prin declaraţii. Instituţia a fost reformată în perioada 2004-2006. Iniţial, a devenit Departamentul Naţional Anticorupţie, iar din 2006, Direcţia Naţională Anticorupţie.
Cum a fost creat DNA-ul
„DNA-ul l-a creat fostul guvern Năstase în 2002. Era o condiţie pentru aderare. S-a mers cum au crezut totdeauna toţi politicienii români şi cum fac toţi politicieni est-europeni. Hai să zicem ca ei şi să facem ca noi. Deci, ce vor? Vor un Parchet special, vor o procuratură care să ancheteze cazurile mari, nu-i nimic. O creăm, dar o ţinem noi sub obroc. Şi au reuşit. Timp de doi ani, PNA-ul nu a făcut decât să prindă asistente de spital care luau şpagă, naşi de tren, care luau în locul biletului bani de la studenţi, profesori care dădeau meditaţii, şi-şi făceau numărul. Da, exact ca CNA-ul la dvs. Exact. Mergi pe cazuri minore, îţi faci indicatorii, raportezi: totu-i ok. Ei, această instituţie, făcută pentru a fi arătată la Bruxelles şi a fi ţinută sub control politic, la un moment dat a scăpat de sub control. Momentul s-a numit 2005, pentru că a existat un preşedinte destul de nebun, sau cine ştie ce a fost în capul lui, ca să încerce să facă altceva”, îşi aminteşte Sorin Ioniţă, preşedintele Expert Forum de la Bucureşti, despre începuturile DNA. Un motiv în plus pentru care pe Ioan Amarie, şeful PNA în perioada 2002-2005, practic nimeni nu-l aminteşte în discursurile despre această instituţie.
Pentru că adevărata reformă a DNA a avut loc după ce, în august 2005, la şefia ei a fost instalat Daniel Morar. Până atunci, acesta fusese procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi se remarcase, în 2001, prin arestarea primului judecător din România, cu care era prieten de familie. Morar a fost numit în funcţie printr-un ordin semnat de Monica Macovei, care era atunci ministra Justiţiei din România, numită în funcţie de un Guvern format cu acordul preşedintelui ales atunci recent, Traian Băsescu. Selecţia acestuia a venit în urma unui interviu, la care a asistat inclusiv un psiholog şi în urma căruia toată lumea a fost convinsă că Morar nu va putea fi influenţat. Monica Macovei, cea care l-a numit pe Morar şef la DNA, deşi reprezenta un Guvern al alianţei politice DA (Dreptate şi Adevăr), formată din PD, partidul de atunci al lui Traian Băsescu, şi PNL, condus de Călin Popescu Tăriceanu, desemnat premier, a fost o candidatură apolitică, venită din cadrul societăţii civile, ea fiind înainte de asta avocat şi expert. „Îi mulţumesc doamnei Monica Macovei că a acceptat să fie membră a Guvernului României, dânsa fiind un om neangajat politic. Am dorit ca prin desemnarea ei în funcţia de ministru al Justiţiei să dăm Justiţiei un semnal de neangajare politică. Eu cred că Justiţia trebuie să înţeleagă că, începând de astăzi, nu mai este o anexă a politicienilor, ci este în slujba legii”, a fost mesajul lui Băsescu la depunerea jurământului de către noul Guvern de la Bucureşti.
Doi oameni la locul potrivit, Morar şi Kovesi
Iar mesajul a fost înţeles. Odată instalat în funcţie, Daniel Morar susţine că a găsit o instituţie care avea totul pentru a performa, dar la care lipseau dosarele deschise în privinţa unor persoane importante din lumea politică, din justiţie sau din administraţia publică, deşi legile erau bune, era logistică şi banii necesari pentru a face performanţă. Astfel, iniţial, acesta a demis mai mulţi procurori pe care i-a considerat neperformanţi, iar mai apoi, a evaluat toate dosarele care se aflau în gestiunea DNA. „Am constatat că existau dosare mari de corupţie sau care priveau corupţia de la nivel înalt, dar care fie erau în nelucrare, fie erau închise, cu soluţii de neîncepere a urmăririi penale, de clasare. Logic, am procedat la infirmarea lor, a acelor soluţii care mi s-au părut nelegale. Facem o paranteză. Dosarul fostului premier Adrian Năstase a făcut parte din această categorie. Era un dosar închis, cu soluţie de netrimitere în judecată. S-a infirmat, iar într-un final s-a ajuns la condamnarea lui în două dosare”, povesteşte Daniel Morar, într-un interviu pentru ZdG. Au urmat propuneri, iar la scurt timp, modificări de legislaţie, care le-au permis procurorilor Direcţiei să lucreze doar pe dosare care vizează acte de corupţie unde suma mitei este de peste 10 mii de euro. Astfel, aceştia au avut mai mult timp pentru a lucra pe dosare mari.
Daniel Morar a fost şef la DNA până în 2012, când i-a expirat cel de-al doilea mandat. Şefii DNA, conform legii, sunt numiţi pe un termen de trei ani şi pot avea maximum două mandate. În 2013, procuror-şef al DNA a fost numită Laura Codruţa Kovesi, cea care, între 2006 şi 2012, a fost procuror general al României, iar înainte de asta, procuror la Sibiu. Kovesi a consolidat instituţia, iar în ultimii ani, popularitatea şefei DNA a crescut paralel cu cea a instituţiei şi a dosarelor pe care aceasta le-a gestionat, ajungând, la începutul acestui an, să deţină în sondaje peste 40% din încrederea populaţiei. La fel, acele sondaje de opinie arată că peste 60% dintre români au încredere mare sau foarte mare în DNA. În timpul mandatului Laurei Codruţei Kovesi, DNA s-a remarcat prin stabilitate, atingându-şi practic potenţialul maxim. Anume în această perioadă DNA-ul a obţinut condamnări ale unor persoane importante din business şi politică, instituţia demonstrându-şi independenţa politică prin intentarea unor dosare cu personaje din toate partidele importante. Aşa s-a ajuns ca politicienii să acuze DNA-ul că influenţează politicul, invers faţă de R. Moldova, unde se tot spune că politicul influenţează justiţia. Kovesi afirmă, într-un interviu pentru ZdG, că un element important al actualului DNA sunt „procurorii profesionişti, selectaţi în baza unui interviu, dacă au o vechime minimă în sistem de şase ani. După asta, trec un interviu profesional, în care se pun întrebări despre legile importante cu care lucrăm. De altfel, din comisie face parte şi un psiholog, care urmăreşte din punct de vedere al rezistenţei la stres, al modului cu care procurorul comunică anumite puncte”. Un alt pilon important al succesului DNA sunt experţii pe diferite domenii, angajaţi ai instituţiei, cei care ajută procurorii cu expertize şi sfaturi pe anumite dosare.
Statistica DNA şi două „nume mari” din R. Moldova
Rapoartele de activitate pe anul 2014 ale Direcţiei Naţionale Anticorupţie, entitate care are aceleaşi atribuţii ca şi cele ale Centrului Naţional Anticorupţie de la Chişinău, arată că instituţia a înregistrat, anul trecut, mai multe premiere, având cele mai multe dosare penale din istoria sa, obţinând cele mai multe condamnări şi investigând cei mai mulţi demnitari de rang înalt. Statisticile instituţiei arată că în 2014 au fost trimişi în judecată 1167 de inculpaţi, dintre care 392 au ocupat funcţii de conducere, control, demnităţi publice ori alte funcţii importante, cu 89 mai mulţi decât în 2013. În 2014, 12 demnitari, dintre care 2 senatori, 7 deputaţi, un secretar de stat şi 2 prefecţi, alţi 330 de funcţionari publici, 36 de primari şi 35 de magistraţi au ajuns pe banca acuzaţilor. În 2015, afirmă Livia Saplacan, şef al Biroului de informaţii şi relaţii publice al DNA, statisticile, până în octombrie, sunt şi mai bune decât anul trecut: peste 800 de inculpaţi trimişi în judecată, dintre care 14 membri ai Parlamentului, 10 primari de mari oraşe şi 9 preşedinţi de Consilii Judeţene. Conform aceloraşi informaţii, în luna octombrie 2015, în DNA activau 165 de procurori, 219 ofiţeri de poliţie judiciară şi 51 de experţi.
În ultima perioadă, inclusiv în timpul unor proteste de stradă, la Chişinău, s-a cerut ca DNA să treacă Prutul. Iar DNA, parţial, a făcut acest lucru. În ultimii ani, instituţia a instrumentat cel puţin două dosare în care au fost vizate persoane importante din R. Moldova. Astfel, în 2013, procurorii DNA au reuşit să obţină condamnarea lui Valeriu Guma, pe atunci deputat în Parlamentul R. Moldova, la patru ani de închisoare cu executare, pentru cumpărare de influenţă şi complicitate la luare şi dare de mită. Săptămâna trecută, însă, judecătorul Ghenadie Pavliuc, care trebuia doar să recunoască sentinţa pe teritoriul R. Moldova, a decis să-i aplice lui Guma o pedeapsă de patru ani de închisoare cu suspendare. La începutul lunii noiembrie 2015, DNA-ul a trimis în judecată un alt cetăţean al R. Moldova, pe Sergiu Lucinschi, om de afaceri stabilit la Bucureşti, fiul fostului preşedinte al R. Moldova, Petru Lucinschi. DNA l-a acuzat pe acesta de şantaj, trafic de influenţă şi fals în declaraţii, după ce fiul fostului şef de stat ar fi solicitat de la un om de afaceri român 4 milioane de euro pentru a-şi retrage o plângere penală depusă pe numele lui.
