COPILĂRII SIBERIENE: 17 vieţi într-un desen animat
Ghenadie Popescu, artist plastic din R. Moldova, lucrează la un film documentar de animaţie despre viaţa basarabenilor deportaţi în Siberia. Deşi desenul animat „Copilării siberiene” nu este finalizat, artistul a prezentat două secvenţe din documentar cu prilejul comemorării a 69 de ani de la cel de-al doilea val de deportări staliniste care a început în noaptea de 5—6 iulie 1949.
Documentarul-animat relatează amintirile foştilor deportaţi din R. Moldova care erau copii atunci când au fost duşi forţat în Siberia. Păpuşile din animaţie, confecţionate de Ghenadie Popescu, reprezintă personaje adevărate, intervievate de către artist pentru site-ul www.deportari.md. Producţia animată nu are niciun sponsor. Absolut totul este realizat de către Ghenadie Popescu din entuziasm. „Eu am ales 17 istorii care prezintă fenomenul din noaptea deportărilor şi până la revenirea acasă. Voi reda întreg traseul pe segmente: noaptea deportărilor, mersul în tren, cum au ajuns acolo, cum au trăit în Siberia şi cum, peste ani, au revenit acasă”, spune Popescu.
Muncă neremunerată
Artistul plastic nu ştie când va putea lansa filmul de animaţie „Copilării siberiene”, deoarece face o muncă pe cont propriu, neremunerată. „Nu preconizez o dată, o zi anume, deoarece lucrez singur în condiţii vitrege. Sunt prins în tot felul de activităţi care îmi asigură o bucată de pâine. Nu fac doar asta. Materialele din care confecţionez machetele mi le dăruiesc oamenii sau le găsesc eu pe undeva. Cineva mi-a adus ciorapi, cu găuri, care nu mai pot fi folosiţi. Mie anume astfel de lucruri îmi trebuie, deoarece din acei ciorapi am făcut feţele păpuşilor. Tot felul de lucruşoare. Animaţia e foarte extinsă şi din acest motiv am nevoie de spaţiu. Eu reconstitui totul, nu desenez. Am nevoie de o cameră de filmat, deoarece a mea e pe ducă şi nu ştiu dacă proiectul ăsta îl mai pot scoate la capăt cu ea. Am nişte lumini foarte ieftine şi slabe, dar mai fac tot felul de şmecherii. Am nevoie de un triped, de un computer mai performant şi de tot felul de lucruri, în funcţie de scenariu”, explică Ghenadie Popescu. Artistul nu a iniţiat o campanie de colectare de fonduri pentru realizarea desenului animat, deoarece, spune el, „nu le pot face pe toate. Cum să apelez la specialişti? Ei sunt ocupaţi cu alte lucruri care, probabil, sunt mai importante”.
Covorul moldovenesc i-a salvat de la foame
Cele două secvenţe din filmul „Copilării siberiene” prezintă în imagini animate amintirile a două familii din Moldova, deportate în Siberia. Foştii deportaţi sunt, de fapt, copiii anilor 40 care şi-au petrecut copilăria în taigaua siberiană. Nina Tănase, din satul Nemţeni, raionul Hânceşti, a fost deportată pe 13 iunie 1941, în Tyumen, regiunea Surgut. Femeia spune că a supravieţuit regimului stalinist împreună cu sora şi mama sa, timp de 19 ani. În desenul animat este redată istoria unui covor moldovenesc, care a salvat această familie de la moarte în prima iarnă siberiană. Familia Tănase a vândut covorul pentru o căldare de cartofi. „Când am fost ridicaţi – mama a luat un covor ţesut de ea. În iarna când am venit în Siberia nu aveam ce mânca, iar mama a vândut covorul pentru o căldare de cartofi. Ruşii care l-au cumpărat întrebau: voi unde-l puneţi? Mama le-a spus că se pune pe perete. Seara, acei ruşi aprindeau lumina în casa lor, iar noi ne uitam la covorul cela pe fereastră. Ţin minte că mă durea sufletul că nu mai e al nostru covorul”, îşi aminteşte Nina Tănase.
Altă poveste adevărată despre covorul moldovenesc este prezentată în cea de-a doua secvenţă din filmul documentar de animaţie „Copilării siberiene”. Familia Ciobanu, din satul Căbăieşti, raionul Călăraşi, a vândut covorul pe o vacă de lapte. Protagonistul filmului este Ştefan Ciobanu, deportat pe 6 iulie 1949, în regiunea Kurgan. Fiind în Siberia, Ciobanu povesteşte că seara, când mama lor mulgea vaca primită în schimbul covorului moldovenesc, Ştefan împreună cu fraţii săi aşteptau răbdători să le toarne câte o cană de lapte.
Desenul animat „Copilării siberiene” este creat în atelierul Muzeului Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală din Chişinău, acolo unde autorul filmului animat lucrează în calitate de restaurator.
Născut în satul Gura Căinarului, raionul Floreşti, Ghenadie Popescu a făcut studii de pictură în cadrul Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice din R. Moldova. Artistul a devenit cunoscut publicului larg, dar mai ales consumatorului de artă contemporană, în 2007, când a călătorit cu bicicleta de la Chişinău până în oraşul Nice, Franţa. Altă călătorie inedită a fost realizată în 2008, când Ghenadie a mers pe jos de la Chişinău până la Iaşi, România, trăgând după el o mămăligă butaforică de dimensiuni mari. Fiind preocupat de problemele de mediu, artistul contemporan a pornit în 2013 într-o călătorie de-a lungul râului Bâc. Îmbrăcat într-un costum din genţi de plastic, în carouri, Popescu avea şi o barcă din acelaşi material, astfel semnalând poluarea periculoasă a râului. Ghenadie Popescu este membru al Uniunii Artiştilor Plastici din R. Moldova.
