VIDEO „Trebuie de stimat toate națiile” vs. „Ar trebui distruse, pentru că acest regim atâtea păcate are, că nu mai merită să mai stea aici ridicate”. Monumentele sovietice de pe străzi, între memorie și propagandă

După 35 de ani de la declarația de independență față de URSS și în timp ce R. Moldova avansează pe calea integrării europene, în localitățile din țară încă mai există numeroase monumente ridicate în memoria regimului totalitar sovietic și a exponenților acestuia. 10 monumente sunt incluse în Registrul Național al Monumentelor de For Public, cinci dintre care sunt amplasate în Chișinău. Unele dintre aceste monumente sunt folosite și astăzi ca instrumente de propagandă, inclusiv de politicieni. Mai mulți istorici, întrebați de Ziarul de Gardă care ar trebui să fie soarta relicvelor sovietice, au promovat ideea unui muzeu special care să le găzduiască. 

În R. Moldova nu există un registru oficial unic și centralizat care să monitorizeze în timp real starea sau numărul exact al tuturor monumentelor din perioada sovietică.

Monumentul lui Serghei Lazo – cel mai înalt din Chișinău

În sectorul Botanica al capitalei, în parcul „Piața Decebal”, se află monumentul dedicat lui Serghei Lazo, militar rus și comandant bolșevic. Este cel mai înalt monument din Chișinău, fiind construit din bronz și amplasat pe un piedestal de granit. Profesoara de istorie Daniela Vacarciuc, directoarea Liceului Teoretic „Vasile Alecsandri” din Chișinău, spune că timp de mai mulți ani rolul comandantului bolșevic a fost ascuns.

„Lazu, în realitate așa îl chema pe Sergiu Lazu – se trage dintr-o familie de nobili care este atestată în dregătoriile boierești din epoca medievală, perioada lui Alexandru cel Bun. Este un intelectual din Basarabia care citea greacă, latină, cunoștea rusă, engleză pe acele timpuri și care și-a format prima etapă de instruire în satul natal – Piatra din Orhei, unde veneau frecvent profesori și din Chișinău, și din Orhei, foarte buni, și au contribuit la instruirea lui. Este totuși foarte captivat de Sankt Petersburg și după ce familia a trăit o vreme în Chișinău, pentru că tatăl a decedat, iar mama a cumpărat o casă în Chișinău, s-a transferat aici, după care pleacă în Sankt Petersburg și studiază la Institutul Politehnic – o instituție creată de ilustrul savant Mendeleev, după care este atras de Moscova și pleacă la Moscova, dar tocmai atunci s-a început Primul Război Mondial și el ajunge în Școala de ofițeri, după care este promovat în unitățile militare ruse și trimis în Siberia. A ajuns la numai 24 de ani comandantul armatei din zona Transbaikalia și este cel care a fondat o republică în Extremul Orient. Era foarte cunoscut în cercurile de bolșevici, se înrolase ca un eser internaționalist și devenise destul de apreciat în mediile bolșevice”, explică profesoara.

Monumentul lui Serghei Lazo a fost inaugurat spre finalul regimului sovietic din RSS Moldovenească, în anul 1982. Potrivit lui Vacarciuc, monumentul trebuia „să demonstreze, prin narațiunea sa, că în Basarabia a existat un suflu de luptă pentru bolșevism, pentru puterea sovietică.”

„Iată că instaurarea puterii sovietice la Chișinău a fost și rezultatul luptei tinerilor de aici, a tinerilor intelectuali din Basarabia. Aici avem un simbol de sacrificiu al unui tânăr intelectual, care s-a dedicat luptei pentru instituirea puterii sovietice, mai întâi prin Armata Roșie, și,  ulterior, ca și simbol pentru această regiune”, afirmă Daniela Vacarciuc.

Cine a fost în realitate Grigore Kotovski?

Un alt monument din Chișinău este cel dedicat comandantului Armatei Roșii în timpul Războiului Civil Rus, Grigore Kotovski. Monumentul a fost ridicat în 1954 și se află în piațeta din fața fostului hotel „Cosmos”.

„Istoriografia sovietică a estompat imaginea reală a lui Kotovski, care a fost așa-numitul haiduc care se lupta pentru drepturile celor săraci, dar în realitate a fost un jefuitor al gospodăriilor de prin regiunile Hîncești, Nisporeni, pe unde a ajuns în casele oamenilor și, sub pretextul că trebuie să ia averea celor bogați și să o împartă la cei săraci, i-a jefuit și a nenorocit foarte multe familii. Kotovski este reprezentat aici pe cal, ceea ce trebuia să arate curajul, lupta, eroismul, victoria armatei sovietice, adică mesajul propagandistic are, de fapt,  două realități: pe de-o parte, unul militar, că puterea sovietică poate birui – dacă se luptă și dacă pornește, ea va câștiga; iar al doilea este un mesaj ideologic prin care Kotovski trebuia să fie elogiat ca un simbol al noii ordini sovietice care a fost reinstaurată la Chișinău în 1944”, relatează Daniela Vacarciuc.

Profesoara consideră că este important ca cetățenii R. Moldova să cunoască realitatea propagandistică din spatele monumentului lui Grigore Kotovski.

„Cât de dăunător și periculos este să poți să-l dai ca și model pentru tânăra generație pe un militar, el și este îmbrăcat în haine militare, care a jefuit, a ucis, a lansat un concept ideologic, un apropiat de-al lui Lenin, și întâlnirea care trebuia să se producă în 1924 pentru a se crea republica autonomă era o dovadă că se știa cu Lenin, se cunoștea cu Stalin, prin urmare, este unul din cercul dictatorilor tirani ai secolului XX”, subliniază aceasta.

„Lenin ne este străin, nu are ce căuta”

Pe teritoriul Centrului Internațional de Expoziții „Moldexpo” se află o sculptură masivă din granit roșu de Ural, care îl reprezintă pe bolșevicul Vladimir Lenin, cel care a pus bazele Rusiei sovietice și una dintre cele mai controversate figuri ale istoriei moderne. Monumentul a fost mutat la Moldexpo în 1991, la scurt timp după căderea uniunii sovietice. Până atunci, Lenin trona în Piața Marii Adunări Naționale, în fața clădirii Guvernului. În ianuarie 2026, monumentul de la Moldexpo a fost vandalizat. Persoane necunoscute au scris cu vopsea „Basarabia e România” și „Lenin Gunoi”.

„Lenin este străin nouă, deși l-am învățat la școală și l-am purtat în piept pe steluță și pe insigne. Deși ne-a numit români basarabeni, el este reprezentantul unei ideologii distructive, este un propagandist al militarismului, violenței, durității, de aceea nu are Lenin ce căuta. Acest monument a fost instituit în Piața Marii Adunări Naționale și a avut un bulevard întreg în centrul municipiului, monumente în toate localitățile mari și mici din R. Moldova și, din păcate, comunitatea îl mai păstrează și astăzi în unele raioane și se supără atunci când cei care citesc despre Lenin merg și distrug. Orice vandalizare nu trebuie susținută, indiscutabil, dar autoritățile trebuie să ia atitudine față de aceste mesaje, pentru că, vă zic în calitate de profesor, elevii întreabă – totuși de ce ceea ce se predă, ceea ce se scrie în carte este altceva decât văd ei în societate? Iar asta este periculos”, accentuează profesoara Daniela Vacarciuc.

Monumentul de lângă fostul cinematograf Gaudeamus – „un puternic mesaj propagandistic care nu are limită”

Un alt monument sovietic din Chișinău este Compoziția sculpturală a „Luptătorilor pentru Puterea Sovietică”, amplasată lângă fostul cinematograf „Gaudeamus”.

„Eu îl consider un puternic mesaj propagandistic, care nu are limită, aici nu avem limită: lupta, ura. El mie îmi provoacă o anumită răzvrătire, rebeliune a tinerilor, un model pentru acest spirit de nemulțumire a tinerilor care trebuiau să lupte pentru victoria sovietică. Iată de ce amplasarea lui aici, lângă un cinematograf – „Gaudeamus”, trebuia să creeze tinerilor acest model de luptă a muncitorilor, de victorie pentru puterea sovietică, ca un mesaj comun al  întregii societăți și că asta a fost și voința populației autohtone”, precizează Daniela Vacarciuc.

„Nu ne mai reprezintă. Ar trebui strămutat într-un spațiu muzeal”

Monumentul „Eroilor Comsomolului Leninist”, amplasat pe bulevardul Grigore Vieru din capitală, este o altă relicvă a regimului sovietic care se mai păstrează în spațiul public. Acesta a fost ridicat în memoria tinerilor membri ai organizației comuniste sovietice, prezentați drept modele de devotament față de Partidul Comunist.

„Monumentul de față este un element al structurii urbane a Chișinăului sovietic. Astăzi nu ne mai reprezintă și părerea mea este că el ar trebui să fie strămutat într-un spațiu muzeal, într-o zonă care să reprezinte particularitățile regimului sovietic cu toate componentele sale, inclusiv cele monumentale, deoarece astăzi ne bulversează societatea și nu contribuie cu nimic la coeziune, la culturalizare și la construcția unei societăți cu adevărat democratice”, afirmă istoricul Sergiu Musteață.

Monumentele sovietice – instrumente de propagandă?

De-a lungul timpului, monumentele sovietice au fost folosite de politicienii pro-ruși din R. Moldova pentru acțiuni comemorative de glorificare a exponenților regimului bolșevic. De exemplu, comuniștii, în frunte cu Vladimir Voronin, sunt cei care depun flori în fiecare an la monumentul lui Vladimir Lenin din Chișinău. În martie 2023, mai mulți reprezentanți ai Partidului Comuniștilor au depus flori la monumentul lui Serghei Lazo, cu ocazia împlinirii a 129 de ani de la nașterea celui pe care comuniștii moldoveni l-au numit „erou al revoluției și al războiului civil”. Printre cei prezenți la eveniment s-a numărat și actuala președintă a Partidului Comuniștilor, deputata Diana Caraman.

De asemenea, în fiecare an, pe 24 august, reprezentanții și simpatizanții Partidului Socialiștilor din R. Moldova organizează un marș dedicat așa-numitei „eliberări a Moldovei de fascism”. Manifestația socialiștilor pornește de la „Monumentul Eliberatorilor” din Chișinău, ridicat în perioada sovietică în fața Academiei de Științe a Moldovei.

O hotărâre care nu este executată de 35 de ani

Deși în august 1991, cu două zile înainte de proclamarea oficială a Independenței R. Moldova, deputații din primul Parlament au adoptat o hotărâre care prevedea demontarea și retragerea din spațiul public a monumentelor și a altor elemente ale ideologiei comuniste, la 35 de ani de atunci, problema rămâne actuală. Mai mulți istorici cu care ZdG a discutat susțin că monumentele sovietice nu ar trebui distruse, ci plasate în locuri special amenajate. 

„Avem o decizie care este în vigoare, dar eu nu sunt adept al formulării «lichidarea». Ele reprezintă trecutul nostru, cu toate particularitățile sale – și de bine, și de rău. De aceea trecutul nu poate fi nici șters, nici uitat, el trebuie studiat, analizat atent, asumat, iar monumentele care reprezintă regimul totalitar trebuie fie transferate într-o zonă muzeală, unde să fie prezentate adecvat. Mai degrabă, este problemă într-o voință politică asumată. Autoritățile, de-o parte și de alta, atât centrale, cât și cele locale, nu vor să se apropie atât de mult de aceste monumente, pentru că este o zonă sensibilă. Mai avem un număr impresionant de oameni nostalgici după uniunea sovietică, mai ales că această nostalgie a fost și este constant alimentată de propaganda rusă. În acest context, sigur că rămâne o zonă sensibilă, dar atunci cum justificăm independența noastră, cum justificăm dorința noastră de a construi un stat de drept bazat pe criterii democratice, care sunt total diferite de acele elemente ale ideologiei comuniste?” se întreabă istoricul Sergiu Musteață.

„Pare-mi-se în 1991 a fost o etapă de strămutare a unor monumente sovietice din spațiul public central în alte spații și consider că această abordare este una corectă, de strămutare, și nidecum de distrugere, pentru că în spatele fiecărui monument stă și un autor. Nu trebuie arse cărțile și nu trebuie distruse monumentele”, susține și Sergiu Prodan, fost ministru al Culturii.

Monumentele sovietice –  în spațiul public sau în muzeu?

Istoricul Anatol Petrencu, care este și preşedintele Asociaţiei Istoricilor din Republica Moldova „Alexandru Moşanu”, consideră că autoritățile ar trebui să ia atitudine în privința monumentelor dedicate regimului totalitar sovietic, mai ales în contextul în care R. Moldova aspiră să devină stat membru al Uniunii Europene.

„Ar fi bine ca statul R. Moldova să aibă niște emisiuni explicative pentru vârstnici, pentru că,  până la urmă, ei votează, în care să se explice care a fost rostul acestor monumente și de ce ele nu mai trebuie să existe, dacă noi sincer vrem în Uniunea Europeană și vrem să ne civilizăm. Vrem să credem că ne-am debarasat de trecutul comunist, că despre asta este vorba. Am putea avea un muzeu foarte bun, foarte povățuitor și foarte atractiv pentru lume. Sunt convins că turiștii ar veni să vadă ceea ce a fost aici, cu niște explicații”, precizează Anatol Petrencu.

Care este soluția propusă de Ministerul Culturii

Poziția Ministerului Culturii este că monumentele dedicate regimului totalitar sovietic nu ar trebui să fie amplasate în diferite locuri din țară, ci să se regăsească într-un spațiu special amenajat pentru acestea. Pe lângă cele 5 monumente sovietice din registrul monumentelor din Chișinău, mai avem două în raionul Sîngerei, unul la Bălți, unul în raionul Drochia și unul în satul Piatra, raionul Orhei.

„Există o procedură juridică prin care trebuie să trecem în momentul în care dorim să le strămutăm, fiindcă asta este, de fapt, și soluția Ministerului Culturii. Avem un spațiu la Moldexpo, unde deja există trei monumente strămutate: monumentul lui Lenin, care se afla în Piața Marii Adunări Naționale, Monumentul lui Gheorghe Dimitrov, care a fost mutat de la Rîșcani, și Karl Marx. Credem că acolo ar fi locul pentru majoritatea monumentelor. Primul pas în procesul de strămutare trebuie să fie adoptat de cel care protejează monumentul din punctul de vedere al pământului pe care se află acesta, or, toate cele 10 monumente despre care am menționat se află pe pământul autorității publice locale de nivelul II, cu excepția monumentului de la Sîngerei, Chișcăreni și Piatra”, precizează Corneliu Cirimpei, secretar de stat la Ministerul Culturii.

„În acest moment, noi suntem în fază avansată de strămutare a monumentului lui Serghei Lazo din Sîngerei, fiindcă și autoritatea publică locală de nivelul I pe teritoriul căreia se află monumentul și care asigură protecția acestui monument și autoritatea publică centrală, prin Ministerul Culturii, au ajuns la un numitor comun și eu cred că până la finele anului monumentul lui Serghei Lazo din Sîngerei nu se va mai afla acolo unde se află. Va fi mutat în altă parte în orașul Sîngerei”, afirmă Cirimpei.

Ce cred oamenii despre monumentele sovietice de pe străzi

Oamenii au păreri împărțite atunci când sunt întrebați despre monumentele sovietice de pe străzi. În timp ce unii consideră că acestea ar trebui scoase din spațiul public și transferate într-un muzeu sau pe o alee, alții consideră că ar trebui să rămână acolo unde sunt, pentru că fac parte din istoria noastră.

„Aista e monumentul nostru – Serghei Lazo. Aista e al nostru om și el trebuie să fie aici. Aici trebuie să fie”, ne-a spus un bărbat.

„Monumentul? Pe cine el deranjează? Pe dvs. vă deranjează? Apoi de ce începeți aceste discuții? Lăsați-l să stea acolo. Pe mine, de exemplu, nu mă deranjează. Eu nu știu, pe dvs. vă deranjează sau pe cei de sus?” se întreabă un locuitor al capitalei.

„Știți, în alte țări sunt și ale lui Mussolini. Asta este istorie și trebuie lumea să știe ce a fost înainte, dar merg prin centrul orașului, pe Ștefan cel Mare, mă uit la Procuratura Generală, iar când pe acel fundal stă secera și ciocanul… De asta nici nu avem procuratură ca lumea”, crede un alt locuitor al capitalei.

„În general, ar trebui distruse, pentru că acest regim atâtea păcate are că nu mai merită să mai stea aici ridicate. Atâtea monumente autohtone ale noastre au fost distruse și au fost înlocuite cu ce? Cu niște prostii care nu au loc pe lumea aceasta”, susține un alt locuitor al capitalei.

Exemplul Ucrainei și statelor baltice

În ultimii ani, în special după declanșarea războiului provocat de Rusia în Ucraina, statele baltice au adoptat măsuri legislative stricte care prevăd îndepărtarea monumentelor sovietice din spațiul public, acestea fiind considerate simboluri ale propagandei Kremlinului. În august 2022, autoritățile din Letonia au demolat un monument emblematic din Riga – cel al „eliberatorilor sovietici”. În Lituania a fost înființat Parcul Grūtas, situat la aproximativ 130 de kilometri de Vilnius. Fondat în 2001, parcul găzduiește, printre altele, busturi și statui ale lui Lenin.

Și în Ucraina au fost adoptate legi pentru a rupe legăturile cu trecutul sovietic. Mii de străzi au fost redenumite, iar mai multe monumente dedicate regimului sovietic au fost înlăturate. La 17 luni de la invazia rusă în Ucraina, simbolul uniunii sovietice de pe monumentul Patriei-Mame din Kiev a fost înlocuit cu stema națională.