Dumitru Balica: „Arta nu se cumpără, nu se împrumută şi nu se ia pe datorie”

Arta presupune o competitivitate a gândurilor. Meseria unui artist înseamnă redarea emoţiilor într-o formă abstractă. Aşa cum un muzician gândeşte în sunete, un pictor gândeşte în linii şi culori, iar mesajul transmis poate fi descifrat de fiecare persoană în parte.

Dumitru Balica pictează de când se ştie. După ce a absolvit Şcoala de Arte Plastice din Donduşeni, a fost admis la Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă”, Facultatea Arte Plastice şi Design. Deşi părinţii săi nu au nimic în comun cu pictura, nu i-au pus piedici în carieră. Şi-ar fi dorit ca fiul lor să aibă o meserie mai „lumească”, însă au acceptat alegerea lui şi nu s-au opus vreodată. „Îmi spuneau uneori că e bine să fii angajat, dar un liber profesionist este angajat mai mult timp decât cel care are un program de lucru fix”, explică pictorul.

Provocarea artei

Dumitru spune că, pentru un artist, este importantă libertatea, deoarece „un artist nu poate crea atunci când este încorsetat de nişte clişee, de nişte standarde fixate de cineva. Artistul e persoana care inventează, care pune în aplicare lucruri la care alţii nu s-au gândit vreodată”. Artistul poate fi inspirat de tot ce-l înconjoară. Chiar şi provocările pot fi o sursă de inspiraţie. „Când vezi o expoziţie sau nişte lucrări ale cuiva, descoperi mai multe curente, în care găseşti elemente pe care ai putea să le aplici în creaţia ta. Acestea sunt provocări de a face ceva nou”, relatează pictorul. „Arta este cea care te provoacă sau îţi creează o stare de linişte”, spune el.

Încă un imbold al creaţiei este curiozitatea. Ea este cea care-l face pe pictor să creeze lucrări în serie. „Făcând un tablou, sunt curios cum o să iasă celălalt, apoi următorul. Astfel, urmează un ciclu, o serie de flori sau de animale”, explică Dumitru. Accentuează totuşi că un artist nu poate să lucreze la comandă. El trebuie să fie interesat de idee, de provocarea care stă în spatele acestei idei. De exemplu, „cineva vine cu ideea unor flori care nu există sau cu o nuanţă care nu este şi eu trebuie s-o realizez. Aceasta este o provocare care te face să iei pensula în mână”, dezvăluie pictorul. Important este însă şi mesajul lucrării. „Când fac un tablou, mă gândesc ce mesaj voi transmite. Dacă nu transmiţi starea, mesajul, lucrarea nu mai este captivantă. Ea îşi pierde din valoare”, spune artistul.

Arta – o expresie a psihicului

Dumitru preferă să lucreze în sânul naturii. Deocamdată, nu-şi permite un atelier, dar speră că acest lucru se va întâmpla. Îţi doreşte un studio, care ar reflecta universul său, i-ar permite să lucreze în voie, pentru că astfel „te simţi în sfera ta, unde este emoţia, gândirea şi pânza pe care transmiţi ceea ce simţi”, relatează Dumitru. Este importantă şi starea emotivă în momentul creaţiei. Dumitru Balica spune că munceşte doar atunci când se află în deplină înţelegere cu sine, arta fiind o expresie a psihicului uman. „Mă strădui să lucrez când sunt liniştit, când am o plăcere, un sentiment de satisfacţie. Dacă lucrezi fiind într-o stare proastă, aceasta se reflectă în lucrările tale şi este sesizată de cel care-ţi priveşte pictura”, explică artistul.

În vara curentă, pictorul a participat la taberele de creaţie din Serbia şi din România. „A fost o experienţă interesantă. S-a lucrat foarte productiv. Toţi au venit cu idei noi. Am remarcat alte viziuni. Este interesant să faci schimb de tehnici, de manieră, schimb de experienţă”, spune Dumitru Balica. În aceeaşi ordine de idei, remarcă faptul că „arta nu se cumpără, nu se împrumută şi nu se ia pe datorie. Ea se fură, dar se fură în sensul bun al cuvântului. Nu poţi să împrumuţi stilul cuiva. Îl „furi” şi îl adaptezi după ideile, după trăirile tale, îi dai un alt respiro”, consideră Dumitru. Pictorul şi-a creat propria cale, bazate pe trăirile sale.

Mâine însă ar putea adopta un alt stil. „Asta sunt eu astăzi. Mâine aş putea fi altul prin cromatică, dar aş putea rămâne acelaşi. Pentru moment, m-am regăsit aici şi mă simt bine în acest stil”, susţine artistul, lucrările căruia sunt realizate într-o manieră expresionist-abstractă. Recunoaşte că, uneori, este curios să afle ce gândesc oamenii despre picturile sale. La una dintre expoziţiile organizate, a auzit cum cineva a zis: „Uite că a stricat tabloul cu semnătura sa”. Zâmbeşte. Este mulţumit totuşi atunci când oamenii, oprindu-se la una dintre lucrările sale, încearcă să descopere ce stă în spatele acelei lucrări, sensul ei, precum şi trăirile autorului în momentul creaţiei.