ATENŢIE: Vine prescripţia peste 7 aprilie

Dosarele pe tortură, iniţiate după tragicele evenimente din aprilie 2009, riscă să fie prescrise. Astfel, poliţiştii torţionari nu vor mai putea face puşcărie, chiar dacă faptele lor ar fi demonstrate în cadrul proceselor de judecată.

Peste două luni se vor împlini exact cinci ani de la evenimentele din aprilie 2009. Conform art. 60, Cod Penal al R. Moldova, intitulat „prescripţia tragerii la răspundere penală”, peste cinci ani de la săvârşirea unei infracţiuni mai puţin grave, „persoana se eliberează de răspundere penală”. Cu alte cuvinte, după expirarea acestui termen, acea persoană nu mai poate fi pedepsită penal, cu închisoare, chiar dacă, în instanţă, s-ar demonstra şi s-ar constata vinovăţia sa. În această categorie intră mai multe infracţiuni comise în timpul evenimentelor din aprilie 2009: abuzul de putere sau abuzul de serviciu (primul alineat din art. 327, Cod Penal), excesul de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu (primul alineat din art. 328 Cod Penal ), neglijenţa în serviciu (primul alineat din art. 329 Cod Penal) şi chiar tortura (art. 3091 Cod Penal, 2009).

Nu s-a schimbat nimic

Încă în 2013, în aprilie, un grup de voluntari Amnesty International Moldova au protestat în faţa Comisariatului General de Poliţie (acum Inspectoratul General de Poliţie, n.r.), cerând investigarea competentă a plângerilor din partea celor care au fost maltrataţi în aprilie 2009 şi atenţionând opinia publică despre iminenta prescripţie care ar putea fi aplicată de judecători în dosarele 7 aprilie, dosare în care poliţiştii sunt acuzaţi de tortură. Şi asta pentru că, în 2009, în Codul Penal, tortura era considerată o infracţiune mai puţin gravă, prescriptibilă după cinci ani de la comiterea ei. Şi totuşi, de atunci, nu s-a schimbat nimic.

„Amnesty International, ca ONG care pledează pentru respectarea drepturilor omului şi lupta contra torturii şi a tratamentelor inumane şi degradante, susţine că instituţiile noastre de drept, procuratura, instanţele judecătoreşti, poliţia, nu şi-au făcut bine meseria în decursul acestor cinci ani de zile. Faţă de anul trecut, nimic nu s-a schimbat”, remarcă Igor Stoica, juristul Amnesty International Moldova. „Mai ales că, în aprilie, expiră termenul de prescripţie, care este de cinci ani de zile pentru tortură. Conform Codului Penal din 2009, acele persoane care au aplicat tortura, după aprilie 2014, urmează a fi eliberate de răspundere penală”, constată Stoica. „Chiar dacă, în 2014, art. 3091 nu există, pedeapsa pentru tortură fiind acum mai mare, în dreptul penal este un princiu privind neretroactivitatea legii penale. Dacă legea se schimbă, persoanei nu-i poate fi agravată pedeapsa penală, iar termenul de prescripţie nu poate fi schimbat”, precizează Stoica.

Nu există asemenea dosare?

Corneliu Bratunov, procurorul-şef al secţiei exercitare a urmării penale pe cauze excepţionale din cadrul Procuraturii Generale (PG), admite faptul că „teoretic, este posibil ca judecătorii să invoce termenul de prescripţie, dar, spune el, nu există dosare acum în care să poată fi invocat acest lucru. Pe acele dosare în care a existat această posibilitate au fost deja luate decizii”. Bratunov ne asigură că nici Valentin Zubic, şeful statului major în timpul evenimentelor din aprilie 2009, dosarul căruia este încă în gestiunea procurorilor, nu cade sub incidenţa termenului de prescripţie.

Şi Ion Caracuian, procurorul-şef al secţiei combatere tortură, susţine că, din câte cunoaşte, pe dosarele 7 aprilie, pasibile de aplicat termenul de prescripţie, judecătorii s-au pronunţat deja. Caracuian a precizat, totodată, că secţia sa nu duce evidenţa acelor dosare, de acest lucru ocupându-se direcţia judiciară a PG. Totuşi, întrebat de ZdG dacă în alte dosare în care există poliţişti învinuiţi de aplicarea torturii şi care încă se află pe rolul instanţelor de judecată este posibil ca judecătorii să invoce termenul de prescripţie, acesta ne-a spus că nu ştie cum ar proceda instanţa de judecată în astfel de cazuri.

Dosarul Creţu şi prescripţia

Pasibil de prescripţie este dosarul lui Sergiu Creţu, tânăr care s-a ales, după evenimentele din aprilie 2009, cu o mână fracturată, necesitând o complicată intervenţie chirurgicală. El a suportat şi alte leziuni, care au necesitat luni în şir de tratament. Învinuit în acest dosar a fost poliţistul Radu Starinschi, care avea atunci funcţia de şef al Secţiei Poliţie Criminală din cadrul Comisariatului de Poliţie Centru. Dosarul, trimis în judecată încă în 2010, se află acum, din nou, pe masa magistraţilor de la Curtea de Apel (CA) Chişinău, deja pentru a treia oară. La începutul anului, Curtea Supremă de Justiţie (CSJ) a trimis cazul la rejudecare, o primă şedinţă fiind numită pentru data de 13 februarie 2014.

„Eu cred că e posibil de aplicat în acest caz termenul de prescripţie, deoarece, într-adevăr, aici intervin cei cinci ani de la comiterea infracţiunii. Depinde cât de repede va examina CA Chişinău şi de cum se va comporta inculpatul. Aici observăm şi o altă situaţie. Termenul de prescripţie poate fi aplicat dacă este recunoscut de către inculpat. Adică, el practic ar trebui să-şi recunoască vina, iar el ar putea să nu fie de acord”, spune Natalia Moloşag, avocata lui Sergiu Creţu, care a precizat că Sergiu este deja surmenat de acest dosar. De precizat că, deşi nu există o statistică privind dosarele pasibile de prescripţie, asemenea dosare sunt. Multe dintre ele nici măcar nu sunt trimise în instanţa de judecată, iar pe marginea lor, urmărirea penală a fost de mai multe ori încetată, iar mai apoi, reîncepută, fie după hotărâri ale Curţii Europene pentru Drepturile Omului (CtEDO), fie după insistenţele avocaţilor.

„Trebuie să răspundă clasa politică”

„Din puţinele dosare în care s-a dispus începerea urmăririi penale şi din cele şi mai puţine dosare penale trimise în judecată, unica soluţie legală este liberarea de răspundere penală în legătură cu expirarea termenelor de prescripţie. Este o dezamăgire pentru societate, o injustiţie, dar e unica soluţie legală. Aici, trebuie să răspundă clasa politică pentru că nu a executat Hotărârea Parlamentului nr. 159 din 8 iulie 2010 asupra raportului Comisiei de anchetă pentru elucidarea cauzelor şi a consecinţelor evenimentelor de după 5 aprilie 2009”, crede Ion Guzun, coordonator de proiect în cadrul Centrului de Resurse Juridice din Moldova (CRJM).

„S-a început cu stângul. În perioada aprilie – septembrie 2009 la guvernare erau cei care munceau pentru a crea cât mai multe impedimente în acumularea probelor şi efectuarea unor investigaţii calitative. Hotărârile CtEDO prin care s-a condamnat R. Moldova pentru investigaţiile ineficiente nu au contribuit, cu părere de rău, la urgentarea finalizării urmăririlor penale sau a cauzelor care se află în instanţa de judecată. Îmi pare rău că deputaţii vorbesc doar de fenomenul 7 aprilie 2009, nu şi despre responsabilitatea pe care o poartă pentru fiecare zi care s-a scurs de la acele evenimente tragice. Posibil, ei au avut sau şi-au schimbat priorităţile pe parcurs”, constată Guzun.