„Cetățeanul trebuie să știe că atunci când ajunge în instanță, chiar dacă a pierdut procesul, totul a fost corect și echitabil”. Interviu cu Ceslav Panico, noul Avocat al Poporului

Cu ocazia alegerii de către Parlament a unui nou Avocat al Poporului, ZdG vă prezintă detalii despre activitatea instituției abilitate prin lege să apere drepturile omului în R. Moldova. Totodată, am discutat cu noul Ombudsman despre prioritățile sale și despre cele mai des încălcate drepturi în R. Moldova.

18 milioane de lei, bugetul instituției în 2022

Oficiul Avocatului Poporului (OAP) din Moldova funcționează în baza Legii cu privire la Avocatul Poporului (Ombudsmanului) 2014. Anterior, instituția se numea Centrul pentru Drepturile Omului din Moldova și activa din 1998 în baza Legii cu privire la avocaţii parlamentari. În cadrul Oficiului activează Avocatul Poporului, dar și un avocat parlamentar pentru protecția drepturilor copilului, funcție introdusă prin lege în martie 2008. 

Bugetul OAP pe anul 2022 este de 18,02 milioane de lei, dintre care pentru soluționarea problemei sediului (etapa I) sunt alocați 3,5 milioane de lei. 

Într-un raport din 2016 se menționa că sediul în care activează OAP „nu corespunde normativelor în construcție și standardelor tehnice”, fiind „în stare avariată, cu un grad de rezistență seismică nul, ceea ce prezintă un pericol sporit pentru viață și sănătate”.

Sediul permanent al OAP este pe strada Sfatul Țării, nr. 16, din municipiul Chișinău. Instituția are reprezentanțe la Bălți, Cahul, Comrat și Varnița.

Cu ce se ocupă instituția

Avocatul Poporului examinează cererile persoanelor fizice, indiferent de cetăţenie, vârstă, sex, apartenenţă politică sau convingeri religioase, care locuiesc permanent, se află ori s-au aflat temporar pe teritoriul ţării, ale căror drepturi şi libertăţi se presupune că au fost încălcate de R. Moldova.

Avocatul Poporului examinează cererile privind deciziile, acţiunile sau inacţiunile autorităţilor publice, organizaţiilor şi întreprinderilor, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, ale organizaţiilor necomerciale şi persoanelor cu funcţii de răspundere de toate nivelurile care, conform opiniei petiţionarului, i-au încălcat drepturile şi libertăţile.

Cererea adresată Avocatului Poporului se depune până la expirarea unui an din ziua încălcării presupuse a drepturilor sau libertăţilor petiţionarului sau din ziua cînd petiţionarul a aflat despre presupusa încălcare.

Cererile sunt depuse personal sau prin poştă, fax, e-mail sau alt mijloc de comunicare. Cererea poate fi depusă şi de către un reprezentant al persoanei lezate în drepturi, de către organizaţii nonguvernamentale, sindicate şi alte organizaţii reprezentative în numele acesteia.

În cererea adresată Avocatului Poporului se indică:

a) numele, prenumele şi domiciliul petiţionarului şi, după caz, numele, prenumele persoanei lezate în drepturi;

b) descrierea succintă a circumstanţelor cauzei;

c) denumirea autorităţii sau numele şi prenumele persoanei cu funcţie de răspundere în urma acţiunilor şi/sau inacţiunilor căreia a avut loc încălcarea drepturilor sau libertăţilor, în cazul în care această persoană se cunoaşte;

d) semnătura şi data întocmirii.

În cazul în care faptele invocate în cerere au constituit obiect al examinării de către alte autorităţi, la cerere se anexează şi copiile de pe răspunsurile autorităţilor respective. Cererea care nu corespunde cerinţelor prevăzute se restituie fără examinare. În cazul adresării prin e-mail este necesară pe lângă respectarea condițiilor de mai sus și aplicarea semnăturii electronice, fără semnătură electronică, adresarea prin poșta electronică nu va fi examinată.

Nu este primită spre examinare cererea:

a) depusă peste un an de la data constatării încălcării drepturilor şi libertăţilor omului, cu excepţia cazurilor cînd Avocatul Poporului poate prelungi acest termen, dar nu mai mult decît cu un an;

b) care este în procedură judiciară pentru examinare în fond, cu excepţia cererilor privind acţiunile şi/sau inacţiunile judecătorului;

c) a cărei examinare ţine de competenţa altor organe (intentarea urmăririi penale, explicarea deciziei judecătoreşti);

d) pe cauză adjudecată, pe care există o sentinţă sau o hotărâre judecătorească în fond;

e) care conţine calomnii şi insulte, discreditează autorităţile statului în general, autorităţile locale, asociaţiile de cetăţeni şi reprezentanţii lor, care instigă la ură naţională, rasială, religioasă şi la alte acţiuni pentru care se prevede răspundere conform legii.

Avocatul Poporului pentru drepturile copilului acordă protecţie şi asistenţă copilului la cererea acestuia, fără a solicita acordul părinţilor sau al reprezentanţilor legali. Copilul este anunţat despre rezultatul examinării cererii în formă corespunzătoare maturităţii sale intelectuale şi mintale.

Pentru asigurarea respectării drepturilor şi libertăţilor copilului, Avocatul Poporului pentru drepturile copilului este în drept să acţioneze din oficiu pentru a asista copilul aflat în dificultate sau în situaţii de risc, fără a solicita acordul părinţilor sau al reprezentanţilor legali.

Interviu cu Ceslav Panico, noul Avocat al Poporului

— D-le Panico, sunteți la început de mandat în funcția de Avocat al Poporului (AP). Care sunt prioritățile dvs., pentru perioada următoare, în cadrul Oficiului? 

— Primul pas este consolidarea capacităților instituției. Pe termen scurt, îmi doresc să motivez personalul să nu plece, în primul rând. Al doilea aspect, e să vedem dacă putem aduce personal adițional, care să ne ajute să dezvoltăm acest oficiu ca și entitate. În 2022 se încheie strategia de dezvoltare a oficiului și vrem să analizăm ce s-a făcut în acești ultimi ani, precum și să elaborăm o strategie nouă, pornind de la asta. La fel, din decembrie, a început să activeze un nou Consiliu pentru Prevenirea Torturii, pentru un nou mandat, cu alte persoane. Urmează și consolidarea capacităților acestor cinci membri, cinci experți din cadrul Consiliului, din partea societății civile. 

Dacă mergem pe filiera promovării dreptului, sunt câteva aspecte la care ne gândim în mod special. Vorbim de continuarea monitorizării activității legate de drepturile omului, precum și de partea de prevenire a torturii. Ca și obiectiv, îmi propun și deja am avut și discuții cu colegii de la Consiliul pentru Egalitate, să scanăm câteva aspecte privind legi și normative în baza cărora activează Armata Națională, de exemplu, pentru a vedea dacă corespund standardelor internaționale în domeniul drepturilor omului, nediscriminării și altor standarde la care Moldova e parte. Al doilea aspect la această parte se referă la evaluarea mecanismelor de protecție. Avem cazul lui Marin Pavlescu și acesta nu e unul izolat, ci e un răspuns la problemele sistemice pe care le avem. 

Alt spect ține de analiza mecanismelor de protecția a victimelor violenței în familie, violenței domestice, violenței bazate pe gen. Avem ratificată Convenția de la Istanbul, însă una e ca și document de politici, și alta cât de bine sunt realizate aceste aspecte în practică. Trebuie să vedem. De asemenea, vrem să vedem cum am putea noi ca și instituție să ajutăm societatea în domeniul dat. 

Un alt domeniu ține de promovarea drepturilor omului. Începând de la faptul că mulți nu înțeleg ce trebuie să facă Avocatul Poporului și Oficiul AP. Percepția este că Avocatul Poporului trebuie să rezolve problemele cu care oamenii se întâlnesc, în sensul în care să substituie instituțiile statului. Însă, Oficiul nu trebuie să substituie Ministerul Sănătății, de exemplu, sau sistemul de justiție, ci trebuie să faciliteze comunicarea, să se asigure că are loc implementarea de către aceste instituții a normelor. Foarte mult contează limbajul și comunicarea din partea instituțiilor cu beneficiarii sau titularii de drepturi. 

— Anterior, se discuta că la Oficiu este prea puțin personal, raportat la problemele de care trebuie să se ocupe… 

— Din discuțiile recente, am înțeles că din 65 de unități sunt doar 38, iar asta cu tot cu șofer, personal administrativ, contabili, tot ce ține de administrare. Respectiv, pe mandat sunt și mai puțini. Sunt mai multe direcții în care lipsesc specialiști. De exemplu, din 6 unități la Direcția Prevenire a Torturii, sunt doar 3. La Direcția de Monitorizare și Raportare e doar o persoană. În astfel de condiții, e complicat să îndeplinești mandatul. Dar, ca să fim mai clari, cazurile individuale țin de Direcția Examinare a Cererilor. Iar prevenirea torturii ca problemă sistemică ține de Direcția respectivă, împreună cu Consiliul de Prevenire a Torturii. 

— Dar ce ar trebui să facă Oficiul, ca să devină mai bun, totuși? Cum credeți că ar trebui să funcționeze de acum încolo? 

— În primul rând, vorbim de modificările la lege care să poziționeze instituția ca pe una puternică, din punct de vedere al independenței financiare, operaționale, fiindcă în multe state Oficiul AP e la nivel de Curte Supremă de Justiție sau chiar Curte Constituțională (CC). Scopul meu, cel puțin în acest mandat de 7 ani, e să aducem Oficiul la nivelul de importanță al CC, atât ca și independență financiar operațională, dar și ca importanță în societate. 

— Ce credeți despre scandalul care a dus la demisia dnei Moloșag, predecesoarea dvs.? 

— În primul rând, eu o apreciez pe d-na Moloșag ca și avocat, am cunoscut-o doar tangențial, nu direct, dar sper că d-nei își va relua activitatea în domeniul drepturilor omului. Noi avem nevoie ca societate de avocați buni, onești, activiști în domeniul drepturilor omului și luptători. Eu nu aș vrea să dau o calificare în acest caz. M-aș referi, mai degrabă, la ce am învățat noi, ca societate, din asta și anume aspectele legate de comunicare, inclusiv pe interior. În orice instituție, când e o persoană nouă, bănuiesc că e nevoie de comunicare mai intensă și de pe poziții de parteneriat, dar nu de persoane care se confruntă. Eu nu știu cum a fost în interior această interacțiune, dar din ceea ce am văzut și în presă, perioada aceasta prea mare de adaptare și-a avut rolul său… A doua parte: au apărut multe cazuri când AP trebuia să reacționeze într-un anumit fel, și la acuzații, și la niște cazuri individuale poate. Iar uneori poate timpul de reacție a fost prea mare, iar societatea a început să interpreteze într-un anumit fel acest lucru. S-a interpretat așa încât indiferent de ce ar fi spus Avocata Poporului pe un anumit caz, deja nu mai conta. Uneori trebuie de reacționat repede, de explicat oamenilor, ca ei să înțeleagă ce se petrece și să nu interpreteze diferit. 

— Dar, în general, ce lecții ați spune că ați învățat de la predecesorii dvs.?

— Eu am comunicat și am interacționat tare mult cu dl Mihail Cotorobai, fost ombudsman care, din păcate a decedat recent. Am învățat multe din perspectiva capacității de a analiza lucrurile și modalitatea de a se ține pe poziții, iar asta e foarte important pe partea de comunicare cu instituțiile statului. Fiecare are stilul său de conducere, evident că au fost și cu d-na Moloșag, și cu dl Cotorobai anumite interpretări, cât eram în Consiliul pentru Prevenirea Torturii și Colegii, dar au fost multe aspecte pozitive pe care le-am învățat. Sau, cel puțin, am încercat să învăț. Vedem cum eu voi reacționa în unele situații (râde, n.r.). Dar, sigur că îmi doresc să fim mai deschiși. Eu sper că îmi va reuși să fiu cât mai aproape de oameni. Totodată, nu vreau să divinizez funcția dată, suntem și noi oameni ca oricare alții, răspundem în fața populației, că e o funcție plătită din banii contribuabililor, dar și față de Parlament. Deci, ombudsmanul nu trebuie să fie de neatins. 

— Ați fost votat de majoritatea parlamentară formată din deputați ai PAS. O să puteți activa independent după asta, criticând acțiunile celor care v-au votat pentru această funcție, atunci când va fi cazul? 

— Eu nu mă țin de funcții. Pentru mine, funcția nu este un scop în sine, ci un instrument de a schimba ceva. De fapt, de asta am și am pretins la funcția respectivă, că am posibilitatea să schimb mai mult decât ce făceam până acum. Nu am nicio problemă să-mi dau demisia sau să renunț la funcția dată, atunci când înțelegerea mea, în anumite situații, în domeniul drepturilor omului, este cu totul diferită față de ceea ce spune majoritatea parlamentară, Guvernul sau alte instituții care sunt „acoperite” de majoritatea care se află la guvernare. Dacă nu va fi această compatibilitate în domeniul drepturilor omului și vor exista mari încălcări, nu voi renunța, în primul rând, ușor la funcție, chiar dacă vor exista disensiuni ori presiuni. Voi încerca să folosesc toate instrumentele naționale – sesizări la CC, implicarea societății civile, dar și cele internaționale. În cazul în care vor fi presiuni prea mari și nu voi avea sprijinul populației, al societății civile și instituțiilor internaționale, atunci eu nu am o problemă să renunț la această funcție, fiindcă aceasta e, așa cum am spus, doar un instrument de a schimba ceva. Independența și profesionalismul meu contează mai mult decât păstrarea funcției.

— Ce drepturi ați spune că sunt cel mai des încălcate în R. Moldova? 

— Pot să mă bazez pe practica mea din acești 10 ani în cadrul Institutului de Reforme Penale, dar și pe ceea ce am văzut în rapoarte naționale și internaționale. Evident că vorbim, în primul rând, de respectarea demnității umane și lupta împotriva torturii. Avem cazuri care nu sunt finalizate cu anii, și vorbesc nu doar de penitenciare, unde sunt probleme ce țin de condițiile de detenție, rele tratamente, subcultura criminală, dar și în cadrul Poliției, unde chiar dacă s-au făcut unele schimbări pozitive, multe aspecte rămân încă sub semn de întrebare. 

Mai e o chestiune ce ține de prevenirea infracționalității și felul în care se luptă cu acest fenomen. O altă problemă ține de mecanismele de apărare în cazul infracțiunilor comise cu violență, în general. Nu vorbim doar de violența domestică și cea bazată pe gen. Aici sunt o serie de aspecte care trebuie tratate. Totodată, avem problema cu justiția juvenilă, problema copiilor străzii, problema asigurării medicale și a calității acesteia. De asemenea, sunt alte aspecte care țin de sănătate, accesul la apă potabilă și aer curat, de exemplu. 

— Sub același aspect aspect al drepturilor omului. În R. Moldova avem multă corupție, iar pornind inclusiv de la asta, puțină încredere în sistemul de justiție. Ce ar trebui să se întâmple ca omul de rând să poată avea încredere că atunci când ajunge în instanță, sistemul va lucra pentru el și nu împotriva sa? 

— Cetățeanul trebuie să simtă asta. Omul trebuie să știe că atunci când ajunge în instanță, chiar dacă a pierdut procesul, totul a fost corect și echitabil. Atunci când se pornește de la prezumția că marile dosare de corupție nu sunt rezolvate, nu există încredere nici în raport cu finalitatea dosarelor mai mici. Corupția afectează direct drepturile omului. Ce ar trebui să se facă? Trebuie crescută, în primul rând, abilitarea și capacitatea juridică a persoanelor de a sesiza actele de corupție și aici vorbim de Legea avertizorilor de integritate, care a fost aprobată de câțiva ani și AP are o responsabilitate în acest domeniu, astfel încât cei care denunță actele de corupție să aibă o certitudine și un mecanism de protecție față de persoana denunțată. De asemenea, este foarte importantă instensificarea luptei cu corupția propriu-zisă. 

— Tot despre felul în care funcționează justiția, aș vrea să vă întreb despre acest caz recent, atât de discutat, al unui bărbat amendat pentru că vindea prânzuri ilegal în Chișinău. Oamenii au vorbit nu atât despre încălcare, cât despre faptul că acest caz a fost filmat și publicat…

— Am urmărit foarte puțin cazul respectiv, fiindcă eram în pregătirea pentru concurs, dar înțelegerea mea ca cetățean cel puțin este că Poliția sau alte organe de stat vor să arate rezultate, iar cel mai ușor e să arăți rezultate pe astfel de cazuri: uite, am închis pe cineva care a furat o găină. Dar nu se merge pe aspectul de a înțelege de ce s-a făcut această încălcare. Eu presupun că sunt multe astfel de cazuri, când omul neavând altă ieșire, decât a face asta sau nimic, alege să câștige niște bani. Ca și abordare a statului sau agenților ar trebui să fie înțelegerea de ce s-a făcut asta, iar oamenii n-ar trebui amendați, cel puțin prima dată. Ar trebui făcută avertizare și explicat că ei trebuie să-și continue activitatea într-o formă legală. Dacă nu fac asta, chiar dacă au fost avertizați, atunci aplicată o anumită sancțiune. Ar trebui schimbată abordarea în astfel de cazuri, pe distanță lungă. Și aceste aspecte ar trebui promovate de sus. 

— Pentru că este un subiect sensibil în general, dar acum în special, în contextul tensiunilor la granița dintre Ucraina și Rusia, cum veți lucra cu oamenii din regiunea transnistreană? 

— Sperăm că nu va fi niciun conflict armat. Nu este posibil de mers fizic în anumite instituții din regiune, poate…Încă nu am încercat să văd ca nou ombudsman. Dar ar trebui consolidate mecanismele prin care persoanele fizice pot apela la instrumente sau activități de aici. Știu că sunt mai multe programe de consolidare a încrederii, inclusiv prin agenții ale ONU, în care pe anumite segmente se încearcă a promova niște standarde. La fel, sunt programe și pe partea de consolidare a asistenței persoanelor cu HIV sau TBC. Aceste tipuri de intervenții par mai puțin politizate, dar prin aceste mecanimse se poate construi încredere și niște canale de interacțiune și cu ONG-urile de cealaltă parte a Nistrului.  

— Vă mulțumim!