Justiţie selectivă în R. Moldova: Mit sau realitate?

Termenul de justiție selectivă a devenit unul uzual pentru R. Moldova în ultimii ani. Politicieni, avocați, judecători sau oameni simpli au reclamat adesea că au fost ținta justiției selective. Termenul a fost folosit și de Parlamentul European, într-o rezoluție aprobată în luna noiembrie 2018. Parlamentarii au invitat „autorităţile să stopeze imediat acţiunile de justiţie selectivă împotriva opozanţilor politici, a avocaţilor acestora şi/sau a familiilor lor”.

„În R. Moldova, justiţia selectivă e din ce în ce mai evidentă”

Ion Guzun, coordonator de programe, CRJM

„Justiţia selectivă este atunci când în cazuri similare instituţiile de drept aplică legea în dependenţă de persoana vizată. De exemplu, decid în cazuri similare în mod diferit durata măsurilor preventive şi a procedurilor penale, locul de detenţie, învinuirea şi constatările instanţelor de judecată sau pedepsele stabilite, în dependenţă de persoana vizată. Cazurile unei justiţii selective ale demnitarilor de stat şi celor apropiaţi intereselor politice sunt examinate diferit în comparaţie cu cele ale „muritorilor” de rând. Justiţia selectivă este o injustiţie. Iar în Moldova, justiţia selectivă e din ce în ce mai evidentă”.

„Până şi oamenii din sistem recunosc cât e de mare problema”

Dumitru Petru Sliusarenco, avocat, Promo-Lex

„Întrebarea dacă este în Moldova justiţie selectivă, ar trebui să fie considerată retorică în Moldova. Probabil, unicii oameni care vor spune că justiţia în Moldova nu este selectivă sunt guvernanţii, care au o problema cronică cu „vederea” şi trebuie să susţină tot timpul cât de multe au făcut cât au avut puterea. Dar, asta e de înţeles, nu există oameni mai manipulaţi decât cei care trebuie să manipuleze. Dar, dacă ne întoarcem la justiţie selectivă, până şi oamenii din sistem recunosc cât e de mare problema. În discuţii private evident, pentru că în public nimeni nu ar risca, pentru că oamenii se tem, dar asta deja e o altă problemă. Eu mă confrunt constant cu modul selectiv în care se aplică legea. Nu este necesar să lucrezi la dosare în care sunt vizaţi prim-miniştri, deputaţi sau primari. Poţi foarte uşor vedea justiţia selectivă atunci când judecătorii scutesc de plata taxei de stat tot felul de afacerişti glamuroşi, dar refuză să scutească de la aceste taxe mamele singure cu copii sau bătrânii sărmani. Justiţia selectivă o poţi simţi atunci când pe de o parte, în procedurile penale, unii stau în arest preventiv pentru că au furat nişte roţi ori lemn şi nu dă Doamne mai au „nenorocul” să fie romi ori din altă categorie privită nu tocmai bine de societate, iar pe de altă parte, violatori cu „imagine bună” (cât de absurd nu ar suna) stau la libertate fără stres. Justiţia selectivă uneori chiar se simte, din tonalitatea judecătorului sau procurorului, din modul cum şi când stabileşte şedinţele, cum aplică regulile procesuale, cum cochetează cu o parte şi o ignoră pe alta. Mie îmi pare foarte rău că judecătorii pot merge la tot felul de compromisuri, profesionale şi morale, atunci când au în faţă oameni „importanţi” sau cu influenţe, dar nu sunt gata să-şi aplece cât de puţin empatia atunci când au în faţă copii abuzaţi. Nu o să vorbesc de cazurile de rezonanţă din ultimii ani, pentru că în afară de justiţie selectivă, acolo mai este şi vorba de corupţie, cumătrism, trafic de influenţă şi multe alte bucurii. Dar cred că este un semnal grav când justiţia noastră bagă la închisoare oameni sărmani care nu-şi pot achita poliţa medicală, sau femei care s-au apărat de violenţa soţilor şi au câte 5 copii la întreţinere, dar lasă la libertate criminalii şi hoţii care ne-au furat tuturor banii şi vor continua să-i fure, cel mai probabil”.

„Cazul lui Ilan Şor este unul din exemplele vizibile in acest sens”

Nadejda Hriptievschi, directoare de program, CRJM

„Tendinţele de justiţie selectivă, adică abordare preferenţială faţă de unele persoane care vin în contact cu justiţia, devin tot mai vizibile. Cazul lui Ilan Şor este unul din exemplele vizibile in acest sens: se află pe rolul instanţelor din 2016, judecătoria Chişinău a avut nevoie de mai mult de 6 luni să traducă hotărârea în limba rusă, fapt care a dus la tergiversarea examinării apelului, apoi Curtea de Apel Chişinău, cea mai mare instanţă de apel din ţară, care subit nu a mai găsit judecători să examineze dosarul din cauza unui şir de abţineri. Cauza lui se află deja al treilea an, de mai mult de 30 de luni pe rolul instanţelor, nefiind finalizată cauza nici la apel, în timp ce cauze similare au fost examinate mult mai rapid: cauza Filat – 13 luni trei nivele (prima instanţă, apelul şi recursul la CSJ), Platon – 17 luni. Sau, o altă cauză care a cutremurat fundamentele democraţiei şi aşa mult prea firave din ţară şi anume hotărârile de invalidare a alegerilor primarului mun. Chişinău din iunie 2018. Judecătorii s-au bazat pe presupuneri legate de impactul a 4 live-uri de pe facebook, comparativ cu alegerile prezidenţiale din 2016 când Curtea Constituţională a constatat o serie de încălcări mult mai grave şi fără presupuneri, dar totuşi nu le-a considerat determinante pentru rezultatul alegerilor”.

„Unele dosare se examinează foarte rapid şi într-un an putem avea soluţii definitive”

Nicolae Frumosu, avocat, „Juriştii pentru Drepturile Omului”

„Părerea mea subiectivă, nu neapărat ca jurist şi avocat, ci ca simplu cetăţean e că, în R. Moldova, cu siguranţă, există justiţie selectivă. Cum ne dăm seama? Prin comparaţie. Pe lângă faptul că sunt cetăţean, sunt şi avocat şi îmi vine mai uşor să fac asemenea comparaţii, văzând cum se demarează anumite dosare şi cum se demarează alte dosare, care este celeritatea proceselor, în special a celor penale şi mai exact, la faza de urmărire penală, dar inclusiv la faza de examinare a pricinii. Unele se examinează foarte rapid şi într-un an putem avea soluţii definitive, iar altele se tergiversează sau se suspendă. Prin comparaţie, observăm că există justiţie selectivă”.


Preluarea textelor de pe pagina www.zdg.md se realizează în limita maximă de 500 de semne. În mod obligatoriu, în cazul paginilor web (portaluri, agentii, instituţii media sau bloguri) trebuie indicat şi linkul direct la articolul preluat din www.zdg.md Instituţiile de presa care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar ediţiile tipărite vor indica sursa şi autorul informaţiei. Preluarea integrală se poate realiza doar în condiţiile unui acord prealabil cu redacţia.

Comentariile Dvs. la articolele de pe www.zdg.md sunt apreciate, dacă sunt exprimate într-un limbaj decent. Ne rezervăm dreptul să nu publicăm sau să ștergem mesajele care aduc ofense și injurii celorlalți vizitatori, care incită la ură de rasă, religie și sex.

1 comentariu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *