Trei paşi pentru coaliţia necomunistă
„Rezultatele alegerilor anticipate nu pot fi subestimate, rezultatul cel mai important fiind spargerea monopolului Partidului Comuniştilor asupra puterii politice în Moldova. Însă, atât pentru liderii (fostei) opoziţii, cât şi pentru societatea civilă care aşteaptă schimbarea şi soluţionarea problemelor cele mai urgente din ţară, cea mai mare greşeală ar fi să lase „ameţită de succes”. Drumul înainte apare foarte anevoios, fiind plin de sfidări şi riscuri pentru modernizarea Republicii Moldova şi pentru stabilitatea unei noi guvernări democratice. Cu alte cuvinte, totul abia începe”, scrie Alex Oprunenco într-un comentariu pentru Expert Grup. Iată care sunt, în opinia lui, cele mai importante provocări pentru partidele politice necomuniste.
Întâi de toate, partidele de opoziţie trebuie să se decidă să formeze o coaliţie care să le permită ulterior să formeze guvernul. Sună a truism, dar ţinând cont de reticenţa şi chiar aversiunea unor lideri de partide liberale faţă de o eventuală coalizare cu PD-ul, chiar iniţierea negocierilor privind formarea coaliţiei poate fi deloc simplă. Totodată, PD-ul trebuie să-şi menţină determinarea sa de a forma coaliţia cu partidele liberale în pofida presiunilor care vor veni din exteriorul şi interiorul partidului;
Negocierile trebuie să fie de scurtă durată, iar formarea coaliţiei să se bazeze pe principii clare şi respectate de toţi participanţi. Amintirile guvernelor de „algoritm” sunt încă foarte vii, iar Moldova pur şi simplu nu are timp pentru negocieri prea întinse şi complicate cauzate de împărţirea portofoliilor. Totodată, dacă destrămarea ADR este de învăţătură, ne dăm foarte bine seamă că lovituri fatale pentru coaliţie pot veni nu doar din aripa stângă. Nici experienţele din Consiliul Municipal Chişinău nu sunt deloc încurajatoare. Respectiv, având coaliţia formată, partenerii trebuie să uite de învinuiri reciproce caracteristice pentru perioada electorală;
Menţinerea stabilităţii şi respectului reciproc în cadrul opoziţiei va fi cu atât mai importantă dacă se dovedeşte că această coaliţie va trebui doar să asigure „interimatul” până la viitoarele alegeri parlamentare anticipate, în cazul în care Parlamentul de noua legislatură nu va fi în stare să aleagă un nou Preşedinte al ţării. Aceasta înseamnă că coaliţia va trebui să rezolve problemele care stau în faţa ţării, dar în acelaşi timp să se pregătească de noile alegeri şi să caute o formulă prin care partidele participante să intre în viitorul Parlament „nevătămate”;
